Puncte de vedere

Dacă aș fi rabin…

  Trebuie să fac un comentariu-replică, mai analitic, la replica d-lui Dan Cristian Ionescu, făcută la articolul meu anterior „Afară […]

 

Trebuie să fac un comentariu-replică, mai analitic, la replica d-lui Dan Cristian Ionescu, făcută la articolul meu anterior „Afară cu vânzătorii de țară“.

Dacă aș fi rabin, aș spune și eu: „Și d-l Ilie Tancău și d-l Dan Cristian Ionescu au dreptate, fiecare în parte“. D-l Ilie Tancău are mai multă dreptate, fiindcă se exprimă mai laconic și nu ai ce să-i obiectezi prea multe, d-l D.C. Ionescu are mai puțină, fiindcă se pierde în amănunte. Adică „nu vede pădurea din cauza copacilor“: adică aduce multe amănunte, dar vrea să fie și scurt în explicații. Și, mai ales, pierde din vedere câteva din sfaturile date, în celebra sa carte Arta Războiului, de un mare strateg al Antichității chineze, Sun Țî. Acesta afirmase că un mare conducător de oști nu este cel care câștigă lupte grele cu irosirea unei mari părți (sub aspect uman și material) a armatei sale, ci acela care își menține armata intactă, dar își învinge statul inamic prin viclenie: prin cumpărarea conducătorilor săi – adică prin transformarea lor în trădători –, dacă nu reușește să îi asasineze sau să îi compromită printr-o propagandă denigratoare și să fie răsturnați de la putere de proprii supuși, manevrați mefistofelic de grupuri de presiune plătite în acest sens. Cazul lui Nicolae Ceaușescu este un caz antologic – bun de predat la cursurile de politologie la capitolul „Lovitura de stat“ – de aplicare a preceptelor enunțate de Sun Țî. La fel se poate spune și despre cazurile din istoria Principatelor Române relevate de d-l Dan Cristian Ionescu.

Dar și istoria altor popoare ilustrează această situație. În mod cert, chiar dacă lucrarea lui Sun Țî nu a fost tradusă în Antichitate, ca în zilele noastre, totuși înțelepciunea strategică respectivă era o situație – ca să zic așa – emergentă a gândirii general-umane. Să ne amintim că – dacă e să ne luăm după poveștile Vechiului Testament – spionajul a fost practicat și de legendarul Moise, care și-a trimis 12 spioni ca să iscodească țările vecine, spre a vedea unde este mai bine să atace spre a-și duce nomazii lui și turmele de oi și capre, cum îl ironiza Celsus, spre nemulțumirea lui Origen.

Plus că d-l D.C. Ionescu pleacă, uneori, de la premise false, fiindcă preia anumite clișee. De ex., vorbește de „cetățeanul român Carol al II-lea”, care a ordonat asasinarea Căpitanului. Da, era „cetățean român”, dar nu era român după sânge și după educație, fiindcă mă-sa îl făcuse cu instructorul ei de călărie – tot așa cum fiul său, ex-regele Mihai I, fusese poreclit „Mihai Viteză“ fiindcă pe maică-sa, regina Elena, anterior lui Carol al II-lea, o futuse un colonel-aghiotant de la Curtea Greciei, iar Mihai se născuse la șase luni, cu greutatea unui nou-născut de nouă! Iar „sângele apă nu se face“! (Despre verbul străromân a fute, vezi Dicționarul latin-român al lui G. Guțu: futeo; futere; futui; fututum.) Cât despre educație, Carol al II-lea nu făcuse nici liceul, fiindcă fusese educat „în familie“, de profesori particulari aduși de dinastia de Hohenzollern. Or, cum acuzase public Nicolae Iorga, familia Hohenzollern (zisă în epocă Hopînțoale) era de origine jidănească, din ramura așkenazilor, care își cumpărase titlurile „nobiliare“ cu banii strânși din camătă – profesia de bază, ancestrală, a jidanilor sefarzi sau așkenazi.

