International

Cuba devastata de uragane

{mosimage}Uraganul

În ultima reflecţie, semnată marţea trecută, 26 august, în orele serii, pe când uraganul Gustav apăruse pe neaşteptate,  coincizând cu sosirea delegaţiei noastre olimpice, şi ameninţând teritoriul, am scris: „Norocul nostru că avem o Revoluţie!

">
<p align="justify"><strong>{mosimage}Uraganul</strong> </p><p align="justify">În ultima reflecţie, semnată marţea trecută, 26 august, în orele serii, pe când uraganul Gustav apăruse pe neaşteptate,  coincizând cu sosirea delegaţiei noastre olimpice, şi ameninţând teritoriul, am scris: „Norocul nostru că avem o Revoluţie!</p>

Este garantat că nimeni nu va fi dat uitării… O puternică, energică şi prevăzătoare apărare Civilă pune la adăpost întreaga populaţie… Frecvenţa şi intensitatea crescândă a acestor fenomene naturale demonstrează că clima se schimbă din vina omului. Vremurile cer de fiecare dată mai multă abnegaţie, mai multă fermitate şi mai multă conştiinţă.  N-are improtanţă că oportuniştii şi vânzătorii de patrie se bucură şi ei fără să contribuie cu nimic la siguranţa şi bunăstarea poporului nostru.”

Cunosc eforturile neobişnuite pe care Revoluţia trebuie să le facă atunci când  traversează uraganele teritoriul naţional. Pot adăuga că Cuba are oameni de ştiinţă ascuţiţi la minte şi insistenţi cum este Jose Rubiera.

Sute de milioane de ore de muncă se pierd  în scurt timp atunci când rafalele de vânt bat direct asupra unităţilor economice şi sociale pe arii vaste de pe teritoriul naţional. Ploi interminabile însoţesc aceste fenomene naturale.  Râurile se revarsă, mătură  tot ce întâlnesc în cale şi inundă zone considerabile. Mii de instalaţii producătoare de legume, lapte, ouă, carne de pasăre şi de porc, sisteme sofisticate de irigaţii, sunt serios avariate; zeci de mii de hectare de trestie, de cereale şi livezi  pe punctul de a fi recoltate sunt doborâte; şcoli, pliclinici, locuri de recreere şi cultură, locuinţe, acoperişuri, fabrici, depozite, şosele şi poduri sunt lovite de vânt şi ape. În asemenea ocazii, vânturile şi ploile afectează în mai mare sau mai mică măsură toate provinciile, la trecerea uraganului prin mările din sudul ţării şi traversează provincia cea mai vestică cu o rază de 30 km de la centru şi peste 450 km în diametru cu vânturile puternice.

Nimic nu este mai descurajant ca distrugerea şi daunele care se văd în urma unui uragan. Sute de mii de compatrioţi se mobilizează şi muncesc intens în faza ciclonică şi de refacere. Rezervele se reduc sau se epuizează. Astăzi ca niciodată lovitura dată furnizării de alimente este costisitoare şi dureroasă. Dar aceasta este ţara noastră, partea care ne revine pe planetă, şi trebuie s-o dezvoltăm şi s-o apărăm.

Sarcina pe care o avem în faţă cere timp şi experienţă. Nu se construieşte într-un minut adevărata Cuba şi nobilul său popor, care a fost capabil să împartă cu alţii cunoştinţele şi chiar parte din resursele sale şi sângele său.  De aceea a fost capabil să ţină piept imperiului puternic, care şi-a încercat contra patriei noastre toate armele.

Dar lumii abia dacă i se spune ceva de meritele şi extraordinara lui luptă.

Acum două zile, vineri 29 august, din 11 ştiri din presa internaţională referitoare la Cuba, nici una nu spunea nimic de uraganul care avansa asupra insulei noastre şi despre efortul febril al Apărării Civile, cu sprijinul generos a milioane de familii cubaneze conduse de o avangardă politică oţelită.

Una dintre ştiri, subscrisă de DPA, agenţia germană de presă, comunica:

„Popular actor cubanez ajunge la Miami: „Am plecat pentru că am obosit”.

{mosimage}Imediat adaugă: „Popularul actor de telenovele Yamil Jaled a ajuns la Miami, venind din Cuba, pentru a se reuni cu soţia sa cubano-americană, informează azi un ziar local.

