Coruptie

„Cum sa furi un million”, in varianta germana

<p>După ce au început să apară dezvăluirile despre trecutul tenebros al Kaiser-ului Iohannis, armata de lătrăi ai mogulilor mass-media au ripostat cu replica, déjà fumată: ,,Atacurile sunt la comandă pentru a compromite un om cinstit".

S-au găsit „binevoitori” care să ne acuze că scriem la comandă politică, deoarece Iohannis este propus ca premier. Aiurea! Reportajul cu adopţiile intermediate de Klaus Werner Iohannis şi soţia sa, Carmen Iohannis este realizat în anul 2000, când cel care se vrea premier era doar un inspector şcolar. Paradoxal, acest reportaj a fost realizat de Antena 1a lui tetea Dan Voiculescu, cel care  a sunat adunarea la Grivco pentru nominalizarea impostorului Iohannis, care pozează în neamţ cinstit şi gospodar, pentru funcţia de premier al României. Reportajul a fost postat pe You Tube în 11 mai 2008, nu acum, când cu setea de putere absolută a primarului sibian şi a sforarilor care roiesc pe lângă el. De asemenea, răspunsul de la D.I.I.C.O.T. primit de noi şi preluat de mai multe site-uri şi publicaţii, fără a menţiona sursa, este din luna septembrie, constituind răspunsul la o adresă a redacţiei ,,Justiţiarul” din luna august. Iohannis a fost propus pentru funcţia de premier – că-i o funcţie, doar ,,înţeleptul” Klaus a numit-o ,,job”! – în data de 5 octombrie!!! Deci, este clar pentru toată lumea că nu a fost vorba de atacuri regizate şi ,,scenarii” puse în practică după anunţul făcut de Dinu Patriciu prin gura marionetei Crin Antonescu. Revistele ,,Justiţiarul” scriu de nouă ani despre ticăloşiile ,,celui mai iubit dintre sibieni”, permanent, nu doar când Iohannis s-a aflat în campanii electorale. Au mai scris şi alţii, sporadic, în timp ce noi am fost consecvenţi în a ne face datoria de jurnalişti şi a arăta publicului adevărul, chipul real al acestui farsor, în speranţa că se va face cândva dreptate, iar şarlatanul va fi pedepsit! De cine, de alţii la fel ca el, care vor acum să-l şi cocoţeze în fruntea statului? Recunoaştem, ,,în nemernicia noastră”, că ne-am făcut iluzii şi am fost nişte naivi atunci când am crezut că legea va fi respectată şi aplicată, exact aşa cum spune şi Constituţia României: ,,Nimeni nu este mai presus de lege.” art.16 (2).

Lăcomia i-a mâncat,
lui Klaus, omenia!

La începutul primului său mandat de „primar providenţial” al Sibiului, întrebat  fiind, de către jurnalişti din presa centrală, despre însuşirea în mod dubios a două imobile grandioase din centrul oraşului, răspundea invariabil: „să lăsăm justiţia să-şi spună cuvântul”. Replica venea scrâşnită printre dinţii expuşi în acelaşi veşnic zâmbet tâmp, care seamănă mai mult cu un rânjet, iar iritarea declanşată de acest subiect era mai mult decât evidentă. Probabil că acest impostor cu două feţe şi două semnături – una pentru numele său real, Iohannis, iar cealaltă pentru cel de vedetă, Johannis – se referea la justiţia patronată, la Sibiu, de bunul său prieten Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, complice şi acesta la respectivul furt imobiliar în dauna statului român! Banda de tâlhari – chiar dacă unele cuvinte vi se par dure, ele exprimă realitatea! -, din care făceau parte, pe lângă veşnicul rânjit Iohannis Klaus Werner, pe numele său adevărat, nu ăla de „star european”, nevastă-sa, Iohannis Carmen Georgeta, soacră-sa, Lăzurca Georgeta şi un alt proprietar-impostor pe nume Baştea Ioan, era permanent învingătoare în procesele desfăşurate prin instanţele sibiene din „parohia” combinatorului Marcel Rusu. Doar după ce procesele au fost strămutate la instanţele din Braşov, justiţia şi-a intrat cu adevărat în atribuţii. Astfel, decizia civilă nr. 310/R din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia civilă nr. 240/A pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 22 aprilie 2004, prin care Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul corupt Bucşa Radu Gabriel a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale absolute. Acest notar a fost răsplătit de primar pentru complicitatea la raptul imobiliar prin exclusivitatea autentificării de documente încheiate între Primăria Sibiu şi persoane fizice sau juridice. El este unul din capii mafiei imobiliare sibiene, fiind cercetat de către D.N.A , alături de Iohannis şi trepăduşii săi din primăria sibiană, pentru retrocedări abuzive şi nelegale, dar dosarul respectiv (nr. 296/2006 la Parchetul General, provenit din nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia) s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de „celebrul procuror” Doru Ţuluş, pentru ca să revină după trei ani, în 1 octombrie 2009, înapoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. TREI ANI, atâta le-a trebuit procurorilor D.N.A. ca să-şi decline competenţa!!! Se vede clar dorinţa de tergiversare, muşamalizare şi ocrotire, în final, a corupţiei din România. Ruşine!

