Cadran international

Cronica „dezbaterii electorale” de la Maastricht din 29 aprilie 2019

    Aroganță, prostie, autosuficiență… Măruntaiele UE put de trăznesc! La Maastricht s-a organizat, cu o ipocrizie revoltătoare, o așa-zisă dezbatere electorală […]

 

  Aroganță, prostie, autosuficiență… Măruntaiele UE put de trăznesc!

La Maastricht s-a organizat, cu o ipocrizie revoltătoare, o așa-zisă dezbatere electorală menită a-i pune față în față pe cei care „candidează” pentru funcția de președinte al Comisiei Europene.

În primul rînd, președintele Comisiei Europene nu are nimic de a face cu votul cetățenilor. Comisia reprezintă organul executiv al UE, iar președintele este ales prin vot majoritar de către Parlamentul European. Candidații sînt reprezentanți ai diverselor partide (sau mai exact familii politice), partidul care a obținut cele mai multe voturi în alegeri poate desemna un reprezentant pentru a obține numirea acestuia din partea Parlamentului. Altfel spus, partidele mici nu au nici cea mai mică șansă!

Apoi, Consiliul European și președintele ales al Comisiei Europene numește comisarii europeni. După ce aceștia primesc votul Parlamentului European, sînt și ei numiți pe funcții de către Consiliul European, unde decizia se ia cu majoritate calificată.

Din această perspectivă, judecînd strict după dimensiuni, cum e și cazul, cele mai mari șanse pentru a ocupa funcția de președinte al Consiliului le are „popularul” Manfred Weber. În mod firesc, pe Weber l-a durut fix în bască de dezbatere! Șanse, în virtutea unei alte majorități ce s-ar putea constitui, ar mai putea avea, la limită, socialistul Frans Timmermans. Ca atare, el a participat la ”dezbateri”, propriu-zis, întregul eveniment părea că a fost organizat strict pentru a-i sufla vînt în pînze și a-l propulsa cumva mai sus în voturile celor dezorientați total. Durerea cea mai mare o reprezintă faptul că eurocrații se tem că Weber ar putea avea un derapaj spre dreapta, cum a avut deja, și că ar putea să „deraieze” către o agendă mai puțin stîngistă. Weber este cel care s-a opus excluderii lui Viktor Orban din PPE, el însuși, reprezentîndu-i pe afaceriștii și bancherii bavarezi, nefiind tocmai convins de justețea liniei Jean-Claude Juncker – Angela Merkel. Totuși. chiar și Orban remarca faptul că una e cînd discuți cu Weber bavarezul și alta cînd discuți cu Weber eurocratul.

Olandezul Timmermans și belgianul Verhofstadt, „vedetele” cabaretului euroisteric.

Ceea ce s-a numit #MaastrichtDebate, a fost, așadar, doar o șansă în plus de a vedea liderii unor formațiuni politice în toată monstruozitatea lor și de a afla date despre ceea ce mai pregătește UE pentru muritorul de rînd, cu care însă nu are de gînd să se consulte vreodată. Eurodictatura are vise imperiale și continuă să se perceapă ca fiind infailibilă – tocmai din cauza așa-zisei elite care se află la conducere – și care nu are nici o intenție de a abandona linia ingineriilor sociale, oprimarea muncitorilor și clasei de mijloc, distrugerea definitivă a țărilor din Europa centrală și estică – față de care nutrește un sincer și profund dispreț.

O întreagă armată de muieri spălate pe creier populau sala în care s-a ținut dezbaterea, feministe, activiste, ONG-iste, deranjate în feng shui-ul sexual, îngrijorate de încălzirea globală, apoi băieței hrăniți cu soia, cu toții pleznind de corectitudine politică și de ideologie stîngistă, progresistă. Moderatorii, aleși pe sprînceană, Ryan Heath, editor politic al revistei POLITICO Europe și Rianne Letschert, rector al Universității din Maastricht, l-au făcut pînă și pe Robert Turcescu să arate imparțial și decent.

Deci, să-i vedem și pe cei care au participat la mascarada europeană electorală! Sigur că de unii nu ați auzit niciodată. Pentru că nici nu era cazul. I-am avut pe Bas Eickhout din partea Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, Violeta Tomić reprezentînd Grupul Confederal al Stîngii Unite Europene/Stînga Verde Nordică, Jan Zahradil de la Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, Frans Timmermans candidatul Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților și Guy Verhofstadt din partea Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa.

Cehul Zahradil și slovena Tomić au fost singurii care au îndrăznit măcar să aducă în discuție chestiuni precum salarizarea diferită și evident în detrimentul esticilor, că cetățenii europeni sînt nevoiți să plătească oalele sparte de bancheri și corporații, suportînd măsuri nedrepte de austeritate, dînd glas și unor preocupări privind limitarea libertății de exprimare. La fel, au pus în discuție eliminarea paradisurilor fiscale pentru corporații, au subliniat că UE nu este un stat și, ca atare, nu are cum să decidă asupra nivelurilor la care ar trebui  să fie taxată o corpotație în țările membre, că  Europa, are nevoie de un salariu minim, același, la nivelul tutror țărilor. Iar comerțul trebuie să aibă ca scop eradicarea sărăciei. După cum ușor își poate imagina oricine, fie li s-a dat cîte o replică acidă, fie s-a trecut mai departe, de parcă nu ar fi spus nimic!

