Colimator

Cum a ajuns Sibiul lui Iohannis noul Scornicești

  Nu am reușit să ne dăm seama, oricît ne-am străduit în ultimii cinci ani, dacă președintele Klaus Iohannis are […]

 

Nu am reușit să ne dăm seama, oricît ne-am străduit în ultimii cinci ani, dacă președintele Klaus Iohannis are cu adevărat vreun proiect politic important, de la înălțimea funcției sale în stat. În 2014 ne vorbea ceva despre doua mandate prezidențiale, despre două mandate guvernamentale pentru PNL ori despre „România educată”. Pînă acum, nu stă prea bine cu niciunul dintre ele.

De la o vreme, sunt semne că președintele are, totuși, un proiect ambițios, dar nu tocmai public: acela de a muta Capitala în Ardeal, mai precis la Sibiu. Un proiect pe care speră să-l desăvîrșească într-un prezumtiv al doilea mandat. Nu există vorbe pe acest subiect, dar se văd tot mai multe fapte.
Spre exemplu, ar fi o întrebare bună cine și cum a decis, în afară de președinte, că Sibiul ar fi locul ideal pentru desfășurarea importantului Summit european din 9 mai. Nu e vorba că acest oraș transilvan nu e unul foarte frumos și cu oameni de ispravă, doar că e unul care, obiectiv vorbind, nu prea poate face față la evenimente de asemenea anvergură.

Deja, veștile care vin de acolo sunt spectaculoase: capacitatea de cazare a orașului a fost mult depășită, astfel că o bună parte dintre cei peste 400 de înalți oaspeți străini și suitele lor – plus că doar ziariști și traducători sunt peste o mie – s-au văzut nevoiți să se cazeze în casele unor particulari, care au fixat prețuri uriașe, ori chiar în alte orașe apropiate, urmînd să facă naveta pe durata evenimentului. Încă din luna martie, însuși primarul Sibiului, Astrid Fodor, recunoștea public că orașul nu face față unei asemenea provocări și anunța că s-au ocupat toate locurile din hoteluri și pensiuni din întreg județul. Pentru serviciile de catering, spre exemplu, s-a decis utilizarea clădirii liceului Bruckenthal, iar Summitul PPE, care are loc în aceeași zi, se va desfășura la muzeul Astra. Va avea loc, totodată, și un Birou Executiv a PNL, cu participarea președintelui. Cîteva piețe ale orașului vor găzdui manifestări cultural-artistice dedicate evenimentelor. Ce s-ar întîmpla dacă ploaia care a paralizat Sibiul zilele trecute s-ar repeta pe 9 mai? Se pot găsi rute alternative pentru înalții oaspeți ori se amînă evenimentul?

Din cauza summitului, bunăoară, Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Sibiu a trebuit să amîne sărbătorirea Zilei Tineretului de pe 2 pe 12 mai, o situație unică și ridicolă, totodată. În plus, toate unităţile de învăţământ din municipiul Sibiu vor fi închise timp de o săptămână, în perioada 6 – 10 mai.

Se naște întrebarea: de ce au fost înghesuite toate aceste evenimente, care ar fi pus la grea încercare chiar și un oraș de talia Bucureștiului, într-un oraș de provincie care abia își face loc în topul primelor 15, ca mărime, din țară? Și cine a a decis asta?

Răspunsul e simplu: decizia a aparținut exclusiv președintelui Iohannis, care a dorit, în special, ca importanta reuniune europeană să se desfășoare fix în clădirea de unde el a condus urbea ca primar. Un mod interesant de a se auto-înnobila.

Și e tot mai clar nu doar că se repetă sindromul Scornicești, ambiția fostului dictator de a face din orașul său natal o mare urbe, dar pare că președintele Iohannis are planuri chiar mai mari de atît. În mandatul său de președinte, Sibiul a devenit un oraș extrem de privilegiat. Desemnat inclusiv capitală gastronomică a Europei în 2019, lucru salutat solemn și oficial de către șeful statului, numele Sibiului se regăsește în zeci și sute de luări de poziție ale președintelui, regăsite pe siteul administrației prezidențiale. Desigur, apare și pe lista puținelor evenimente derulate sub patronajul președinției, precum Festivalul Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo, Festivalul de Film ASTRA Sibiu, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu șamd.