Așadar, chiar dacă mâna asasină era a unor boieri români, parveniți autohtoni și trădători, totuși autorii morali, din umbră, erau inamicii străini de poporul român. Dar, cum am mai spus, asemenea situații sunt proprii și altor popoare: slavilor, britanicilor – „Lady Macbeth“, a lui W. Shakespeare, la cine se referă?! –, francezilor – romanul „Regii blestemați“, al scriitorului francez Maurice Druon, despre cine vorbește?!; pe Abraham Lincoln, pe John F. Kennedy și pe alți cinci-șase președinți americani cine i-a asasinat?!; Pe Ytzak Rabin cine l-a împușcat de foarte aproape?!; ș.a.m.d.

Desigur, se poate vorbi și scrie despre „trădarea la români“, dar fenomenul poate fi studiat, cum am zis, și la alte popoare. Recent, a apărut cartea „Blestemele poporului român“, publicată de doi nătărăi: unul cu ifose de sociolog și doctor în economie – sociologia o făcuse pe sărite, în timp ce era student și la Academia Militară, iar doctoratul în economie și l-a dat, mai târziu, cu un profesor de economie politică de la Facultatea de Filozofie, nu de la A.S.E.! Nu poate fi vorba de nici un blestem. Singurul popor blestemat sunt jidanii, fiindcă l-au trădat pe Dumnezeu și s-au închinat la Vițelul de aur: din această cauză au fost blestemați de Dumnezeu să trăiască împrăștiați prin lume, ca să fie persecutați de toate popoarele în care se aciuează – cum se întâmplă și acum, și în mod întemeiat.

Între timp, prin viclenia lor funciară, jidanii au reușit să se infiltreze în conducerea multor popoare – francez, britanic, rus, român, american etc. În treacăt fie zis, „poporul american“ nici nu este un „popor“, ci un mixtum compositum, melanj accentuat în ultima sută de ani, de aceea, tot în ultima sută de ani, jidanii au reușit să-i acapareze conducerea. Chiar Shimon Peres a declarat ritos că „S.U.A. sunt conduse de jidani, iar americanii știu asta“! Adică acceptă, ca niște zombi, să fie slugile jidanilor, așa cum Talmudul le comandă jidanilor să-i aducă în stare de sclavie pe toți goyimii!

Dar aceasta nu va mai dura mult. Iisus Hristos le-a reproșat expres că ei, iudeii (adică jidanii în terminologia actuală a românilor, sau Juifs, la francezi, Jews, la englezi și americani, Giudei la italieni), sunt „fiii tatălui minciunii!“ Și, firește, ai trădării. De ex., Constantinopolul a căzut fiindcă porțile sale au fost deschise turcilor de către jidani – evident, de jidanii așkenazi, fiindcă ei erau cei mai mulți, atunci și mai târziu, în capitala Imperiului Bizantin.

Cât despre polemica dvs., d-le D.C. Ionescu, comisă acum cu postacul „nic“, v-ați încălcat propriile angajamente asumate: să nu intrați în dispută cu niște neica-nimeni. Conducerea revistei JUSTIȚIARUL poate – și trebuie, din când în când – să publice asemenea inepții spre a se atesta ceea ce am scris în articol: Stupiditas contagiosa est – Prostia este contagioasă.

Referitor la propoziția d-lui D.C. Ionescu, „unul (nomina odiosa – dar asta fiindcă nu i-am reținut numele), care acum mai mulți ani a fost primul care a declarat că îi este scârbă de România“, îi amintesc eu numele: este vorba de nemernicul Sabin Gherman, care, acum circa 20 de ani, a emanat textul său mizerabil, „Manifest pentru România“. Faptul că d-l D.C. Ionescu îl invită „să plece din țară (pe el și pe alții ca el) cu scârba sa cu tot“ este superfluu: nu e suficient să îl „invite“, fiindcă, iată, Sabin Gherman stă, bine-mersi, tot la Cluj-Napoca și are și emisiune la televiziunea locală, unde își expune și azi, în continuare, ideea sa din „Manifest“: destrămarea României prin alipirea Transilvaniei la Ungaria. E necesar să fie dat afară și el și ceilalți ca el, de la U.D.M.R., în special, cu care face corp comun în propaganda de secesiune a României.