„Jaled a jucat în cunoscute serii dramatizate pentru televiziune, teatru şi cinema, în superproducţii cinematografice în Franţa şi Italia.”

„A absolvit actoria la Institutul Superior de Artă (ISA) în 1997, Jaled a început activitatea profesională la Teatrul „Rita Montaner”, dar după un an a intrat să lucreze în televiziune.”

Apoi  ştirea spune că are 31 de ani, vorbeşte pe larg despre calităţile artistice şi de trecerea lui triumfală prin televiziune. Se face astfel ecou organului de presă american destinat răzbiului mediatic şi campaniilor contra Cubei.  Ce patriot, ce democrat, ce exemplu strălucit este cel prezentat ca prototip!, am putea adăuga noi cubanezii. În acest fel lumea cunoaşte un tip mult mai puţin cunoscut şi important decât uraganul Gustav.

Vor să facă din el o vacă sacră. Convingerile cele mai profunde, la proba timpului şi a avatarurilor vieţii, nu se făuresc într-o zi. Trebuie să învingem înainte multe tendinţe pe care le purtăm în noi.

Nu urăsc alte fiinţe umane, dar urăsc vanitatea, egolatria, egoismul, pedanteria, autosuficienţa, absenţa eticii şi alte înclinaţii cu care noi oamenii venim pe lume, şi numai educaţia şi exemplul celor mai buni în bătălia lor pentru a deveni mai buni, triumfă şi ne influenţează.  Este necesar un minim de filozofie despre nevoia de modestie.

Există vaci sacre care vor să-i compare pe cei Cinci Eroi ai noştri, despărţiţi brutal de patria lor şi de familiile lor, de cei apropiaţi şi intimi, cu mercenarii pe drept sancţionaţi pentru trădare şi niciodată supuşi la tratamente inumane.

Ceea ce expun în această reflecţie reafirmă convingerea pe care vreau s-o transmit compatrioţilor mei, şi anume că dăinuie numai ideile juste apărate cu vitejie, demnitate şi fermitate.

 