Ultima lovitură dată haitei de infractori, care a jefuit statul român, a venit tot de la Tribunalul Braşov. Acesta, prin decizia nr. 50 din 26 februarie 2008 a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 924/01.06.1999, autentificat de acelaşi notar corupt Bucşa Radu Gabriel, în aceeaşi zi cu Certificatul de moştenitor nr. 90/01.06.1999, anulat şi el în 22 aprilie 2004 tot de Tribunalul Braşov, aşa cum am arătat mai sus.

Primarul Klaus Werner Iohannis nu are timp să discute cu naivii sibieni care l-au votat. De când cu capitala culturală europeană s-a obişnuit să converseze doar cu capete încoronate şi şefi de state. Nu a binevoit  să se prezinte nici la Camera Deputaţilor pentru a fi audiat de comisia care ancheta cazul copiilor vânduţi de familia Iohannis unor traficanţi canadieni de carne vie şi nici la D.N.A. pentru a fi audiat în dosarul mafiei imobiliare sibiene, din care face parte cu „onoare”. Procurorii de acolo tac mâlc, la fel şi mass-media naţională. De ce? Pentru că aşa-i ordin de la Băsescu şi ca să nu o supărăm pe Tante Germania, susţinătoarea infractorului sas, care-i reprezintă interesele şi-i face jocurile în România.

Chilipiruri imobiliare
şi evaziune fiscală

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 924 din 01.06.1999, anulat recent de Tribunalul Braşov, preţul pentru ½ din imobilul situat în Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, nr. 29, în suprafaţă totală de 431 m.p., a fost stabilit la – ţineţi-vă bine sau staţi pe un scaun!- „enorma” sumă de 50.000.000 (cincizeci milioane) lei vechi!!! La vremea respectivă suma reprezenta ceva mai mult de 5.600 USD, iar ulterior Iohannis, personal, a încheiat cu banca Raiffeisen un contract de închiriere pentru o suprafaţă mai mică decât jumătatea „cumpărată” de la celălalt escroc, Baştea Ioan, suma stabilită pentru chirie fiind de 20.000 USD pe an!!!

Iată un scurt istoric al acestui furt imobiliar de proporţii.

Ideea deposedării statului român de cele două imobile din centrul Sibiului, care au aparţinut familiei Ghenea Ilisie şi Maria – decedaţi fără urmaşi moştenitori, i-a venit unui anume Baştea Nicolae. Acesta era nepotul Mariei Ghenea, născută Baştea, dar cum ea murise înaintea soţului, acest nepot nu putea emite pretenţii la succesiunea după ultimul decedat, Ghenea Ilisie. Aşa că a atras-o în combinaţie şi pe Lăzurca Georgeta (mama lui Iohannis Carmen) pe care o cunoştea de pe vremea când era servitoare la familia Ghenea. Pentru a o motiva pe aceasta, i-a oferit, prin intermediul unui nepot, Baştea Ioan, jumătate din suprafaţa imobiliară pe care pusese ochii. Lăzurcă Georgeta nu avea carte, fiind analfabetă, şi nici relaţii, dar, în schimb, avea un ginere, care – deşi nu era încă primar! – avea relaţii ca inspector şcolar general. Între timp Baştea Nicolae a plecat pe lumea cealaltă, probabil pentru a identifica şi pe acolo câteva case de furat, iar gaşca de escroci formată de el (nepotul Baştea Ioan, Lăzurca Georgeta şi Iohannişii) s-au folosit de numele acestui răposat şi l-au transformat, din nepotul lui Ghenea Maria, în nepotul lui Ghenea Ilisie, cu complicitatea unui secretar al Primăriei Porumbacu de Jos, iar apoi, prin intermediul notarului Bucşa Radu Gabriel, s-au făcut stăpâni pe casele furate! Singura problemă a fost că răposatul Baştea Nicolae nu a mai fost aşa generos prin testamentul rămas după decesul său – de fapt, el scrisese un testament olograf prin care lăsa „moştenire” două imobile pe care nici nu le avea în posesie! – iar soţii Iohannis, cei cu relaţiile, nu căpătau decât jumătate dintr-un imobil, nu jumătate din amândouă, aşa cum se promisese iniţial pentru a-i atrage în „afacere”. Acest inconvenient a fost reglat rapid, în aceeaşi zi cu eliberarea Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90, de acelaşi notar corupt Bucşa Radu Gabriel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 924. ACUMA, AMBELE ACTE AU FOST ANULATE DE JUSTIŢIA BRAŞOVEANĂ!!!