Propaganda de secesiune a României constituie atentat clar la siguranța națională și indivizii respectivi trebuie băgați la gherlă prin procedura de urgență. Dar cine să-i bage? Statul român?! „Statul român nu ne mai aparține! Statul român acționează contra românilor și în favoarea alogenilor!“ – afirmă acad. Dinu Giurescu. Iar asta se petrece din cauza guvernanților români postdecembriști, preponderent jidani sau autohtoni, dar trădători – cumpărați, cum preconiza strategia militară a lui Sun Țî. Funcționarii acestui stat – fie ei civili sau militari – ascultă ordinele respectivilor guvernanți, ca și pe vremea lui Carol al II-lea – care i-a ordonat ministrului de Interne Armand Călinescu să fie asasinat Corneliu Zelea Codreanu, fiindcă se dovedise a fi cel mai bun om politic român –, ca și pe vremea lui Carol I – care le-a dat ordin unor generali ai Armatei să fie asasinați țăranii care se răsculaseră contra arendașilor jidani Fischer – „dinastia Fischer“, cum o denunța Nicolae Iorga –, ca și pe vremea regelui Mihai I Uzurpatul (cf. http://monitorsri.blogspot.com/2012/04/turpitudinea-ex-regelui-mihai.html) – care a dat ordin să fie asasinat mareșalul Ion Antonescu, deși Stalin nu găsise motiv să-l condamne la moarte cum că ar fi fost „criminal de război“ (în pofida unor generali de-ai săi, care manevraseră lucrurile în acest scop)! – Ca și pe vremea regimului „democrat-popular“ administrat de „judeo-bolșevicii“ veniți pe tancurile sovietice și conduși de odioasa jidancă Ana Pauker, care a asasinat sau a trimis în închisorile și în lagărele conduse de jidani elita intelectuală civilă, militară, cultică a românilor!

Dar și acum „Statul român“ procedează la fel: hackerul român Guccifer – pe numele său real Marcel Lazăr Lehel (cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Guccifer) – a fost extrădat americanilor, din lichelism, de către procurorii români, în loc să-l judece aici și să-l predea spre integrare S.R.I.-ului, ca să îl folosească în interesul național! Hackerul român Guccifer era un bun național, dar, din slugărnicie, a fost extrădat americanilor! Așadar, funcționarii români au procedat ca și pe vremea dominației turcilor, a sovieticilor și, acum, a americanilor – dominați, la rândul lor, de jidani.

Cât despre propoziția d-lui Dan Cristian Ionescu, „faptul că plutoanele de execuție erau formate din militari români“, ea este tot un clișeu istoric: din informațiile mele – e-adevărat, neverificate în arhivele militare, dar foarte plauzibile – rezultă că militarii români au refuzat facă parte din plutoanele de execuție care să-l împuște pe mareșalul Ion Antonescu și au fost înlocuiți cu jidani îmbrăcați în uniforme românești – tot așa cum, ulterior, jidanii aveau să se îmbrace în uniforme militare sovietice și să îi jefuiască pe români, pentru ca aceștia să nu aibă curajul să reclame jaful comis de „soldații sovietici“! Perfidia la jidani este la ea acasă: este în matricea caracterologică a acestui neam blestemat de Dumnezeu! Încă în secolul al XIII-lea sintagma „perfidi Giudei“ – „jidanii perfizi“ – figura într-o rugăciune catolică! Firește, cum am mai scris, există și jidani onești, pe care i-am și enumerat, evident, nu exhaustiv; dar aproape toți aceștia sunt dintre jidanii convertiți la creștinism sau sunt atei – căci un jidan ateu este bun – spre deosebire de un jidan cu Talmudul în cap, care este eminamente rău! Armand Călinescu și I.G. Duca au fost asasinați de echipe de legionari în mod întemeiat: voiau să aducă în țară grupuri masive de jidani, care să fie „împământeniți“ la grămadă – ceea ce era contrar Constituției și politicii promovate – încă de la 1848 – de elita politico-intelectuală a țării și, îndeosebi, de Mișcarea Legionară, motiv pentru care era susținută de cvasitotalitatea contemporană a intelectualității și preoțimii. De aceea Mișcarea Legionară a fost și este blamată, continuu, până în zilele noastre de jidănime și de mercenarii ei, precum „idioții utili“ de la Antena 3 și de la toate mass media deținute de jidani. De aceea am scris, în diverse articole și în cartea mea, că trebuie să reinventăm, pe față, Mișcarea Legionară, ba chiar încă una-două, camuflate, ca să avem și de rezervă, fiindcă ne așteaptă zile grele.

