Lichele

Cu impostorii noștri în frunte, vom avea victorii multe: Cine este Teodor Mărieș, de profesie „revoluționar”?

                „Bomba” lui Mărieș – fumigena lui Iliescu „Aniversările” și „comemorările” din decembrie […]

 

              „Bomba” lui Mărieș – fumigena lui Iliescu

„Aniversările” și „comemorările” din decembrie devin de la an la an din ce în ce mai împuțite deoarece sunt cadrul lansării periodice a tot felul de istorii și povești legate mai mult sau mai puțin de „meritele“ lui Ion Iliescu, „cârpa kaghebistă” care a îngropat destinele unor generații întregi. O nouă „bombă” a fost lansată acum de un personaj fantomatic, cu o biografie de catacombă, ieșit proaspăt spălat din retorta unui Tismăneanu: Doru Mărieș. Ieri, capul de știre, head-ul a peste trei sute de surse online, agenții de presă, ziare și agregatoare de știri, la care se adaugă și emisiunile tv și radio, era: „Mărieș: Iliescu a semnat un decret prin care comută pedeapsa cu moartea a Ceaușeștilor.”

O diversiune bine înșurubată, iar comentariile de după, după cum se știe prea bine din manualele de dezinformare, au o relevanță și remanență în mintea cititorilor cu mult inferioară față de „dezvăluirea“ bombei inițiale – de fapt o jalnică fumigenă. „Documentul“ pe care l-a prezentat Mărieș într-o conferință de presă la sediul Asociației 21 decembrie 1989, ocupată de acesta total abuziv, după cum se va vedea, a fost deja demontat și analizat cu maximă acribie de Marius Mioc, timișorean care a organizat o uriașă bază de date documentară cu privire la „revoluție“, fiind totodată și unul dintre cei mai competenți comentatori ai evenimentelor din 1989 – la care de altfel a și participat cu vârf și îndesat.

Mioc consideră că „principala ipoteză care trebuie investigată este dacă documentul a fost realmente scris de Ion Iliescu, dar nu în 1989, ci în 2010, cu scopul de a-și spăla propagandistic păcatele pentru mascarada procesului Ceaușescu. Ilici și-a dat seama că dacă scoate acum din buzunar un asemenea decret nu-l crede nimeni și atunci a aranjat ca „dezvăluirea“ să vină de la „tabăra adversă“.

Tot Marius Mioc face și observația pertinentă că Dan Voinea, fostul procuror militar care a fost solicitat, ca resursă de autoritate cică, să comenteze pe marginea așa-zisului document-bombă, de fapt evită să recunoască autenticitatea acestuia. „Singura chestie pe care o confirmă Voinea e că 21 de ani n-a avut habar de asemenea document, deși l-a avut pe Iliescu inculpat pentru revoluție, deci a cercetat activitatea acestuia de atunci“ – comentează Mioc.

Nu a fost însă comentată calitatea sursei „bombei“ de presă, nici de Mioc și de niciunul dintre cei care au pus la îndoială „dezvăluirile“ lui Mărieș, de la Ion Cristoiu la G. Damian, – care califica drept un „fonfleu de presă“ – afacerea „Mărieș – Iliescu cel blând care regretă uciderea în ziua de Crăciun”.

Cine este acest Teodor Mărieș și cine este acest Dan Voinea – sursele de autoritate – „credibile“ – pe care se întemeiază noua istorie cu Iliescu lansată acum, la 21 de ani de la uciderea soților Ceaușescu?

Dan Voinea cu Doru Mărieș.

Curentul” are la dispoziție o serie de informații despre cele două personaje, iar din datele culese vom prezenta astăzi doar o parte, deoarece nu ne permite suprafața editorială să ne extindem mai mult. Vom reveni însă cu noi date asupra acestor două personaje funeste, ex-maiorul Dan Voinea, adus chiar de Ion Iliescu la uciderea lui Ceaușescu, deoarece făcea parte, evident, din grupul conspiratorilor KGB, și „informatorul 0215“ Teodor Mărieș, după cum îl devoala unul dintre liderii organizației victimelor mineriadelor și după cum era de altfel știut de către majoritatea liderilor organizațiilor studențești din Piața Universității.

