Colimator

Cu bățul prin gardul Klausului: „Europa Liberă” reia scandalul adopțiilor internaționale din anii ’90, cu magistrații anchetați și apoi protejați

  404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă Nimeni nu le mai poate da de urmă copiilor care au […]

 

404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă

Nimeni nu le mai poate da de urmă copiilor care au făcut obiectul a sute de dosare dispărute

Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României. În momentul negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități peste granițe. Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor internaționale, iar raportorul pentru România, Baronesa Emma Nicholson, invoca atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții internaționale care au dispărut. Cu totul.

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale.

Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.

„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…) La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu Stoica.

Nici la Tribunalul București nu s-a păstrat raportul, documentele administrative fiind distruse la fiecare 3 ani.

Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997, ele fiind redate în ziarele vremii.

                                          Nereguli fragrante

Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„. Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.

În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București sub acuzația de distrugere de înscrisuri. Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.

                                        Clasări pe linie

În rezoluția finală de neîncepere a urmăririi penale, din 26 octombrie 1999, sunt nominalizați judecătorii asupra cărora au planat suspiciuni de fals în dosare cu adopții internaționale. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban susține că dispariția dosarelor și a condicilor de ședițe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

Astfel, procurorul Șerban a arată că „fapta judecătorului Șega Marius Constantin, avocat la data respectivă, care a solicitat repunerea pe rol a două dosare de adopții, cerere acceptată inițial de președinta Secției a III-a Civilă (…) nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale”, se arată în rezoluția de clasare din 1999.

Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată. Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de către cetățeni italieni. „După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției, consemnând acest aspect în caietul de ședință”. Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit, iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există probe.

Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni nereale”. Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii, respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6 luni încredințarea copilului pe plan intern. Magistratul a desființat această ipoteză susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest termen.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

  • În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.
  • Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.
  • În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

                                    Celeritate de invidiat

Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze anonimatul. „Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare. Din unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva. De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, ne-a declarat martorul.

Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat: „Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru colegi”, a mai adăugat martorul citat.

Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de adopții într-o singură zi, de către același judecător.

Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister. „În mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul adjunct al Direcției de Pașapoarte.

                                      Prietenii de durată

Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.

În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de mită. Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.

În același dosar, a fost trimisă în judecată și judecătoarea Alina Corbu de la instanța supremă, acuzată de procurori că a atenționat-o „în calitate de prietenă” pe Silinescu Gherbovan că este interceptată de DNA.

În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate definitiv de instanța supremă.

Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în magistratură fără examen. „Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.). Programul era mult mai flexibil, soțul fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei cariera.”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM. Cu votul a 6 din 9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.

Pe 30 mai 2019, președintele României, Klaus Iohannis, semnează decretul de numire în funcția de judecător a Claudiei Silinescu Gherbovan.

Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din septembrie 2019.

                                                                                            Virgil BURLĂ, 17 iulie 2019

Sursa: Radio Europa Liberă România

                                    Nota redacției „Justițiarul”

Ciudat, taman „Europa Liberă” – „organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu” ( Wikipedia) –, o unealtă cunoscută ca organ de propagandă și manipulare al CIA , reia, în data de 17 iulie 2019 (!), spinoasa problemă a adopțiilor din anii ’90, în care au fost implicați și soții Iohannis, Carmen Georgeta cu Klaus Werner. Să fie vorba de pregătirea acelei „lebede negre” despre care scria colegul Bogdan Tiberiu Iacob (inPolitics.ro) că ar urma să-i facă dărâmarea lui Iohannis în toamna campaniei electorale, prin publicarea unor dezvăluiri compromițătoare în premieră  („Lebăda neagră” a toamnei: I se coace lui Iohannis o lovitură fatală?) și fără posibilitatea unei eschive din partea propagandei iohanniste și a sucursalei SRI? Rămâne de văzut…

Citiți și

Ce s-a întâmplat cu copiii din traficul internațional de carne vie în care au fost implicați soții Iohannis?

Este incontestabilă implicarea lui Klaus Werner Iohannis în traficul internaţional de copii!

Exportul de copii români, un tribut pe altarul globalismului

Experimentul adopției: Cine și-a dorit a măsura și puncta?

Rana deschisă a adopțiilor

Cazul Sorinei, doar o picătură văzută din conducta de copii români furați pentru export

Abuzurile „statului de drept” în adopțiile internaționale, halucinantele îmbârligături din „justiția independentă”! Iată de ce vor trompetele SRI de la USR și propaganda statului subteran desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ)!

 

 

5 Comments

  1. alex

    Nimic nu este intamplator! D-zeu vede! Daca asa e, klausul nu mai are sanse sa ajunga iarasi presedinte!

  2. Ben

    Ciudat. Europa Liberă e doar un difuzor de-al lu Soros, ce interes ar fi avut atunci postul ăsta obscur să dezgroape o poveste în care oameni mînuiți de Soros (precum ospătarul Burci care e proprietar la ziarul Adevărul, sau familia Iohannis) au fost chiar ei demascați că erau băgați în rețele de „exportat” copii romăîni

    • Soros mai puțin, „Europa Liberă” a fost dintotdeauna instrument de propagandă CIA.

  3. adria

    „Numai pentru EXPORT: istoria secretă a ‘orfanilor’ din România” (Romania for Export Only: The Untold Story of the Romanian ‘Orphans’) este titlul unei cărți scrise de Roelie Post, un vechi funcționar UE pe probleme de adopții de copii în care expune traficul ORGANIZAT de copii din România. Cartea poate fi cumpărată la
    http://www.roeliepost.com/buy-the-book/

    In iulie anul trecut (2018) Comisia Europeană a concediat-o pe Roelie Post după ce au hărțuit-o ani de zile și ea a fost nevoită să plece din Bruxelles și să se ascundă. În aceste condiții ea a dat, o lună mai târziu, interviul de mai jos și care se găsește încă (!) pe youTube (vezi coperta cărții la minutul 10:17)
    https://www.youtube.com/watch?v=gUa5q658H8U

    Citez din interviu:
    (min 9:03) „Există o legătură între industria adopțiilor, rețelele pedofililor, cererea de copii și comerțul cu organe.”
    (min 10:21): „sarcina mea de serviciu era modernizarea protecției copilului în România și, ca parte a acestei sarcini, trebuia să împiedic adopția copiilor peste hotare”
    (min 11:23): „în România m-am lovit de un lobby de adopție pe care nu aș ezita să-l numesc mafiot.”

    P.S. Vezi și
    1. http://www.roeliepost.com/2019/07/1491/ cu un articol publicat azi (19 iulie 2019):
    „Copii români exportați, 2004. Istoria se repetă în 2019” — în care se reia un documentar francez din 2012.
    https://www.youtube.com/watch?time_continue=2967&v=z-dtx_VOOtM

    2. documentarul (difuzat de televiziunea germană în 2009) despre o mamă din România al cărei copil a fost dat spre adopție în SUA fără știrea ei:
    „Lobby-ul de adopție: Cauți un copil, plătește cu bani gheață.” (subtitrare în engleză)
    https://www.youtube.com/watch?v=y_Ebvs0HsEg

    3. http://www.againstchildtrafficking.org/what-we-do/roelie-post/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*