FIDEL CASTRO RUZ

31 august 2008

O lovitură nucleară

Nu exagerez. Este expresia cea mai generalizată a multor compatrioţi.  Este impresia Şefului Statului Major General al FAR, Alvaro Lopez Miera, un militar experimentat, când a văzut pe Insula Tinereţii turnurile de oţel răsucite, casele transformate în ruine şi distrugeri peste tot.
„A fost o lovitură grea, nici nu-mi puteam imagina”, a spus  cu glasul sfârşit de efort, dar ferm şi hotărât, Ana Isa Delgado, secretara de partid şi Preşedinta Consiliului Apărării din acest important municipiu. „N-am mai văzut aşa ceva în cei aproape 50 de ani de când trăiesc aici!”, a exclamat un locuitor cu uimire. Un tânăr soldat, care cobora din  maşina amfibie, a strigat: „Să demonstrăm că suntem dispuşi să ne dăm viaţa pentru popor!”
La Herradura, Generalul de Corp de Armată Leopoldo Cintra Frias,  văzând totul transformat în ruine, a privit în jur, împărtăşea uimirea şi admiraţia sa pentru vitejia populaţiei, şi a spus: „Aşa arată o explozie nucleară”. El fusese pe punctul de a o vedea în sud-vestul Angolei, dacă rasiştii sud-africani ar fi decis să lanseze contra trupelor cubano-angoleze una din cele şapte bombe pe care guvernul SUA le furnizase. Era, totuşi, un risc calculat şi au fost adoptate tacticile cele mai potrivite.{mosimage}
Împreună cu Polo era Olga Lidia Tapia, prim-secretar de partid şi Şefa Consiliului Apărării din provincie, fără să se îndoiască nici o secundă de roadele efortului şi determinării compatrioţilor ei.
Cu toată francheţea îndrăznesc să spun că fotografiile şi  imaginile filmate a ceea ce se transmitea duminică la televiziunea naţională mi-au amintit de  dezolarea pe care am simţit-o când am vizitat Hiroshima, care a fost victima atacului cu prima bombă atomică, în august 1945.
Nu în zadar se afirmă că un uragan degajă o energie enormă, poate echivalentă cu mii de arme nucleare, ca acelea care au fost lansate asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Ar merita ca un fizician sau matematician cubanez să facă nişte calcule pertinente şi să le expună pe înţelesul tuturor.
Acum bătălia se dă pentru a hrăni victimele uraganului.  Greutatea nu este să restabileşti cât mai curând furnizarea electricităţii. Problema în Insula Tinereţii este că din 16 fabrici de pâine, toate cu cuptoare electrice şi grup electrogen, numai două puteau funcţiona imediat; clădirile fuseseră afectate.  Aveau nevoie să primească pâine sau biscuiţi.  Cantităţile de ţiglărie şi materiale necesare în acest moment pentru locuinţe sunt extrem de mari. La Insula Tinereţii se ajunge numai pe mare.  Nu este suficient să încarci camioane cu alimente şi materiale pentru a le trimite direct.
Forţele noastre Armate au trimis personal specializat pentru aerodromuri şi transport aerian şi terestru. Zi şi noapte, ajutaţi de grupuri eletrogene, avioanele pot ateriza pe aeroportul insulei. Au misiunea de a purta bătălia pentru populaţie fără să facă risipă de resurse.  În acelaşi spirit vor acţiona în locurile devastate din Pinar del Rio. Toate organismele au sarcinile încredinţate, toate sunt importante. Dar bunurile nu apar din nimic.  A-i ajuta pe alţii implică sacrificii. Să nu ne permitem să le uităm peste câteva zile.
Adversităţile trebuie să slujească pentru a ne face să muncim cu mai multă eficienţă în fiecare zi şi să folosim just şi raţional fiecare gram de material. Trebuie să luptăm împotriva superficialităţilor noastre şi a egoismului.  O sută de milioane de dolari înseamnă numai 9 dolari pe cap de locuitor, şi avem nevoie de mult mai mult. Avem nevoie de 30, de 40 de ori această cifră numai pentru a acoperi o parte din necesităţile noastre cele mai elementare.  Asemenea efort trebuie să iasă din munca poporului.  Nimeni nu o poate face în locul nostru.
Este evident, capacitatea noastră de comunicare s-a înmulţit şi populaţia noastră, care ştie să citească şi să scrie mai are şi un înalt nivel de şcolarizare.
Kcho, pictorul, a zburat cu avionul în Insula Tinereţii, acea bucată din Cuba care l-a văzut născându-se şi ne-a trimis o scrisoare despre moralul ridicat al locuitorilor.  Selectez paragrafe din această scrisoare:
„Dragă Fidel,
Mi s-a părut important, de când am ajuns pe Insulă şi am putut vedea cu ochii mei şi simţi cu corpul meu tot ce se întâmplă, să iau contact cu Richard pentru ca Dv. să cunoaşteţi situaţia teribilă în care se află Municipiul Special.