Vânzarea-cumpărarea a fost fictivă şi nici măcar derizoria sumă de 50 milioane lei vechi (preţul unei Dacii rablagite!) nu a fost achitată complicelui Baştea Ioan, împărţirea pe din două a prăzii fiind stabilită cu mult înainte ca infractorii să pună labele pe cele două imobile. Astfel, suntem în posesia unei scrisori adresată de Baştea Nicolae, unchiul lui Baştea Ioan şi iniţiatorul fraudei imobiliare, nepotului cooptat şi el în „hora nelegiuiţilor”, alături de familiile reunite Iohannis şi Lăzurca. Iată ce-i scria acest unchi, domiciliat în Cluj, care nu s-a putut bucura de roadele furtului imobiliar pentru simplul şi banalul motiv că a dat colţul, nepotului său de la Viştea, acuma plecat în Statele Unite pentru a se convinge dacă-i adevărat că acolo câinii umblă cu covrigi în coadă: „Eu te sfătuiesc să iei actele (n.r.: un testament dovedit  fals prin expertiză grafologică!) şi să te duci la Lăzurca (n.r.:socrul lui Klaus Iohannis) să-i oferi jumătate (n.r.:mita oferită sub formă de jumătate din averea rămasă după defuncţii Ghinea), că el e cheia” Ce dovadă mai doriţi, în plus, ca să vă convingeţi că toată afacerea nu a fost decât o escrocherie ordinară. Un procuror cinstit, nu cei chitiţi pe tergiversarea dosarele penale ale mafiei conduse de Iohannis, ar căuta prima probă aici, în această scrisoare, depusă  la dosar chiar de escroci. Posibil să nici nu o fi citit, deoarece scrisoarea o depuseseră  ca probă pentru expertiza grafologică a testamentului olograf întocmit de Baştea Nicolae, deşi nimeni nu le solicitase acest lucru, iar testamentul contestat şi care a şi fost dovedit ca fiind fals, prin expertiză grafologică, era acel înscris care i-ar fi aparţinut, chipurile, lui Ghenea Ilisie. Deci, nu avea nimeni treabă cu hârţoaga escrocului răposat Baştea Nicolae. Aşa că nu ştim, dacă din prostie sau exces de zel, s-au demascat singuri, dar cert este că escrocii Baştea, Lăzurca şi Iohannis au depus cu mânuţele lor un document care-i incrimineză clar!!!

Vorbeam despre chilipiruri imobiliare. Se vede treaba că primarul Iohannis este un adevărat as al afacerilor imobiliare, din moment ce „a cumpărat” jumătate dintr-un imobil cu doar 5.600 de dolari, iar apoi a închiriat o suprafaţă mai mică din acel spaţiu cu 20.000 de dolari pe an! Abilitatea în afaceri imobiliare a primarului sibian nu s-a dezminţit nici anul trecut, când  acesta a achiziţionat două case cu 16.000 de euro fiecare, când la preţul acesta nu poţi cumpăra nici măcar o garsonieră în cel mai slab cotat cartier al Sibiului, valoarea locuinţelor fiind mai mare decât la Bucureşti! Dar până şi preţul acesta de dumping declarat de Iohannis ca valoare de cumpărare, nu poate fi acoperit de veniturile din salariul de primar. Iată ce scria ziarul „Interesul Public” în ianuarie 2008: „Iohannis trebuie sa explice provenienta a 34.570 RON. Însa aceasta nu este singura întrebare la care Klaus Werner Iohannis trebuie să găsească un răspuns plauzibil. În primul rând el trebuie să explice de unde a avut banii necesari ca să achiziţioneze în anul 2007, pe numele soţiei, două case de locuit a căror valoare totală este de 110.639,30 RON, în condiţiile în care veniturile sale cumulate obţinute anul trecut (excluzându-le pe cele ale soţiei, deoarece acestea nu au fost precizate) au fost de numai 76.070 RON (venituri din salarii : 40.368 RON, venituri din cedarea folosinţei a două imobile – chirii: 35.702 RON). Astfel, dacă tragem linie si adunăm, rezultă că primarul Sibiului nu poate explica cum a realizat diferenţa de 34.570 RON, în condiţiile în care nu menţionează că a apelat la vreun împrumut. Explicaţia diferenţei ar putea veni din salariul obţinut de soţia sa, profesor la Colegiul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Însa este greu de crezut că veniturile anuale obţinute de aceasta din salarii ar fi egale cu suma de bani a cărei provenienţă nu este explicată de către primar. Şi dacă am presupune totuşi că diferenţa neexplicată de primar, adica 34.570 RON (echivalent a 2.880 RON/luna, salariul imposibil pentru un profesor de liceu), ar proveni din salariul anual obţinut de soţia sa, e imposibil de crezut că primarul Sibiului nu a cheltuit un an de zile niciun leu pentru a se întreţine şi a acceptat să-şi dea toată agoniseala dintr-un an, obţinută din salarii si chirii, doar pentru a achiziţiona două case. Asta din cauză că numai cu aer nu se poate trăi…”

