Lichele

Cultul personalității pentru alogeni, de la bolșevica evreică Pauker la faraoanca Kovesi

  Nimic nou sub soare: De la Ana (Pauker) e Lupta, la Codruța (Kovesi) e Slujirea Creaţia publicistică şi literară […]

 

Nimic nou sub soare: De la Ana (Pauker) e Lupta, la Codruța (Kovesi) e Slujirea

Creaţia publicistică şi literară a vremii o cîntă pe Ana Pauker. „Scînteia” din 29 octombrie 1944 scria:

„Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Vasile Luca apar pe balcon şi pot vedea, încă o dată, că suferinţa lor n-a fost zadarnică, poporul cunoaşte lupta şi suferinţele lor. Dovadă: dragostea cu care sutele de mii de muncitori îi înconjoară astăzi: Ana Pauker, Gheorghiu Dej, Vasile Luca…”.

În noiembrie 1944, comuniştii au posibilitatea de a sărbători pentru prima dată, 7 noiembrie în deplină răsfăţare. Deşi la manifestaţiile din 6 şi 7 noiembrie au luat cuvîntul mulţi lideri ai PCR, „Scînteia” se apleacă exclusiv asupra Anei Pauker. 7 noiembrie devine prilej de cult al fruntaşei comuniste. Numărul din 10 noiembrie 1944 găzduieşte, pe prima pagină, poezia lui Dumitru Corbea, „7 noiembrie 1944”. Sărbătorirea revoluţiei bolşevice e un prilej pentru o interminabilă gîdilare a „tovarăşei Ana”:

„Drapele de luptă, / Drapele roşii, / Le poartă copiii, / Le poartă şi moşii / Alături de stîlpii / Din stîncă săpaţi; / Sînt muncitorii / Fraţi / Ţărănimei. / Ei sărbătoresc / Şi prea-măresc / Armatele Roşii. / Pe marele Stalin, / Poporul Sovietic. / Ca apa din rîuri, / Umflată de ploi, / Gata de luptă / Şi jertă’n război / Ei vin la unire, / Vin în grămadă, / Aleşii şi-i cheamă / Şi vor ca să-i vadă. / Pe Ana o strigă – / Ana-i popor, / Ana e Lupta, / Ana e-a lor. / O singură inimă bate, / O singură voce s-aude. / Curg lacrimi pe-obraze uscate… / Să tremure fiara! / Poporul unit, / Stăpîn să se ştie / Pe tot ce-a trudit. / Ca apa din rîuri / Umflată de ploi, / Gata de luptă / Şi jertă’n război / Ei vin la unire, / Vin în grămadă, / Aleşii şi-i cheamă / Şi vor ca să-i vadă. / Pe Ana o strigă – / Ana-i popor, / Ana e lupta, / Ana e-a lor.”

În acelaşi număr, Miron Constatinescu, directorul cotidianului, publică imnul „Tovarăşa Ana Pauker ne arată drumul”:

„Zilele de 6 şi 7 noiembrie 1944 ne-au adus imensa bucurie de a putea sărbători Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie în deplină libertate, cu tot elanul sufletului nostru cuprins de admiraţie şi recunoştinţă. (…)

La aceste sărbători s-a ridicat o voce care a spus adevărul cu toată claritatea şi tăria, o voce a marei luptătoare pe care am mai auzit-o acum aproape zece ani, cînd a înălţat steagul democraţiei împotriva fascismului în România, pe care am văzut-o apoi înfruntînd teroarea şi mitralierele postate în faţa Curţii Marţiale din Craiova, aceea pe care o ascultam cînd ne învăţa şi ne întărea în celulele întunecoase ale închisorilor, pe care o însoţeam cu gîndul în munca de educare şi ridicare a prizonierilor români din URSS, pe care azi o avem în mijlocul nostru, luminîndu-ne cotiturile neprevăzute ale drumului şi îndrumîndu-ne cu o mînă sigură pe meleagurile neumblate încă. Această luptătoare, care străbate cu privirea tot mai departe, tot mai adînc în viitor, este tovarăşa Ana Pauker”.