Nu am cuvinte să exprim realitatea pe care am văzut-o ieri pe Insula Tinereţii. În cei 38 de ani n-am văzut nimic asemănător şi oamenii cu care am vorbit nu mai văzuseră aşa ceva mai rău, dar, incredibil, au încă moralul până la cer…mulţi şi-au pierdut casele, şi aproape toate bunurile lor, paturi, saltele, televizoare, frigidere, etc.,  sunt distruse; cea mai mare parte din populaţie este în această situaţie; se calculează că din 25 000 de locuinţe care se află pe Insulă – cifra nu este încă definitivă –  circa 20 000 sunt afectate într-un fel sau altul, şi din aceste 20 000, circa 10 000 au rămas fără acoperiş sau au fost distruse în totalitate.”
„…brigada 52 de mecanici la liniile de înaltă tensiune din Camaguey au lucrat până la 3 noaptea şi azi încep din nou lucrul la 6,30 cu o disponibilitate extraordinară; aşteaptă să vină şi un alt grup de 60 şi ceva de la Holguin…”
„…mai sunt încă multe probleme, ca de exemplu locuinţele distruse de uraganul Michelle în 2001, care au rămas de rezolvat.
„Sunt probleme serioase cu alimentaţia…În prezent Insula este ca o închisoare, din cauza insularităţii, deşi s-au restabilit cursele aeriene… Banii nu au nici o valoare, n-ai ce cumpăra nici de unde cumpăra.”
„Solidaritatea umană a devenit arma cea mai importantă în aceste momente. Moralul este ridicat dar  nu va fi etern aşa; în zilele următoare  va fi nevoie să se dea o soluţie la anumite lucruri.  În măsura în care se restabileşte  furnizarea de energie electrică, se vor înfiinţa puncte de informare unde oamenii se vor putea întruni pentru a şti  ce se întâmplă în ţară şi în Municipiu, sau chiar pentru a asculta muzică, a-şi petrece timpul în colectiv.”
„În prezent teritoriul este un teatru de operaţiuni militare în timp de armistiţiu, cu oameni încă bucuroşi că au scăpat cu viaţă, care nu se gândesc încă  foarte mult la pierderile de bunuri suferite, încercând să salveze ce le-a rămas, să vadă cum se vor  acomoda în această situaţie nouă, dar cu trecerea zilelor moralul oamenilor poate slăbi şi pot ajunge la depresii.”
„…condiţiile spitalului sunt deosebit de grele şi numai voinţa şi convingerea bărbaţilor şi femeilor revoluţionari îl fac să funcţioneze.
 „Locuitorii de aici sunt revoluţionari şi combativi, şi aici  toată lumea (pacienţi, rude, echipele medicale) muncesc la intensitate maximă. Deja au fost transportaţi în Capitală, de ieri ora 4 după-amiaza, cei 32 de pacienţi care au nevoie de dializă, cu însoţitori şi infirmiere, ei fiind de 48 de ore fără tratament şi erau în condiţii bune.{mosimage}
 „Locuitorul Insulei continuă să aibă moralul ridicat şi este mulţumit de munca pe care o desfăşoară organele responsabile şi că nu s-a pierdut nici o viaţă, nici în Pinar del Rio, nici în Insulă, nici în Matanzas.”
„Eu cred că pentru a reface Insula aşa cum era înainte va fi nevie de mult timp de muncă şi multe resurse, ca şi cum ar fi o provincie, pentru că acum totul este devastat.”
Cu această scrisoare a lui, îmi trimite fotografii elocvente din locul dezastrului; în plic mai găsesc silueta Insulei Tinereţii şi deasupra ei unduindu-se drapelul cubanez.
Pictorii excelenţi care obişnuiau să ne însoţească în bătăliile noastre de idei potdepune mărturie despre episoadele trăite şi pot încuraja poporul în lupta lui eroică.
Orfilio Pelaez ne vorbeşte în Granma de un uragan întâmplat în 1846 cu un record de presiune minimă de 916, înregistrat de un aparat. Asta s-a întâmplat acum 162 de ani, pe când nu exista radio, televiziune, cinema, Internet şi multe alte mijloace de comunicare,care deseorise ciocnesc unele de altele provocând haos în minţi.
Pe timpul acela, populaţia Cubei era de cel puţin 12 ori mai puţin numeroasă. Cu munca sclavă şi semisclavă, ţara exporta cea mai mare cantitate de zahăr şi cafea de-a lungul aproape întregului secol. Nu exista pensionare, media de viaţă era foarte scăzută şi nu se cunoşteau bolile vieţii mature sau educaţia de masă. Resursele naturale erau din abundenţă.Uraganele, deşi afectau foarte mult, nu însemnau o catastrofă naţională.Schimbările climei erau departe, nici măcar nu se vorbea de ele.