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, aceasta nu se rezumă doar la declararea subevaluată a preţurilor de cumpărare a imobilelor „de colecţie” achiziţionate de domnul primar, ci şi la nedeclararea primului contract de închiriere semnat cu banca Raiffeisen la Administraţia financiară, acest venit fiind considerat illicit, deoarece nu s-a plătit impozit pentru el! Tocmai primarul, care-i cocoşează pe sibieni cu biruri, oraşul fiind cel mai scump din România la capitolul taxe şi impozite, se sustrage de la plata contribuţiilor către stat! Nu-ţi este ruşine, domnule Klaus Werner Iohannis? Presupunem că nu, la tupeul pe care-l are de a poza în om cinstit, continuator al onestităţii şi hărniciei saşilor, unanim recunoscute în Transilvania. Din păcate saşii aceia au emigrat în Germania, aici rămânând doar persoanele vârstnice şi, cu mici excepţii, saşi balcanizaţi, de teapa lui Iohannis şi a celor cu care face afaceri pe bani publici, cum ar fi Werner Keul sau finul său, Andreas Huber!

Declaraţia de avere a primarului sibian, despre care au scris mai multe publicaţii, nu doar „Interesul public”, se referă doar la ce are prin România. Că doar nu era prost să declare şi zecile de milioane de euro depuse la bănci austriece şi elveţiene sau vila cât un palat pe care o construieşte în Germania pe numele tatălui său, un biet pensionar! Cel puţin aşa se aude prin târg, dar  ştiţi cum sunt oamenii… invidioşi şi cârcotaşi. Oricum versiunea aceasta ar putea fi o explicaţie pentru desele vizite pe care le întreprinde Iohannis în Germania. Adică, pe lângă raportul periodic pe care trebuie să-l prezinte Ministerului de Interne şi serviciilor secrete germane despre landul Hermannstadt (denumirea nemţească a Sibiului), probabil că urmăreşte şi stadiul lucrărilor la „imobilul tatălui său”…

Cineva, acolo sus, îl iubeşte!

Protecţia executivă este asigurată pentru infractorul Klaus Iohannis de către procurorul general al Românie, Laura Codruţa Kovesi, provenită de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care cunoaşte activitatea infracţională a primarului sibian şi – culmea! – îmi dădea dreptate în discuţiile purtate pe această temă, pe vremea cînd era doar simplu procuror la Sibiu. Presupun că nu va nega faptul că mă cunoaşte personal, deoarece este un aspect cunoscut de toţi foştii colegi ai dumneaei.

Deşi justiţia română s-a pronunţat, definitiv şi irevocabil, anulând Certificatul de moştenitor întocmit de Bucşa Radu Gabriel, tartorul corupţiei notariale sibiene, Iohannis Klaus Werner şi consoarta Iohannis Carmen Georgeta, născută Lăzurca, sunt în continuare proprietari, deoarece nimeni nu îndrăzneşte să-l supere pe „cel mai iubit dintre sibieni” şi să aplice legea! Pare de necrezut, dar să nu uităm că trăim în România. România este ţara aceea în care cei cercetaţi penal pentru fapte deosebit de grave, inclusiv acţiuni care au afectat economia şi siguranţa naţională, în loc să putrezească în închisoare, iată că ajung parlamentari sau primari în mari oraşe!

În „buna tradiţie” a justiţiei extrem de corupte, dosarele marilor corupţi sunt dosite la Parchet, iar atunci când ies la iveală, este mai mult pentru şantaj politic – nu pentru a se face dreptate! -, ele sunt tergiversate prin instanţele de judecată până când infracţiunile respective se prescriu. Aceasta este „reţeta” şi acesta-i motivul pentru care nici unul dintre  marii tâlhari care au jefuit statul roman – adică pe noi, plebea! – nu se află la închisoare, ci sunt „oameni onorabili”, care cu banii furaţi şi-au achiziţionat trusturi de presă prin care-i manipulează, în continuare, pe români conform propriilor interese.