Momentul care-l extaziază pe Miron Constantinescu? Cuvîntarea Anei Pauker din 6 noiembrie 1944. Şirul de citate se încheie cu un strigăt de entuziasm: „Cuvîntarea tovarăşei Ana Pauker este cea mai clară şi mai cuprinzătoare sinteză a învăţămintelor trecutului şi a sarcinilor pentru viitor. Din nou s-a ridicat glasul acela care cu atîţia ani înainte, de pe băncile acuzaţiilor de la Curtea Marţială Craiova, ne-a arătat drumul, care ne-a vorbit de tradiţia luptei democratice a poporului român, de Tudor Vladimirescu şi de Horia, de datoria noastră de a lupta pînă la capăt împotriva fascismului, duşmanul păcii şi al culturii, libertăţii şi independenţei Patriei noastre. Atunci ne-a luminat calea şi anii au dovedit justeţea spuselor Anei Pauker”. Înţepat de acul lucidităţii, Miron Constantinescu îşi dă seama că Ana Pauker n-a ajuns încă liderul absolut al PCR. Se impunea o paranteză pentru a reaminti că mai sînt şi alţii:

„Să mergem din nou cu încredere pe calea trasată de Ana Pauker, de Vasile Luca şi de Gheorghiu-Dej, pentru că aceasta ne va duce la o Românie liberă, independentă şi democrată, la o viaţă mai bună, mai fericită”.

După care limba lui bate din nou în clopotul aurit al Cultului personalităţii: „Iată ce-i datorăm tovarăşei Ana Pauker şi iată de ce bucureştenii, la manifestaţiile din 6-7 noiembrie, au aclamat-o cu entuziasm şi au acoperit cu flori camionul de pe care ea şi ceilalţi conducători ai poporului român au salutat defilarea lor”. La nici o lună, un nou prilej de deşănţare publicistică. Ana Pauker îşi serbează ziua de naştere. „Scînteia” din 13 decembrie 1944 publică fotografia „tovarăşei Ana” alături de „Telegrama de felicitare a CC al PCR”. În acelaşi număr, ca şi în cele următoare, sînt tipărite, sub portretul Anei Pauker, telegrame după telegrame. Cea iscălită „Femeile din Sindicatele Unite”, reprodusă în 17 decembrie 1944, apelează la sintagma deja celebră, „Ana noastră”.

„Ana noastră, primeşte te rugăm, din partea femeilor din Sindicatele Unite, sincere şi calde felicitări, cu prilejul onomasticei tale – încredinţîndu-te că vom fi vrednice urmaşe ale exemplului ce ni l-ai dat prin munca şi spiritul de sacrificiu pentru binele clasei muncitoare şi al poporului român. Nicio greutate, nicio piedică nu ne va opri”.

Cultul Anei Pauker duduie cu motoarele ambalate la maximum. Ziua internaţională a femeii dă oficiosului „Scînteia” din 8 martie 1945 posibilitatea unui nou moment omagial. Articolul de fond, „8 martie”, de pe prima pagină e tipărit sub poza Anei Pauker. Lidera comunistă e blagoslovită astfel:

„Viaţa Anei Pauker, care s-a identificat cu lupta pentru interesele vitale ale poporului român, e o viaţă splendidă de femeie luptătoare, care în condiţiunile cele mai grele nu cedează în faţa greutăţilor, suferinţelor groaznice suportate din partea reacţiunii, ci găseşte mereu forţe noi şi energie nesecată în continuarea luptei pentru dezrobirea poporului român, a femeii române.

Astăzi, cînd glasul adevărului poate să străbată nestingherit, se ridică sute de mii de femei şi în România, urmînd exemplul Anei şi a luptătoarelor din lumea întreagă, pentru a făuri o ţară liberă şi fericită!”.

În acelaşi număr, Elisabeta Luca semnează poezia „Ana Pauker”:

„În ţara soarelui dogoritor, / Şi-al dorului nestins de libertate, / Te-am cunoscut luptînd pentru popor / Chiar cînd călăii te ţineau sub gratii. / La Aragon, Beleite, Turuel, / Prin lupta-i „Anei Pauker„ (În Spania a luptat un grup de artilerie „Ana Pauker”, compus din români şi francezi, în frunte cu maiorul român V. Roman – nota ziarului) afirma, / Madrid e în pericol, dăm lupta cu el, / Şi la Madrid îmi apăr ţara mea. / Trecură anii… / Era în floare firea’n Mai / Cum înflorea şi Marea Unire / Muncind şi făurind ferice trai / Pentru fiecare om şi naţiune / Şi al-valurilor freamăt se opri / Cum încetase parcă inima-mi a bate / Cînd crainicul prin unde ne vești / Că Ana este iar în libertate. / Din depărtări ce abia cuprinzi cu mintea / Veniră calde inimi săţi ateste / A lui Stalin grije de părinte / Şi fericirea lor, ce a ta este. / Te-am revăzut apoi, cînd negre aripi / Să-ntunecencercau Măreţul Soare / Robiei să-i deschidă larga cale / Mîndria omenirii s-o doboare. / Şi arma ai strîns-o atunci mai cu tărie / Tu ca Româncă, Luptătoare, Comunistă, / Ţara ta s-o smulgi din cîrdăşie / Cu blestemata bestie fascistă. / Cu suflul tău ai înviat Pandurii / Ce peste un veac stătură’n adormire / Şi i-ai pornit la luptă cu Ghiaurii / S-aducă României dezrobire. ”

