Cap limpede

Cum am ajuns…

            Cum am ajuns… Cum am ajuns la noi în țară Aceiași repetabilă povară, Sărmani […]

 

 

        Cum am ajuns…

Cum am ajuns la noi în țară
Aceiași repetabilă povară,
Sărmani cu mână-ntinsa au ajuns să ceară
Câte-un bănuț , de foame să nu moară.

Încovoiați de griji și de nevoi
Ei își intind căușul mâinii,
Bătuți de frig și de nevoi
Și uneori le plâng de milă câinii.

Iar toți aleșii lor în jilțuri poleite
Promulgă legi doar să îi fure,
Bieții bătrâni în haine zdrențuite
Sunt condamnați ca să-i îndure.

Batjocorind și oameni și primate
Prin capitala unor vechi imperii,
Străinii râd pe înfundate
De bieții cerșetori de pe peronul gării.

Mă rog de Tine Doamne, dă-le zile
Sărmanilor cu fețele umile,
Iar celor ce din munca lor făcură vile
Dă-le aceași soartă în ultimile zile.

S-ajungă să cerșească la un colț de stradă
Cu fețele mânjite de pomada,
Și să le dea pomană, cei nevoiași și câinii.
Cândva în țara asta cei săraci vor fi stăpânii.

                                            Dorin Dumitriu
04-03-2015

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*