Însă lumea a început să se trezească la realitate. Nu va mai trece mult și dominația financiară și politică a jidanilor va fi înlăturată: S.U.A. nu mai sunt principala putere politico-militară a Lumii; au apărut și alte centre – Rusia, China, India, a apărut BRICS ca alternativă la F.M.I. etc. Lumea a devenit multipolară. Argumente suplimentare am relevat în cartea mea, în curs de difuzare, HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“. Iar, ca preambul pentru problema terminologică, citiți aici: http://www.justitiarul.ro/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/.

Dar văd că d-l Dan Cristian Ionescu, deși mă pomenește în comentariul său, încă este înspăimântat, căci se află în siajul impus de Academia Română jidănită și folosește (nu doar el) numai cuvântul „evrei“ și deloc pe cel de „jidani“, cum susțin eu, întemeiat științific, căci forma livrescă, născocită, hébreux/hebrews este cvasiinexistentă în toată literatura Occidentului, din Europa Centrală până în cele trei Americi, iar noțiunea „evrei“ este impusă doar în România! Când toți care scriu și vorbesc în public vor elimina din limbaj noțiunea „evrei“ și vor utiliza exclusiv cuvântul „jidani“, atunci vom putea spune că am început să-i eliminăm pe jidani și din viața politico-social-culturală din România, pentru ca, apoi, să-i eliminăm inclusiv de pe pământul țării noastre.

Am ajuns să ne fie teamă când impostori ca neocominterniștii Alexandru Florian, Radu Ioanid, H.-R. Patapievici, Maximilian Marco Katz deschid gura să ne acuze, absolut neîntemeiat, de a fi comis diferite crime: că am fi ucis jidani, că am fi comis pogromuri, că îmbrăcăm portul popular, că vrem să ne valorificăm literatura și istoria, că vrem să ne cântăm colindele neaoșe, că vrem să ne vorbim limba română autentică etc.! Am ajuns să spunem și noi ca Heinrich von Treitschke: The Jews are Our Misfortune“/„die Juden sind unser Unglück“„Jidanii sunt nenorocirea noastră“! De fapt, acum, întreaga lume trebuie să strige răspicat acest slogan!

Așadar, unii români trădători au acționat la comandă externă, ca și în aceste zile. Dar nu există nici un „blestem asupra poporului român“. Există, și acum, o conjunctură internațională nefastă pentru România. Trebuie să sperăm că vom ieși și din acest clinci, cum am reușit în trecut. Vorba proverbului: „Cui pe cui se scoate!“. Care va fi, acum, „cuiul“?! Rușii?! Chinezii?! Sau tot noi înșine, dar, evident, cu sprijinul rușilor și al chinezilor?! Că „americanii“ în mod cert nu: când zici „americani“ trebuie să zici, în gând, „jidani“, să-ți scuipi în sân și să-ți faci cruce, spre a-l alunga pe Satana! Jidanii sunt forma de mișcare pe Pământ a Satanei!

                                                                                               Colonel (rtg.) Vasile I. ZĂRNESCU

                                                                                                           05 ianuarie 2017

 

 

 

7 Comments

  1. Jan Valjean

    Va felicit sincer pentru acest articol extraordinar.