                    Mărieș – „pe statul de plată la «Doi ș‘un sfert»”

Mărieș se afla în strånsă legătură cu Dan Voinea, de mulți ani, ba chiar într-o relație ombilicală, fiind instalat la șefia Asociației 21 Decembrie 1989, organizație cu valoare simbolică însemnată, tocmai cu sprijinul direct al procurorului militar Dan Voinea. Doru Mărieș a fost liderul unei fantomatice organizații – Alianța Poporului – în timpul desfășurării manifestației din Piața Universității, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliției și a organelor FSN, Teodor Mărieș a fost izolat de către studenți, fondatorii Pieței Universității. Organizatorii Pieței Universității l-au suspectat de la bun început pe Mărieș și gruparea sa că au misiuni diversioniste. Un fost șef al UM 0215, colonelul Florin Calapod, a avut o misiune-cheie în acea perioadă. Rolul brigăzii sale a fost compromiterea mesajului Pieței Universității – nonviolent și pașnic, prin instaurarea unui spirit autarhic și anarhic și prin inițierea unor acțiuni provocatoare de către organizații infiltrate de securiștii săi.

Mărieș a dispărut din București după executarea pedepsei pentru distrugere din perioada iunie 1990, iar după mai bine un deceniu a reapărut brusc instalat la 21 Decembrie de Voinea, care și-a creat o adevărată rețea de susținere, în decursul anilor, în presă și în råndul unor organizații mai mult sau mai puțin civile – de la GDS la Asociația lui Mărieș și nu numai. Utilizånd așa-zișii „revoluționari“, în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obținut imaginea unui general asistat și susținut prin presiune publică de „revoluționari“ și „societatea civilă“.

Fugit pe ușa din dos din Parchet, acum doi ani, Voinea a fost acuzat că este cel care a reușit ani de-a råndul mușamalizarea dosarelor Revoluției și Mineriadei din 1990, în care actorul principal este Ion Iliescu. Voinea are vechi legături cu Iliescu, încă dinainte de 1989, și a făcut parte din grupul restråns al conspiratorilor de încredere ai lui Iliescu, participånd direct la lichidarea lui Nicolae Ceaușescu. După nenumărate proteste ale victimelor mineriadelor, Voinea a fost demascat public chiar de colegii săi din Parchet, care au demonstrat că manevrele lui Voinea urmau să ducă la nulitatea absolută a dosarelor penale.

În timpul manifestației din Piața Universității, rolul jucat de Mărieș a fost, cum altfel, tot unul diversionist, acesta încercånd prin toate mijloacele determinarea unor acțiuni violente ale demonstranților împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult așteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie, iar noaptea, înainte de intervenția în forță a poliției împotriva greviștilor foamei, Mărieș și-a stråns rapid catrafusele și a dispărut.

În „Evenimentul Zilei” din data de 13.06.2007, un articol dedicat represiunii din iunie 1990 adună mai multe mărturii de la personaje prinse în vâltoarea evenimentelor. Numele lui Mărieș apare bine conturat, în contextul acțiunilor provocatoare de care avea nevoie regimul Iliescu ca să poată justifica reprimarea sångeroasă a Pieței Universității.

Mărturisea Ene Viorel, actual președinte al AVMR, pentru „EVZ“: „Către sfårșitul lunii mai, din Piață se retrăseseră oficial toate formațiunile protestatare, rămăseseră doar cei 20 de greviști ai foamei și vreo 200 de susținători de-ai lor, a căror insistență îl deranja pe Iliescu. Ca să pună capăt protestelor, conducerea țării a decis să anihileze opoziția. În vâltoarea evenimentelor, puțini s-au gåndit că violențele poliției și ale sindicaliștilor simpatizanți FSN ar putea face parte dintr-un plan bine pus la punct. Marian Munteanu „mirosise“ diversiunea. După scena cu incendierea autobuzelor, în Piață mai rămăseseră grupuri răzlețe de persoane. „Unii spuneau «hai la poliție!», hai încolo, hai încolo“, își amintește Ene. „Într-unul dintre grupuri era Doru Mărieș – l-am descoperit apoi că era pe statul de plată la «Doi ș‘un sfert» – și a zis «Hai la Televiziune!»“. Era în jur de ora 17.00, cånd Marian Munteanu, proaspăt eliberat din arestul poliției, îi îndemna pe oameni, de la balconul Universității, să nu plece nicăieri, că sunt tot felul de diversiuni. Totuși, un grup s-a dus la Televiziune și au găsit-o proaspăt devastată, povestește Viorel Ene. „Le-o luaseră înainte alții – s-au dat jos din dube, au spart geamuri, au distrus, apoi a venit grupul lui Mărieș. Au mai aruncat și ei cu pietre, au strigat împotriva lui Iliescu și apoi au început arestările“.