Ai sentimentul că Iohannis face tot posibilul să-și aducă orașul în discuție indiferent de conjunctură, dovadă că a vorbit despre el inclusiv la dezbaterea „Un viitor smart pentru Ploiești”. A pomenit Sibiul, spre exemplu, la Festivalul Digital de la Tallin, la o întîlnire cu membrii comunității românești din Philadelphia, la cea de-a 170-a aniversare a învățământului militar românesc, la festivitatea de deschidere a Galei Profesorului Bologna, la dezbaterea „Președintele României în dialog cu agricultorii”, la dezbaterea „Managementul reducerii riscurilor la dezastre”, la dezbaterea „Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2021”, la întîlnirile cu Prințul Charles, la dezbaterea „Dialog pentru România. Primăvara politică a societății civile”, la deschiderea anului școlar din București, la Conferința de Securitate de la München și exemplele pot continua la nesfîrșit.

Aproape că nu există luare de poziție a președintelui în care să nu-și pomenească orașul de suflet, în special la întrevederile cu înalți oficiali străini. Persoane și instituții din Sibiu își fac loc, des, în decretele de decorare semnate de președinte.

Demn de remarcat că, deși tare scump la vedere, în general, președintele își face des timp pentru diverse evenimente care se derulează la Sibiu, ori le salută în mesaje publice. Tot la Sibiu, în mod straniu, locuiește și activează „Prima Doamnă”, iar șeful statului, oricum, stă minim trei zile pe săptămînă acolo, și el.

Președintele Iohannis nu a participat la inaugurarea scutului de la Deveselu, a Catedralei Neamului ori a fabricii de elicoptere militare de la Ghimbav, unde a venit președintele Franței, nu a participat la şedinţa solemnă cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România și la multe alte evenimente de calibru. În schimb a participat la lansarea oficială a programului „Sibiu, Regiune Gastronomică Europeană 2019”.

Aproape de fiecare dată cînd vorbește despre Sibiu – și o face cvasi-permanent – președintele nu uită să pomenească și despre relațiile cu Germania, Austria și Luxemburgul, amintind aproape cu nostalgie de vremurile cînd Marele Ducat al Luxemburgului chiar era mare, înglobînd bucăți din Belgia, Germania ori Franța. Și nu uită nici să pomenească faptul că sașii sunt urmașii vechilor luxemburghezi.

Demn de amintit, în treacăt: pe cînd era la debutul funcției de primar, Iohannis a creat o echipă de fotbal, F. C. Sibiu, sponsorizată din banii primăriei, dar care a sucombat destul de repede. În mai multe declarații publice, edilul declara că a fost o greșeală, că banii publici nu pot susține o echipă și că așteaptă vremuri mai bune pentru a relua demersul, cu bani privați, de astă dată.

Vremurile mai bune au venit aproape imediat după ce a devenit președinte: la Sibiu a renăscut în 2015 o echipă de fotbal, numai că de astă dată se numește F. C. Hermannstadt, numele german al Sibiului. A promovat rapid în liga întîi, iar în aceste zile susține primele sale meciuri pe stadionul proaspăt renovat din Sibiu. Echipa cu nume german e susținută în proporție de 50% din banii primăriei și ai consiliului local Sibiu. Banii publici au redevenit, brusc, buni pentru fotbal. Numele de F. C. Olt vă mai spune ceva?

Revenind, o explicație a omniprezenței Sibiului în discursurile sale e și aceea că Iohannis nu prea are ce invoca prin prisma activității sale prezidențiale și atunci umple golul cu amintiri și realizări din perioada cînd era primar. Cu mare accent pe statutul de capitală culturală deținut de Sibiu în 2007, alături de Luxemburg. Un statut acordat în perioada 2003-2004 cu largul concurs al premierului luxemburghez de atunci, dl. Jean Claude Juncker, actual președinte al C.E.

Merită relatat un eveniment extrem de ciudat din acea perioadă și care astăzi aruncă lucrurile într-o lumină încă mai specială. În ziua de 25 aprilie 2005, în abația Neumünsterdin, din Luxembrug – un cadru solemn, aproape sacral – a avut loc semnarea Tratatului de aderare a României și Bulgariei începînd cu 1 ianuarie 2007, probabil cel mai important document semnat în ultimii 15 ani. Luxemburg fusese ales gazdă pentru că deținea în acel moment președinția UE. Erau prezenți, din partea României, președintele Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de premier, ministrul afacerilor externe Mihai Răzvan Ungureanu și negociatorul șef cu Uniunea Europeană, Leonard Orban.

