Cap limpede

Cum am mers eu la școală singur și pe jos

  Această elevă inconștientă din anii ’70, probabil chiar ’80, merge singură pe stradă către școală. Doamne ferește, bine că […]

 

Această elevă inconștientă din anii ’70, probabil chiar ’80, merge singură pe stradă către școală. Doamne ferește, bine că am făcut revoluția aia, că nu se știe ce se alegea de generația mea cu halul în care ne-am riscat viețile mergând ampulea singuri spre școală. Pe vremea aia toți eram la fel de inconștienți. Iarna o luam prin băltoace și zăpezi, nu ratam niciun petec de gheață ca să ne dăm pe el, eventual pe ghiozdane, iar vara… nici nu vreau să mă gândesc, vara ne opream pe la gârlă, cei care ne-am școlit pe la țară.

Puteam să murim în mai multe variante și scenarii, dar cred că toți copiii din anii ăia aveam câte un înger păzitor deasupra capului de nu crăpăm. Altă explicație nu e. Auzi, să mergi singur la școală, fără mama, fără tata, fără bonă, fără bodyguard, fără jeep, fără orice altă mașină, fără telefon mobil la care să te sune familia isterizată din cinci în cinci minute, ca să se asigure că ești safe, că ai apăsat corect pe clanța ușii, n-ai alunecat pe vreo scară Richter, nu ți-a căzut vreo macara sau vreun MIG 21 în cap, sau mai rău, n-ai sfârșit în vreun butoi din Caracal. Brrrrr! Proști și inconștienți mai eram pe vremea aia, zău!

Și stai să vezi, că și după ce terminam orele, tot singuri ne duceam către case. Care pe jos, care atârnați de vreo căruță, care pe portbagajul unei biciclete, care cu tramvaiul sau troleul și tot așa. Jeep avea doar Ceaușescu, îți dai seama? Mamele lucrau, tații la fel, bone nici nu existau în vocabular. Multă vreme, oamenii au crezut ca bone înseamnă doar os în engleză.  Copiii de azi își scrântesc gleznele dacă fac un pas pe poarta școlii, spre casă. După 3 pași amețesc, le curge sânge din nas și mor. Lăsați-mă, că mă apucă „frezoanele” numai când mă gândesc cum am mers eu la școală pe jos. Puteam sa fiu împușcat, răpit de extratereștri, sau putea să se repeadă unul în mine și să-mi fure un rinichi.

Băi, și mai am amintiri din astea horror: săream coarda fără cască, jucam șotron fără genunchiere, mâncam mere din pom nespălate, beam apă de la hidrant și ne încăpățânam să nu murim, chiar dacă puteam să luăm viruși cu 3 capete și denumiri de-ți îngheață sângele în vene, cum sunt cei de azi. Pe vremea mea, oamenii nu căutau E-uri pe etichete, ci doar prețul. Pfoa… N-am murit, nu ne-am îmbolnăvit, am mers pe jos și ne-am luat bătaie cu rigla la palmă când nu ne-am făcut lecțiile. Dar acum, mulți dintre noi știm că în Austria nu se vorbește austriaca.

                                                                                                                Alex Saxon Slaniceanu

 

6 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    De acord cu aproape tot, dar am o rezerva: bataia cu rigla la palma. Mie nu mi s-a intimplat niciodata si nici nu stiu astfel de cazuri. Desigur, asta poate sa depinda de cind si unde ai facut scoala. Singura sanctiune pe care am primit-o a fost o eliminare de trei zile cind am fost prins fumind in WC.

    • Mihai

      Am luat-o și cu riglă, am fost și tuns zero,și mai multe, și în final am făcut și politehnica , iar de profii care mi-au dat-o uneori mi-e dor…

  2. Problema e ca mamaile din Caracal&co inca se cred in anii 80, adica sigur si linistit si uite ca nu e. Ca acum haladuiesc retelele de proxeneti ceeace pe vremea impuscatului nu existau.

  3. Anne Ban

    Adevărat! Minunata „sălbatică” noastră copilărie!

  4. Mihai FLOAREA

    Pamfletul e binevenit – hazul de necaz ne-a ținut treji și pe vremea aceea! – numai că, trecînd neobservat, un adevăr se conturează din toate acestea, fiind și soluția noianului de probleme ilustrînd viabilitatea sindromului drobului de sare ce astăzi ne bîntuie „corect politic“: Îngeri păzitori erau și atunci, sînt și astăzi. Unora le lipsește însă rugăciunea curată spre a îndepărta de la ei toate relele! Înapoi la credință, așadar, căci devine cu putință ceea ce pare astăzi omului cu neputință, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, prin mijlocirea Îngerilor Săi păzitori și a Sfinților protectori ai fiecăruia dintre noi!

  5. Andrei

    Unul din putinele articole 100% cinstite si corecte ….extraordinar articol…ne incalzeam singuri mâncarea la aragaz ,ne faceam temele si daca întârziau parintii de la munca ne găseau si la joaca cu cheia la gat si usile erau de carton vopsit (le inchideam doar ca o simpla formalitate a responsabilitatii)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*