În Granma de azi, marţi, ziaristul însuşi ne relatează faptele de vitejie ale poporului nostru în bătălia lui pentru refacereşi roadele efortului din ultimii ani.Rubiera,omul de ştiinţă, la rândul lui, înturul prin Pinar del Rio observaatent, printre ruinele instalaţiilor Institutului de Meteorologie din Paso Real de San Diego,aparatul de măsurare a vitezei vânturilor care marca 340 km când a fost distrus de rafalele puternice. Se anunţă că azi va vorbi la Masa Rotundă. El susţine teorii care explică cele întâmplate. Juan Varela, pe de altă parte, a vorbit despre distrugerile provocare la majoritatea culturilor din Guira de Melena, provincia Havana,care trebuiau să producă anul acesta circa 140 000 tone de legume şi boabe. Pierderile, după jduecata mea, la preţurile internaţionale, în ore de muncă, produse alimentare,maşini agricole şi instalaţii de irigaţii, combustibili şi alte cheltuieli, sunt de ordinul milioanelor numai la această unitate agricolă.
Cel mai emoţionant, totuşi, pentru drama umană pe care le-a fost dat s-o trăiască, a fost informaţia dată de ziaristul Alfonso Nacianceno şi fotograful Juvenal Balan: odiseatrăită de cinci membri ai echipajului pescadorului de languste 100 din Batabando, provincia Havana. Primiseră ordinul să se întoarcă în port ca toate vasele de pescuit, la timpul respectiv.Din întâmplare au întârziat. De sâmbătă s-a pierdut legătura radio cu eipe când uraganul avansa rapid. De două ori am exclamat în reflecţiile anterioare: „Ce noroc că avem o revoluţie! Nici un cetăţean nu va rămâne abandonat în voia soartei.”
Am ştiut de lipsa de comunicare cu langustierul chiar sâmbătă, aproape de miezul nopţii. Raul îmi dăduse veşti despre ce se întâmplă; aveam încredere în experienţa pescarilor în lupta cu furtunile şi cicloanele. Mi-a spus că va trimite în zori mijloacele necesare ca să-i găsească. De îndată ce s-a îmblânzit timpul a început căutarea, la care s-au unit 36 de ambarcaţiuni, trei elicoptere şi două avioane timp de aproape două zile.De vasul de pescuit nici urmă;i-au găsit totuşi pe naufragiaţi. Ce povestesc este incredibil; cei care cunosc bine marea ştiu ce înseamnă să strângi ramele ore întregi.
 Miracolul revoluţionar s-a produs şi pescarii au fost salvaţi.
Să nu ne lăsăm purtaţi de iluzii. Acest uragan ne-a lăsat în urmă o sută de mii de locuinţe distruse mai mult sau mai puţin şipierderea aproape totată a bunurilor necesare după tragedie, aşa cum spunea în scrisoarea lui Kcho.
De câte locuinţe anticiclonice, sigure, are nevoie Cuba? Nu mai puţin de 1,5 milioane pentru 3,5 milioane de familii. Să facem un calcul al costului internaţional al unor asemenea investiţii, care să corespundă cu datele care se vehiculează prin lume.
O familie din Europa trebuie să plătească cel puţin 100 000 de dolari, plus dobânzile,pentru care contribuie cu 700 dolari lunar din venituri timp de 15 ani.10 miliarde de dolari este costul aproximativ a 100 000 de case pentru familiile medii în ţările dezvoltate, care sunt cele care determină preţurile la produsele industriale şi alimentare în lume.Ar trebui adăugat costul instalaţiilor sociale afectate care trebuie reconstruite, celelalte instalaţii economice, plus cele cerute pentru dezvoltare.
Numai din munca noastră, repet, vor putea apărea resursele. În timp ce noile generaţii vor duce la bun sfârşit această sarcină, bărbaţii şi femeile care locuiesc această insulă au nevoie de solidaritaate,curajul şi combativitateademonstrate delocuitorii din Pinar şi din Insula Tinereţii.
Imperiul trece în aceste momente printr-o încercare grea în a doua jumătate a anului, aceea de a-şi demonstra capacitatea de a rezolva dificultăţile care pun la îndoială stilul de viaţă pe spinarea celorlalte popoare. Acum arenevoie de o schimbare la timonă.
Bush şi Cheneyau fost aproape marginalizaţi de campania republicană de războinici şi de nedoriţi. Nu se discută de o schimbare de sistem, ci de cum să fie menţinut acesta cu un cost mai mic.
Imperialismul dezvoltatva sfârşi prin a-i omorî pe toţi cei care vor încerca să intre fără permisiune pe teritoriul său pentru a deveni sclavi salariaţi şi pentru a consuma ceva.Deja aşa se întâmplă.Este foarte mare şovinismul şi egoismul pe care sistemul le crează.
Ştim asta şi vom continua să dezvoltăm solidaritatea, cea mai mare bogăţie înăuntrul şi în afara patriei.

FIDEL CASTRO RUZ
2 septembrie 2008

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*