Atît doar că mai era prezent cineva din România acolo, în mod straniu, fără a face parte din delegația noastră și fără a fi fost invitat de cineva din țara noastră: Klaus Iohannis, primar al Sibiului. Domnia sa fusese invitat de către Guy Dockendorf, director în ministerul Culturii din Luxemburg, fără a fi clar pentru ce merite. În prima sa carte, mulți ani mai tîrziu, Iohannis se arăta revoltat că nimeni dintre autoritățile statului român nu-l invitase acolo. În calitate de ce, ne-am întreba? Sibiul avea să fie capitală culturală abia doi ani mai tîrziu, desemnarea sa nu era un merit personal al edilului și oricum, asta nu avea legătură cu integrarea României în UE. Desigur, azi, președintele nu catadicsește să invite prim-ministrul țării sale la Summitul european de la Sibiu, dar asta i se pare firesc, probabil.

Faptul că Iohannis a fost adus de luxemburghezi la semnarea Tratatului de aderare, cu acordul cert al premierului Juncker, poate avea unele semnificații, în opinia noastră. Cum ar fi aceea că Iohannis pare să fi fost pregătit din timp de către anumite entități politice interne și externe pentru un rol major pe care să-l joace mai tîrziu.

Ultima sa carte, lansată zilele trecute, pe care am răsfoit-o în treacăt, nu este altceva decît o declarație de dragoste absolut necondiționată față de UE și de ai săi lideri actuali, cărora nu li se găsește nici cea mai măruntă pată. Am spune că, prin ea, președintele îndeamnă românii să se supună total cerințelor acestor lideri vremelnici dacă nu am avea mari rezerve vizavi de faptul că volumul ar fi fost scris pentru cetățenii din țara noastră.

Dincolo de asta, atitudinea președintelui față de Sibiu creează, în opinia noastră, o situație nedorită; Iohannis nu poate sau nu vrea să-și intre în rolul de președinte al tuturor românilor și lasă permanent impresia că e dedicat strict proiectelor personale ori ale apropiaților săi. Iar orașul pe care l-a păstorit capătă, din ce trece timpul, o importanță tot mai mare, în mod artficial și în dauna unor orașe cel puțin la fel de importante pentru România. De ce Summit european la Sibiu și nu la Brașov, Cluj, Timișoara, Constanța, Oradea ori Iași? De ce se ține morțiș să se lege strîns numele Sibiului de sintagma „capitală europeană”, inclusiv a gastronomiei?

Desigur, tot administrația prezidențială a stabilit că Sibiul, oraș cu 2-3% catolici, nu poate fi ocolit nici de vizita Sanctității Sale, Papa Francis, care va fi acolo pe 2 iunie. Tot așa cum a fost dus la Sibiu și președintele Germaniei, Joachim Gauck, cînd ne-a vizitat țara acum trei ani, și mulți alți oficiali străini grei.

De ce președintele României dirijează atît de multe activități majore către respectivul oraș, provocînd un dezechilibru de proporții prin crearea impresiei că numai Sibiul se poate achita onorabil de asemenea sarcini? De ce discriminează sever atîtea orașe importante ale țării?

Una peste alta, ce gînduri de viitor are președintele Klaus Iohannis cu orașul Sibiu, mai ales din perspectiva unui al doilea mandat? Capitală a României? Centru al afacerilor transilvane? Punct de comandă al intereselor germanice în România, în condițiile în care Germania, Austria și Luxemburg se numără între primii șapte investitori străini în România?

                                                                                                                    Bogdan Tiberiu IACOB

Sursa: https://inpolitics.ro/cum-a-ajuns-sibiul-lui-iohannis-noul-scornicesti_18442669.html

Citiți și Cultul personalității: Tovarăși pupenklauși, să facem din Sibiu un nou Scornicești!

2 Comments

  1. alex

    Presedintele Iohanis nu are nici un proiect politic important pentru tara. Este paralel cu romanitatea in general si cu romanii in mod special. El are o singura misiune; destramrea Romaniei si dezbinarea romanilor. De fapt, tinta lui este despartirea Transilvaniei de de Vechiul Regat. Aceasta este misiunea neamtului antiroman. Nu pot sa inteleg nici acum, cum a putut fi votat la alegerile din 2014, chiar cu concursul multor romani. Nu l-am votat si nu-l voi vota niciodata! Sa nu vii tu la nici un prilej de aniversare a unui eveniment national, asta spune mult! Nu, nu poate fi niciodata presedintele tuturor romanilor! Nu simte romaneste! „Ca sa fi roman, trebuie sa poti!”, asa cum bine spunea scriitorul si publicistul Miron Manega!

    • Anonim

      O sa fie reales presedinte daca nu o sa fie Kövesi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*