Defilarea prin „Scînteia” a candidaţilor BPD pentru alegerile din noiembrie 1946 începe cu Ana Pauker. Numărul din 2 august 1946 publică portretul „tovarăşei Ana”, pe care „poporul o iubeşte şi o stimează”. O poezie a lui Dumitru Corbea, „Lîngă toţi trei”, tipărit în „Scînteia” din 4 martie 1945, o pune pe tovarăşa Ana înaintea tovarăşului Ghiţă:

„Crescuţi în vîrtej / De lupte / Ana, Luca şi Gheorghiu-Dej / Şi cu ei mii şi mii / Milioane / S-au ridicat / Unul ca altul mai înflăcrat / Pentru popor / Pentru ţara lor / Vrerea mulţimilor, / sufletul ei / Stă neclintit / Lîngă toţi trei.”

Peste șase ani, în 1952, Ana Pauker e dată afară nu numai din toate funcțiile, dar și din partid.

O Notă a Securității ne dezvăluie că deținuții duși la interogatorii aveau să constate că o parte din cei mai iubiţi fii ai poporului, printre care se număra și Tovarășa Ana, dispăruseră din portretele de pereţi:

„Direcţia Generală Politică

Penitenciarul Cluj

Intrarea nr. 75 1952, iunie 18

Ordin nr. S/ 0 112 004 din 14 iunie 1952 Către Penitenciarul Cluj

În legătură cu demascarea şi zdrobirea de către partid a devierii oportuniste de dreapta şi a împăciuitorismului faţă de ea, ordon: (…)

  1. Pentru a se evita orice fel de confuzii în rândurile membrilor de partid şi a maselor de oameni ai muncii, veţi retrage din biblioteci scrierile tovarășilor Teohari Georgescu și Ana Pauker. (…)
  2. Vor fi retrase din circulaţie biografiile lui Vasile Luca şi ale tovarăşilor Ana Pauker şi Teohari Georgescu. (…)
  3. (…) Se atrage din nou atenţia asupra necesităţii de a aplica de urgenţă indicaţiile circularei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român nr. 85, trimisă cu nr. S/0 111 din 30 mai, cu privire la înlăturarea portretelor celor ce nu mai fac parte din conducerea partidului. (…)

Ministru – adjunct, şef al Direcţiei Generale Politice MAI, General maior Vinţe Ion”

                                                                                                                                   Ion CRISTOIU

 

5 Comments

  1. nic

    Sa ne traiesti IOANE !

  2. IQ100

    Vasile Luca era din cate am citit khazar maghiar, ceva cu (László Luka),; a nu se inteleg e daici ca as privi problema etinic. Khazarii, baieti destepti si fete destepte, s-au orientat si au intrat in miscarile politice de succes ale momentului.
    Despre faraoanca am inteles ca este dupa tata etnic rroma romanca; evident nu conteaza etnia, ci slaba pregatire profesionala si raul pe care il face Romaniei.Si posibila ei racolare , nu de catre COMUNISTI, ci de catre URMASII acestora, SOROS-ITII.
    Altceva ma deranjeaza la dansa.Ca si Hannah Rabinson, cara a pastrat numele de Pauker dupa executarea lui Marcel Pauker, vad ca si Dna K pastreza numele sotului dupa divortul cu acte inregula.Din cate imi amintersc Dl Kovesi a fost „expediat” din Ro pt servirea unor interse straine.Aici e f ciudat.Divortezi de un om, pt ca nu te intelegi cu el.Dar ii pastrezi numele MAGHIAR in dauna celui de fata, rrom roman, Lascu.CE semnal vrei sa transmiti si CUI???
    In rest, am retinut un citat din Wikipedia, sursa kusher , daca pot sa spun asa ;” În istoria evreilor, imaginea pe care a lăsat-o Ana Pauker este negativă…Ana Pauker a murit, în urma unui cancer de sân, la București la 3 iunie 1960.”
    Ma gandesc la biata romanca . arestata pt ca a dat de mancare unor anticomunisti, torturata in gulagul romanesc, spanzurata de par si cu sanii smusi cu clestele, de catre Hannah Rabinson pt ca, la interogatoriu, a scuipat-o pe diavolita .