Parodia de dezbatere a avut trei secțiuni distincte, izvorîte din străfundurile progresismului stîngist și a fost transmisă live pe internet: YouTube, Facebook etc., abia strîngînd o ”audiență” de cca. 100.000 de persoane de pe raza întregului continent!

S-a discutat, evident, depre pericolul rusesc (Timmermans se teme că rușii vor afecta votul european!), schimbări climatice și previziuni făcute de ciudatul de Al Gore sau că migrația ar fi generată de schimbările climatice. Lucrurile au devenit cu adevărat confuze când candidații au trebuit să promită că în cazul în care vor fi nominalizați pentru funcția de președinte al Comisiei Europene, vor alege femei pentru jumătate din pozițiile de comisari, obligând pe cei care vin cu nominalizările să aducă perechi: bărbat/femeie, pe model suedez. Toți candidații au spus că așa vor face!

Ajunși aici, să vedem cu ce idei vin cei doi politicieni care contează pe scena europeană! Pentru că ceilalți participanți la dezbatere ar fi fost mai cîștigați dacă se duceau să vadă casa lui André Rieu sau dacă sugativau o bere la biserica transformată în cîrciumă ceva mai jos, tot în centru.

Frans Timmermans, pe numele său avut la naștere: Franciscus Cornelis Gerardus Maria Timmermans

Timmermans e puternic susținut nu doar de media euroisterică, dar și de feministe. Candidatul socialiștilor a relevat că vrea o Europă fără granițe. Egalitate. Timmermans nu vrea naționaliști în Europa, pentru că își dorește „o reconcilierea între Europa și Africa”, exact cum, cu doar câțiva ani în urmă am asistat la reconcilierea dintre Franța și Germania. „Africa este continent-soră a Europei și așteaptă să se dezvolte împreună cu noi”, a conchis candidatul socialiștilor.

În traducere, acest frumos „vis european” nu înseamnă decît importul masiv de africani în Europa, odată ce filonul arăbesc și islamist pare că se epuizează. Ce Oda bucuriei? N-ați vrea să fredonați „Huka-chaka huka-chaka” în loc? Nu ați dori să vă îmbogățiți cultural cu niște dansuri tribale? Nasol, pentru că ceilalți, corporatiștii, chiar își doresc mînă de lucru ieftină în Europa și rîgîie a speranță privind la resursele africane. Și tin să vă amintesc că acesta este „socialistul” Timmermans!

Școli? Sigur că da! „Socialistul” vrea să se predea în școli ce este „fake” și ce este „real”! Mai exact, vrea ca îndoctrinarea și spălarea de creiere să se facă de la bun început, astfel ca orice alte opțiuni să se șteargă din mințile generațiilor viitoare.

Pentru cei care au auzit de „Green Deal” – și de Ocasio-Cortez – ei bine, Timmermans e fan! Vrea și el un „Green Deal”! Vrea reducerea emisiilor de carbon. Vrea ca în următorul deceniu UE să renunțe total la combustibilii fosili, bazându-se doar pe energie verde. Deși, contează sau nu, economiile europene sunt extrem de departe să poată implementa o asemenea măsură.

Visele imperialiste, dincolo de viziunile „pan africane”, mai includ o luptă cu rușii, mai ales online. Tiimmermans vrea ca Europa să preia conducerea, nu „omul din Washington”. „Trump să își regîndească politicile față de UE, ca să nu ne gândim la o lume post-Trump ce va readuce solidaritatea dintre Statele Unite și UE”. Durități! Să-i arătăm „prostanului” cum se gestionează economia! Cum se zice, ar fi de rîs dacă n-ar fi de plîns… Cît de tîmițele sînt aceste declarații antiamericane puteți realiza și citind acest articol pe temă.

Legat de corporații, olandezul și-ar dori o mai bună taxare, inclusiv taxarea firmelor în țările în care realizează profitul, dar și un salariu minim de 60% din salariul mediu european. În termeni reali, pentru țările estice, asta ar însemna să-și crească retribuțiile în următorul deceniu pînă către 600-700 de euro lunar. Adică vreo 3.000 de lei!

Cei care ar vota cu PSD-ul la europarlamentare, au acum o scurtă schiță despre ce votează de fapt. Sau își imaginează cineva că vocea Rovanei Plumb sau a lui Carmen Avram vor fi mai puternice decît vocea lui Timmermans? Cam slabe șanse… Hai să fim raționali.

