Remember

Cum era să ajungă la topit ca fier vechi Coloana Infinitului!

  Motto: „Neavând istorie, fiecare popor duşman ne-ar putea zice: originea ta este necunoscută, numele tău nu-ţi aparţine, mai puţin […]

 

Motto: „Neavând istorie, fiecare popor duşman ne-ar putea zice: originea ta este necunoscută, numele tău nu-ţi aparţine, mai puţin pământul pe care locuieşti.” (Mihail Kogălniceanu)

România a trăit o epocă de „demolare” efectivă a culturii naţionale, sub deviza internaţionalismului proletar. Pornirea demolatoare a epocii este ilustrată şi de intenţia unor „culturnici”, activişti zeloşi ai partidului comunist, de a demola fizic Coloana fără sfârşit, ridicată de Brâncuşi la Târgu Jiu. De ce oare? Deoarece comuniştii au schimbat adevăratele nume ale operelor lui Brâncuşi şi anume. Coloana fără Sfârşit, aşa cum a fost botezată Coloana Infinitului, este una dintre cele mai cunoscute opere de artă realizate în România. Aceasta se află în Parcul Coloanei, o zonă verde situată chiar la intrare în Târgu Jiu, pe drumul ce duce către Râmnicu Vâlcea.

Coloana este parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 16 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor, Brâncuşi. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Pe de altă parte, dacă număraţi modulele din care este alcătuită coloana, veţi observa un număr care reprezintă anul când a început Primul Război Mondial pentru România şi se termină cu o jumătate de modul, adică reprezintă jumătatea anului respectiv.

Coloana Infinitului era la un pas să fie distrusă de comunişti, pentru că aceştia o considerau lipsită de importanţă. În urmă cu 60 de ani, comuniştii i-au dat ordin lui Tănasie Lolescu să dărâme Coloana Infinitului, pentru a o vinde la fier vechi. Lolescu era originar din Hobiţa, satul marelui sculptor Constantin Brâncuşi, dar atunci făcea parte din UTC. Avea doar 24 de ani şi era entuziasmat de idealurile comuniste.

În primăvară, prim-secretarul Constantin Babalîc i-a dat ordin să demoleze Coloana Infinitului. A plecat la Coloană împreună cu tractoristul Milotin şi când au ajuns în Parcul Central din Târgu-Jiu, Lolescu şi Milotin au legat lanţul tractorului de primul modul al Coloanei. Au tras cu tractorul cu care veniseră, dar lanţul s-a rupt. Au legat din nou lanţul, dar de mai multe ori în jurul Coloanei, şi au tras din nou. Tractorul s-a ridicat pe două roţi, dar Coloana nu s-a clintit. Aşa povestea Tănasie Lolescu că a decurs încercarea de a dărâma coloana.

Al doilea monument, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, este o masă înconjurată de 12 scaune. Deci nu „Masa tăcerii”, ci „Masa apostolilor neamului”, iar în mijloc s-ar afla Isus Cristos!

Al treilea monument arată ca o poartă, dar nici pe departe nu este, ci „Monumentul întregirii neamului”, deoarece fiecare stâlp este alcătuit din 4 stâlpi uniţi sus cu o grindă. Sărutul mai înseamnă şi unitate. Deci, acestea reprezintă 8 regiuni, care trebuiau să se alipească la patria mamă, România!

Trebuie să ştie lumea că Brâncuşi a fost un sculptor simbolist. Comuniştilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuşi operelor lui. De atunci au rămas aşa, iar românii parcă sunt drogaţi, nu vor să schimbe nimic! Este epoca în care marii autori erau puşi la „index”, interzişi pentru lectură, astfel că unii studenţi de la facultăţile umaniste au fost condamnaţi la închisoare pentru că l-au citit pe Kant sau pe alţi autori „idealişti”.

Cum de a reuşit asemenea „performanţă” ocupantul sovietic împreună cu elementul „nou” autohton?! Fără Dumnezeu şi fără morală. Caracterul antireligios şi profund imoral al modelului sovietic s-a manifestat din plin, nu numai în România, ci şi în întregul imperiu bolşevic. Nimeni, în afară de Stalin, poate Mao, în China comunistă, nu şi-a masacrat propriul popor.

                                                                     Lector univ. dr. Valentin-Stelian BĂDESCU

Sursa: „România, supravieţuire şi afirmare prin drept. Unele aspecte ale evoluţiei dreptului românesc din epoca marii uniri şi până astăzi, cu privire specială asupra dreptului de sorginte sovietică din perioada comunistă” Conferinţa naţională cu participare internaţională DEVIANŢĂ ŞI CRIMINALITATE Evoluţie, Tendinţe şi Perspective Vol. IV, Ediţia a IV-a 2018, pag. 34 (http://www.ugb.ro/Downloads/Info%20Studenti/20182019/Vol_conf_DECRET.2018.UJ.pdf)

     Omul care a vrut să dea jos „Coloana Infinită” a lui Brâncuși

„Du-te, mă, și culcă Sula lui Tătărăscu la pământ! Fierul îl vindem și facem bani!” Tănăsie, omul care a vrut să dea jos, cu un tractor, faimoasa „Coloană Infinită” a lui Brâncuși