    • E o increngatura ticaloasa de interese politice si economice, numita internationalism, care, sub diferite nume (europenism, euroatlantism, democratie occidentala, etc) a functionat in Romania si dupa mazilirea Anei Pauker. Obiceiul idiot al romanilor de a proteja spionii sau slugoii asumati de „partenerul strategic” la vremea lui, ne-a adus in starea asta de a ne razboi intre noi pentru niste nemernici (venetici, dupa cum zicea Eminescu). Toti stalinistii aia cranceni, culturnicii lor au fost protejati de comunismul nationalist al lui Ceausescu si chiar Dej, dincolo de razbunari, mai degraba personale, nu s-a facut nicio analiza a raului cauzat societatii, crimele lor continuand pana in 1964 (oficial!), pentru ca uneltele (procurorii, in principal, dar si denuntatorii formati de noua securitate) si-au continuat ticalosiile impotriva romanismului, in general dar si pentru satisfacerea lacomiei funciare de slugi ajunsi in frunte…Ce ma uimeste pe mine e firul rosu evident urmat de papusarii neomarxismului, care, dupa bataia incasata la sfarsitul veacului trecut au reinviat cu mai multa vigoare, dar reinodand vechile relatii, folosind notoriile figuri staliniste si odraslele lor, dupa aceeasi reteta de la 1917, ba altoid si o ramura viguroasa de nazism, pe principiul consacrat, ca la o razmerita, orice nebun e un combatant. De aia ii avem pe copiii procurorilor stalinisti in frunte (Macovei, Pruna, Kovesi), de aia il avem pe Sora (consilier al Anei Pauker) in mijlocul derutatilor. Si mai ales asta e motivul pentru care sunt aparate (in strada!!!) interesele capitalului strain de catre oficialii statului roman, pentru ca ei tzatza asta au supt-o in casele confiscate de la „dusmanii poporului”…Kovesi (se spune) a divortat de primul barbat, la „indrumarea’ lui Basescu, care fusese informat de servicii. Nimeni, niciodata, nu a verificat implicarea ei in activitatea de spionaj a sotului, mai mult, ea si-a „desfasurat” activitatea erotica in acelasi cerc, atins de aceleasi suspiciuni, ba chiar favorizand, pe fata, prin activitatea ei profesionala, firme si afaceristi din proximitatea sotului, chestie care, la ea, se transforma in tradare (inalta tradare!). Ca venirea ei la Bucuresti a facut parte din planul mare sorosist (contemporan cu Sora, Pauker, Hitler…) se vede si din felul in care si-a inodat coada cu alt inalt tradator de neam, Iohanis. Pe langa trecutul infractional, pe Iohanis il tine aproape de Kovesi „iubirea” fata de orice economie care nu e romaneasca. Daca mai erau dubii, discursul lui de la ambasada Americii a dovedit meschinaria si ticalosia acestui ipochimen. Daca nu e in stare sa construiasca nimic cu prostii care-l sustin, el vine si in fata tuturor (am mai observat odata lipsa de rusine a acestor marginiti) le trage americanilor niste limbi paroase si late si le spune (usor voalat) ca daca guvernul asta nu le da pe tava petrolul din Marea Neagra, el, daca e ajutat sa-si „traga” guvernul sau, o sa le-o dea si pe ma-sa….Acum, urmeaza sa aflam cat antisemitism inghit americanii in dauna intereselor economice si cat de vanduti suntem la toate nivelurile, mai ales de serviciile care au permis cloaca asta, luandu-si cei treizeci de arginti (mai degraba copeici, ca spre est se indreapta adevaratele beneficii…). In rest, tot la Eminescu ne intoarcem: „Cine-o indragit strainii…..” Ar trebui pusa Doina pe note si facut imn national, ca romanul cand s-a desteptat a luat el calea pustiei si a nemerniciei…

      • Sara

        Un mizantrop-Bravo pentru comment! Asa este suntem niste slugi,ne umilim,spunem ceva adevar si apoi ne tot scuzam cum ca nu etnia conteaza,nu rasa,nu conteaza nimic suntem toti oameni,suntem la fel,egali …bla bla …evreii sunt autorii comunismului si au slugile si prostii lor sa ni-l bage si acum pe gat,mai grav decat au facut-o data trecuta.

  3. „A VAZUT CINEVA DERATIZARE FACUTA DOAR PE JUMATATE ?”
    Louis Ferdinand Céline
    citat dintr-un pamflet scris pe muzica lui Beethoven .

    „Beethoven – The Complete Bagatelles”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*