Președintele Asociației BARICADA INTER 1989, Ion Iofciu, fondator al Asociației 21 Decembrie, scria recent despre impostura care a adus indivizi ca Mărieș în fruntea unei organizații cu care nu a avut absolut nimic de-a face. Acesta nota că „de la 9 februarie 1990, ziua în care a fost semnat actul de naștere al Asociației «21 DECEMBRIE», cu primul ei președinte, Rece Traian… au trecut 20 de ani, într-o lume gândită și clădită pe fals și impostură, și astăzi te cuprinde disperarea când vezi că Asociația celor care au fluturat steagul libertății la baricada de la Inter, a răniților și invalizilor, a arestaților și torturaților, adică a celor care au supraviețuit celui mai cumplit măcel, a intrat pe måna unei camarile greu de acceptat și imposibil de înțeles!

Cine este așa-zisul președinte care-i conduce? Un impostor pe nume Mărieș, revoluționarul invizibil din 21 decembrie și provocatorul din timpul Pieței Universității, incitator la violență și distrugeri în 13 iunie 1990 și condamnat prin sentință definitivă la închisoare! Nu peste mult timp, se va confirma rolul acestui impostor susținut din umbră de fostul procuror Voinea Dan (revoluționar cu merite deosebite pentru rechizitoriul nesemnat de la Tårgoviște)“. Acest material ne-a fost remis la începutul anului, în februarie 2010. Iată că s-a confirmat previziunea fostului fondator la Asociației 21 Decembrie, cu privire la utilizarea diversionistă a toxinei Mărieș de către structuri tenebroase.

                                                                                                               George RONCEA

Sursa: CURENTUL

Nota redacției „Justițiarul”: Publicăm următorul fragment dintr-un articol apărut în publicația noastră…

O situație deosebită o reprezintă Asociația „21 Decembrie” cu sediul în fosta vilă Marmorosch, al cărei sediu este vis-a-vis de ÎCCJ, fostul sediu al DIE. După lupte nu seculare, dar oricum mai mult decît era normal, am reușit să obțin recunoașterea pe cale judecătorească a calității de președinte ales al asociaței pentru Constantin Calancea – un mare patriot, un mare luptător.

În revista pe care o înființase, în textele afișate la avizierul de la stradă (deci vis-a vis de ÎCCJ, pe unde venea multă lume),  prin interviurile TV, îl ctitica pe Adrian Năstase. Din cauza asta, a avut multe probleme, m\ulte necazuri.

Pe la începutul lui 2001, Marian Mușa (președintele de la „Alianța Poporului”) mă anunță că vrea să ne întilnim. Ne întîlnim și îmi spune să-i transmit lui Calancea că dacă nu îl mai atacă pe Năstase, nu va mai avea nici probleme, nici necazuri. I-am spus că transmit mesajul, dar nu cred că va ține cont de el. Așa a și fost.

Apare pe piață Doru Mărieș. Nu mai țin minte contextul, dar mă întîlnesc cu Doru (la ințiativa cui, repet,  nu mai țin mnte)  – la o bere la „ Hanul lui Manuc”, cu gîndul să îl conciliez cu Calancea. Cu ocazia aceasta, mi-a  spus că pe 21 dec. 1989 el nu a fost în București, ci era la  Caransebeș, unde era fotbalist.

După scurt timp, are loc o adunare generală extraordinară în urma  căreia Calancea a fost debarcat și înlocuit de Mărieș, a căruii cerere de adeziune la asocițier fusese respinsă (deci nu era membru).

Pot să comentez următoarele:

– Doru Mărieș îmi spune că pe 21 dec. 1989 nu a fost în București, dar după mulți ani a dat un interviu în presă declarînd că pe 21 dec. era deja venit în București, împreună cu un prieten și prietena acestuia

– după informațiile mele, Doru a ajuns președinte cumpărînd voturile cu banii dați de Mihaela Grigorescu (bani obținuți de aceasta drept despăgubire pentru o vilă pe Valea Prahovei) , pe care apoi a exclus-o din asociație

– ajuns la putere, falsul revoluționar favorit al președintui Iohannis, a exclus rînd pe rînd pe toți revoluționarii adevărați, asrfel încît azi ar mai avea doar doi membri iar el este președinte pe viață.

–  prietenul Nelu Iofciu (un om care știe multe) tot spune că Mărieș este omul unui anumit serviciu secret, nu dintre cele tradiționale.

Eu însă am o întrebare la care nu am primit răspunns.

Eu știu că Iacob Marmorisch a murit fără moștenitori – și atunci, cine și cum a pus mînă pe acea vilă superbă?

                                                                                                                   Dan Cristian IONESCU

Fragment din articolul Evacuarea din sedii a partidelor conduse de patrioți români în perioada 1998-2001

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*