Conform acestei tradiţii, pentru furtul imobiliar săvârşit de proprietarii-impostori Iohannis, Lăzurca şi Baştea, recunoscut ca atare de instanţele de judecată, nu  a fost pedepsit nimeni. Singurul trimis în judecată pentru fals în acte publice a fost un prăpdit de secretar de primărie rurală, cel care a făcut rocada cu nepotul Mariei Ghenea, pe care l-a transformat în nepotul lui Ghenea Ilisie. Dar şi acesta, pe numele său de infractor, Munteanu Liviu, datorită tergiversărilor  judecătoreşti, despre care am scris anterior, a scăpat prin prescriere şi este bine mersi în aceeaşi funcţie de secretar al Primăriei Porumbacu de Jos, care i-a permis să falsifice documentele prin care a fost păgubit statul român!!! Au avut grijă complicii săi, beneficiarii raptului imobiliar, să-l salveze. De fapt, procesele s-au judecat la Sibiu, unde justiţia este „păstorită” de Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului Sibiu, şi participant direct la deposedarea statului român de cele două imobile, prin sentinţa civilă nr. 6011 din 20 iulie 1998 pe care a pronunţat-o în calitate de judecător. Prin această sentinţă s-a anulat naţionalizarea la cererea moştenitorilor impostori Iohannis, Lăzurca şi Baştea, fiind făcut astfel primul pas, cel mai important, pentru însuşirea prin fraudă a celor două proprietăţi, în detrimentul statului român. Motivarea domnului judecător este demnă să facă parte dintr-o antologie a umorului. Cică, cei doi proprietari, Ghenea Ilisie şi Maria, erau pensionari şi lucrau ca zilieri în agricultură, ca să nu moară de foame – bieţii de ei! – şi de aceea naţionalizarea a fost abuzivă. Alo, domnu’ judecător, cei doi proprietari aveau două căsoaie enorme pe care le închiriaseră. În cel de pe str. N. Bălcescu funcţiona chiar o policlinică particulară, şi până şi Lăzurca, socrul prietenului lu’ matale, avea o blănărie, dincolo, în imobilul de pe str. Magheru, pentru care plătea lunar o chirie babană foştilor proprietari! Aşa a şi cunoscut-o pe mama „doamnei primar”, aceasta fiind servitoarea familiei Ghenea, care ocupa şi ea un apartament în acel imobil. E bună asta, nu? Pensionari care mergeau la sapă ca să-şi câştige existenţa, dar aveau spaţii comerciale închiriate şi servitoare!!! Că tot am vorbit de madam Georgeta Lăzurca, soacra lui Herr primar, este interesant că femeia aceasta, pe care o chema Radu ca domnişoară, a fost o profitoare în toate regimurile, fratele ei fiind activist de partid comunist, iar acum ginerele este primar capitalist!

Este de-a dreptul absurd ca subsemnatul, un simplu jurnalist de investigaţii, să lupt, pentru a repune statul român în posesia celor două imobile care i-au fost furate, împotriva primarului Klaus Werner Iohannis, care, prin însăşi funcţia sa era obligat să apere interesele acestui stat pe care, legal, îl reprezintă! Conflictul de interese în cazul acesta este mai mult decît evident. Mai mult, primarul a comis infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece a depus, la procesele care aveau ca obiect cele două imobile şterpelite de chiar domnia sa, întâmpinări semnate în calitea sa de primar, prin care primarul Iohannis îl apără pe escrocul Iohannis, dându-i chiar dreptate şi contrazicând o sentinţă definitivă şi irevocabilă a unei instanţe românesti!!! Şi pentru această infracţiune există dosar penal la D.N.A., acesta având numărul 05/P/ 2007, dar este dosit din motivele expuse mai sus.

Sunt curios, cine va recupera chiriile enorme încasate pe cele două spaţii comerciale, parte din imobilul situat în str. N. Bălcescu, nr. 29, de către proprietarul-impostor Klaus Iohannis, bani care se cuveneau, de drept, statului român? Până ce autorităţile abilitate îşi vor face datoria şi până ce justiţia – nu aia condusă de combinatorul Marcel Rusu! – va demonstra că este cu adevărat independentă, eu, simplul jurnalist, nu spun decât atât: Iohannis, hoţule şi impostorule, banii înapoi!

Marius Albin MARINESCU

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*