Observator

Cum a fost pregătită președinția lui Iohannis

  Cel mai mare mister al succesului candidatului prezidențial Klaus Werner Iohannis (în 2014) n-a fost fulminanta recuperare a distanței […]

 

Cel mai mare mister al succesului candidatului prezidențial Klaus Werner Iohannis (în 2014) n-a fost fulminanta recuperare a distanței ce îl separa pe fostul primar de Sibiu de candidatul PSD.

Misterul cel mai mare stă în maniera în care Crin Antonescu, un presupus candidat la prezidențiale, s-a retras din toate jocurile politice. Faptul că n-a povestit de ce a ales această retragere arată că în spatele ei nu s-au aflat rațiuni politice, ci altele (de nemărturisit). N-are rost să speculăm, dar este mai clar ca lumina zilei că dacă ar fi fost ceva de mărturisit, Antonescu ar fi făcut-o.

Acum, când începem să aflăm ce trecut „penal“ stă în cârca actualului președinte, nu ar avea prea mult chichirez să ni-l imaginăm pe Crin Antonescu fără pată și fără reproș. A fost preferat în locul său un candidat și mai pătat, și mai șantajabil. Era destul de clar, atunci, că Antonescu nu este simpatizat de SRI.

1 Decembrie 2009, Timișoara: Pe vremea când Iohannis a fost adus la ordin în politica națională de același Crin Antonescu, cel care avea să-i ofere, în februarie 2013, poziția următoare după el în PNL, fiind informat de stăpânii săi că va fi obligat să-i cedeze sasului de la Sibiu într-un final totul, partidul și candidatura la președinția României. La Timișoara, robotul Klaus Werner Iohannis, tocmai ieșise din „laboratorul” unde a fost creat, era în perioada de testare și nu făcea pe „patriotul” cu „lopata pe chept” la intonarea imnului național. Doar Mircea Geoană, altă slugă a americanilor, avea dezlegare pe atunci la salutul masonic de obediență, perceput de prostime ca gest patriotic.

Dar nu SRI a fost capul operațiunilor. Se pare că SUA nu-l doreau pe Ponta, iar Germania nu-l dorea pe Antonescu. Ce a putut ieși de aici, vedem.

Aflăm acum că în protocolul secret DNA – SRI sunt paragrafe care permit echipe dublu mixte: pe de o parte, mixtura ilegală DNA – SRI, pe de altă parte, echipe americane de investigații penale. Să mai spună cineva că SUA nu au știut de acele protocoale! Unii (ca Sebastian Ghiță) sugerează că Ponta ar fi intenționat, neștiind ce-l paște, să lichideze acele protocoale și să facă o lege a SRI care să le… legalizeze. Deși ar fi fost o legalizare neconstituțională.

În orice caz, cam tot ce se întâmplă mai important la noi după 2014 are legături (vizibile, dar mai ales invizibile) cu acele protocoale abominabile. Inclusiv, bineînțeles, fanatismul prusac cu care Iohannis încearcă să se opună demantelării statului paralel construit de Metropolă în mica noastră colonie de naivi, oportuniști și trădători de țară.

                                                                                                           Ioan BUDUCA

Notă: Fotografia și comentariul la ea aparțin redacției „Justițiarul”.

 

2 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    In urma cu doi ani am aflat, cu surprindere, ca gestul de a pune mina dreapta pe inima in timpul intonarii imnului national, este un gest masonic. Va asigur ca nu sint mason si nici nu am legaturi cu masoneria (dimpotriva, in „Codul lui Lucifer” exista un capitol 12 in care prezint masoneria ca o creatia a lui Lucifer pentru a lua in stapinire lumea) dar si eu, ascultind imnul, instinctiv duc mina dreapta la inima – pentru simplul motiv ca acolo, in inima, este „sediul” dragostei de tara. Asa ca rog cei care fac acest gest sa nu fie considerati neaparat masoni, intrucit acest gest il fac in mod sincer si patriotii (desigur, aici nu intra nici Geoana si nici Iohannis).

    • un mizantrop

      Trebuie sa recunoasteti, totusi, ca, facut de Iohanis, gestul apare ridicol, iar, dupa devoalarea antiromanismului lui funciar, este de-a dreptul blasfemie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*