Guy Verhofstadt

Șeful ALDE, Guy Verhofstadt, crede tot într-o lume a imperiilor: China, India, Statele Unite și Federația Rusă, cărora vrea să le contrapună „imperiul” european! UE are nevoie de politici privind migrația și gestionarea migranților, nu de cheltuieli cu o armată inutilă, spune belgianul. Lipsa unor reglementări care să oblige statele comunitare să accepte migranții reprezintă norocul naționaliștilor și populiștilor, a mai adăugat el. Șeful ALDE are în vedere o mai mare mobilitate a forței de muncă. Vrea să ajungă de la un singur procent al celor care pleacă în altă țară ca să muncească, la 10 procente. Astfel, crede Verhofstadt, s-ar putea acoperi cele 3 milioane de locuri de muncă vacante. Nu, nu este vorba despre 10 la sută din forța de muncă a Belgiei care să acopere deficitul de forță de muncă din România, e fix invers!

Libertate de expresie? Na de-aci! Verhofstadt dorește să aducă reglementări specifice europene, diferite de cele americane sau chinezești pentru utilizarea internetului. În opinia lui, algoritmii utilizați de Facebook generează „fake news”. Giganții din tech se arată încă neputincioși în a suprima mesajele suveraniste, deci e nevoie de măsuri mai draconice, asta se poate înțelege din cele spuse de șeful ALDE.

Verhofstadt vrea să îi oblige pe americani să respecte Convenția de la Paris privind schimbările climatice. Și Verhofstadt se gândește la o taxă pe emisiile de carbon. Deci, eliminarea animalelor e imperios necesară, ca și trecerea la un regim alimentar fără carne. Ca și Timmermans, și belgianul de la ALDE abordează un antiamericanism desuet și grandoman.

El mai dorește un nivel egal de asistență socială în țările comunitare. În plus, blocarea banilor pentru Polonia, Cehia, Ungaria și România, și încă, având sprijinul socialiștilor, „dacă nu respectă valorile europene”. Adică dacă nu pocnesc din călcîie atunci cînd li se ordonă să stea sluj.

#MaastrichtDebate

Cum vă sună? Și mai mult feminism, ideologie de gen, homosexualitate, veganism, supraveghere, suprimarea libertății de expresie, migrație, dizolvarea granițelor, africanizare, islamizare, reducerea salariilor, creșterea impozitelor…

Cu cine votăm? Cei de la Maastricht ne-au indicat deja cu cine trebuie! Cu cei care respectă noile „valori europene”. Modelul este cel al Legiunii străine: mergi ori crapă! Europa își vede de ale ei, nu crede în sub-europenii din est. S-a specificat în mod clar numele lui Viktor Orban, despre care s-a afirmat că este un dictator. Păstrarea creștinismului, educației neviciate, creșterea economică a zonei estice și dezvoltarea regională sînt privite cu ostilitate. Dacă prostia unei confruntări directe în zona economică cu Statele Unite mai poate fi trecută la „și altele”, disprețul și aroganța arătată unor țări precum România, Ungaria, Cehia, Polonia – chiar nu pot fi trecute cu vederea. Că nu există absolut nici o intenție de a schimba viziunile „celor mari” rămîne la fel de evidentă.

A vota partide mici nu este o opțiune. A-i susține pe populari (gașca liberală din România, cu Rareș Bogdan vîrf de listă), ține de masochism. Weber este un mare admirator al „Justiției” koveșiste, se trage de șireturi cu Orhidel și Mandolină, simte „dă dreapta” alături de marele patriot Klaus.

Klaus Iohannis și Manfred Weber. (Foto: presidency.ro)

Singura opțiune validă în clipa de față ar fi susținerea celor care se vor înregimenta în zona Grupului Europa Națiunilor și a Libertății. Ne place sau nu, o schimbare poate veni doar dinspre reprezentanții unor politicieni din zona Lega, PIS, FIDESZ, Frontul Național condus de Marine LePen. Speranța se leagă doar de o întărire a acestora și joncțiunea cu alte formațiuni politice din structurile europene, astfel încît să se poată genera o schimbare a opticilor vizînd viitorul construcției europene. Nu cred neapărat în capacitățile UDMR, dar cred în dependența lor de Viktor Orban… Și, ca atare, că vor merge într-o direcție optimă pentru mine, cetățean al unei țări din blocul estic. Pentru că, pînă la urmă, pe occidentali nu îi interesează nici cîte ode le dedică lor și Noii Orînduiri Mondiale slovenul Zizek sau cît de preș se pun unii politicieni români în fața augustelor lor tălpi progresiste. Nu uitați: ceea ce contează sînt banii care sînt în joc.

                                                                                                                           Ambrus BÉLA

 

2 Comments

  1. Benga

    Verhofstadt, Timmermnans doi viermi intestinali din rahatu Soros., Ce or avea în cap cei care votează astfel de limbrici inelați, hrăniți ONGist ? Posibil doar mătreață. Țări ca Belgia, OIlanda cu tot felu de prpăpădiți sorosiști au ajuns un risc pt Europa.

  2. Anonim

    Ma bucur sper ca Europe sa fie schimbata complet etnic si implicit si Romania sa continue politica pe care deja o are de eliminare a poporului etnic roman.Pentru cei care ma vor ataca tineti minte ca oamenii nu invata pana nu se lovesc cu rezultatul actiunilor pe care le-au facut, deci cu alte cuvinte trebuie atins fundul prapastii si din haos sa iasa ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*