În 1953, Festivalul Mondial al Tineretului se organizează la București. Toate raioanele trebuie să ajute cu bani această grandioasă festivitate mondială. Celor de la Târgu-Jiu le trece prin cap o idee „genială”: să dărâme faimoasa „Coloană a Infinitului” a lui Constantin Brăncuși, s-o dea la fier vechi, iar banii să-i trimită la centru! Bun! Tănăsie Lolescu, un tânăr comunist de numai 24 de ani, primește sarcina să culce „Sula lui Tătărăscu”, așa cum era cunoscută capodopera după numele primului-ministru în vremea căruia s-a ridicat. Ratează de puțin…

Constantin Brâncuși termină una dintre genialele sale lucrări, „Coloana fără sfârșit” ori „Coloana Infinită”, pe 27 octombrie 1938. Dar cel de-al Doilea Război Mondial bate la ușă, nimănui nu-i stă capul la opere de artă. După terminarea marii conflagrații, comuniștii nu sunt atrași de „Coloană”, din contră, o gratulează cu expresia „Sula lui Tătărăscu”, după numele primului-ministru în perioada căruia se ridicase (Tătărăscu, 1886 – 1957, a avut două mandate, între 1934 – 1937 și 1939 – 1940, iar soția sa, superba Arethia, fusese una dintre inițiatoarele proiectului de la Tg.Jiu), așa că se gândesc cum să o dea jos, s-o doboare! Nu era ceva măreț, ci un simbol al chiaburilor, realizat de un român-trădător, care fugise la Munchen și, mai apoi, la Paris, încă de pe la 1904!

               Brâncuși dorea o „Coloană” într-o piață din București…

Prima oară, tovarășii din Sfatul Popular al Orașului Tg. Jiu trimit o adresă Departamentului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale (Ministerul Afacerilor Interne la acea vreme) pe 7 martie 1951, prin care cer aprobarea de demolare a Coloanei, o „chestiune metalică introdusă în fundament de beton, fără nicio estetică”. „Ţinând seama că această Coloană, prin materialele rezultate din demolarea ei, ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate ale oraşului, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei.”…La 5 ianuarie 1952, Comitetul pentru Artă refuză, motivând că e „o operă decorativă inspirată din foemele artei populare din regiune.

În 1953, România organizează Festivalul Mondial al Tineretului, prilej cu care se construiește și Stadionul Național „23 August”. Toate raioanele trebuie să trimită bani la București, așa că celor din Organziația de Tineret Târgu-Jiu le vine „geniala” idee: prim-secretarul Costică Babalâc propune doborârea Coloanei, transformarea în fier vechi și, de aici, în bani. Tănasie Lolescu are, atunci, 24 de primăveri. Culmea, e din Hobița, locul de baștină al marelui sculptor. Îl cunoaște pe Brâncuși. Babalâc e scurt. „Du-te, mă, și culcă Sula lui Tătărăscu la pământ. Vrem fierul vechi din ea!”, aude. Abia acum începe tragicomedia!

Prima oară, Lolescu cere sprijinul „SovRomului Petrol” de la Bâlteni, unitate petrolieră româno-sovietică din apropiere. Vrea un „Kirov”, un utilaj rusesc de mare putere, ca să smulgă din pământ „Coloana Infinită”. Directorul rus al unității, Naghiev, zice că nu are, că e plecată la niște lucrări. Lolescu nu așteaptă, vrea să rezolve grabnic cazul. Merge la „Școala de tractoriști” de la Vădeni. „Am ales un IAR, primele noastre tractoare scoase, avea colți, se înfigea mai bine în pământ!”, avea să-și amintească, peste ani.

Bucuros, alaiul ajunge în Parcul Central din Târgu-Jiu. Lolescu, fost brigadier în Vale, unde a construit calea ferată, scuipă în palme, trece lanțul gros de primul modul al coloanei, fluieră, dând semnalul de plecare. Pe tractor e Milotin, tovarăș cu origini sănătoase.„Am tras, dar lanțurile s-au rupt.”, continuă povestirea. Nu se lasă, le repară cu niște sârme. Se urcă pe cabina tractorului, leagă lanțurile nițel mai sus. „Hai, acummmm!” Tractorul se opintește, dar e clar că nu poate. Se ridică de roți, crapă. „Era bine înfiptă în pământ! Dacă primeam Kirovul, nu știu care ar fi fost soarta sa. Ăla trăgea sondele, vă dați seama ce putere avea!”, adaugă Lolescu.

                                                Eșec total

Din cauza lui Lolescu, Organizația de Tineret Târgu-Jiu nu poate contribui cu bani la Festivalul de la București. „Babalâc mi-a reproșat că tocmai eu, care făceam parte din comitetul de organizare n-am putut doborî Sula lui Tătărăscu.”, încheie povestea Lolescu.

Care ajunge întâiul primar al orașului Motru, funcție pe care avea s-o dețină 14 ani. Parchează în Berlinul democrat, unde, la un muzeu, custodele, auzind că este din același sat cu Brâncuși face o plecăciune, îi strânge mâna și îi adresează un: „Respectele mele!” Abia atunci înțelege cât de mare fusese consăteanul său…

După Revoluție, vrând parcă să repare din răul făcut, Tănasie fondează, la Hobița, o lojă masonică, ce luptă pentru promovarea operelor lui Brâncuși.

Cât despre „Coloana Infinită”, ea a rămas puțin strâmbată de la axul inițial…

                                                                                                        Sursa: uzp.org.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*