  2. Excexcelenta radiografie a „poporului ales”-d-le colonel.

  3. costel

    Excelenta radiografia dvs.d-le colonel

  4. Dan Cristian Ionescu

    Domnule Zărnescu, să polemizez cu dvs. este întotdeauna foarte plăcut chiar dacă mă obligați cîteodată să mă repet, întrucît în lipsa unor argumente mai puternice decît cele ale mele, nu obișnuiesc să-mi schimb părerea (deja știți la ce mă refer). Să le luăm pe rînd.
    1. Este adevărat cînd scrieți că eu încerc să spun cît mai multe în cît mai puține cuvinte – detest poliloghia, care adesea face ca un text prea lung să devină plictisitor.
    2. Apreciez că nu aveți dreptate cînd scrieti că nu vad pădurea din cauza copacilor. Eu consider că văd atît pădurea – adică ansamblul crimelor săvîrșite împotriva conducătorilor de pe aceste meleaguri, cît și copacii – adică fiecare caz în parte (desigur, cele pe care le cunosc). Precizez din nou faptul că în comentariul meu nu m-am referit exclusiv la istoria Principatelor Române, ci la 2.060 de ani de istorie pe acest pămînt. Iată un exemplu pe care îl cunoașteți. În anul 1451 Petru Aron îl ucide pe ruda sa, Bogdan al II-lea, și îi ia tronul (faptul că aveau același sînge este cert, dar precaritatea izvoarelor noastre istorice ne împiedică să știm legătura exactă dintre ei întrucît dacă Petru Aron este considerat unanim fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun, despre Bogdan unii susțin că ar fi fost un alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar alții că ar fi fost fratele acestuia). Apoi, în 1457, Ștefan (fiul lui Bogdan) îl învinge pe Petru Aron și se urcă pe tronul acestuia iar după mai mulți ani (se pare că în 1469), cînd reușește să îl prindă, îl ucide răzbunînd astfel moartea tatălui său. În aceste cazuri nu au existat manipulări (sau coruperi) din umbră din partea turcilor, evreilor sau rușilor. Basarabii și Mușatinii s-au ucis în familie (frați, veri, unchi, nepoți) nu fiindcă le-a cerut asta vreun străin, ci pentru a se urca pe tron. Uciderea conducătorilor a fost adesea urmarea trădării, dar în multe alte cazuri s-a datorat trufiei, răzbunării, lăcomiei sau altor cauze (de pildă, există legenda că Burebista ar fi fost ucis întrucît ordonase distrugerea viilor din care se producea vinul – probabil prima prohibiție din istoria omenirii).
    3. Faptul că așa ceva s-a întîmplat și la alte popoare (în primul rînd în Imperiul Otoman, unde cel devenit sultan își ucidea frații ca să mai existe nici un risc să piardă tronul), nu mă afectează cîtuși de puțin. Pe mine mă afectează ce se întîmplă la noi.
    4. Domnule Zărnescu, eu nu mi-am încălcat nici un angajament. Recitiți comentariul meu la care vă referiți și veți constata că eu nu am intrat în dispută cu acel virus sionist. Eu am făcut o expunere pentru cititorii de bună credință ai „Justițiarului”.
    5. Și acum ajungem la eternul nostru subiect de polemică. Domnule Zărnescu, scrieți că eu sînt înspăimîntat. Ați citit multe dintre scrierile mele și mi se pare că sînteți singurul din lume care se află în posesia ediției a V-a a „Codului lui Lucifer”, neterminată, la care încă lucrez, așa cum se află în această fază. Puteți să îmi dați un singur exemplu din care să reiasă că îmi este frică de ceva, că aș fi înspăimîntat? În toate limbile există atît cuvîntul „evreu” cît și cel de „iudeu”. Dvs. însă vă cantonați exclusiv la germanul „Juden” de la care s-a ajuns la „jidan”. Eu nu din spaimă, teamă, frică, etc. folosesc termenul de evreu, ci fiindcă îmi pare cel mai corect (știu, nu vom cădea niciodată de acord asupra acestei chestiuni). Mai explic o dată. Termenul „evreu” provine de la cultura lor ebraică, în timp ce termenul de „iudeu” provine de la religia lor iudaică. Știți foarte bine că Roger Garaudy, preluînd statistici israeliene, a scris faptul că doar 15 % dintre evrei mai sînt religioși, ceilalți renunțînd la dogmele iudaismului. Păi dacă 85 % au renunțat la iudaism, cum să îi mai numești „jidani”? Termenul de evreu este mult mai cuprinzător.
    Ar mai fi de comentat niște mărunțișuri, dar ajunge. Iarași am vrut să spun cît mai multe, în cît mai puține cuvinte. Ce să-i faci? Nimeni nu este perfect!

  5. Vasile Zărnescu

    Domnule Ionescu,

    Aștept să vă redactați ultmele variante ale lucrărilor dvs. ca să aveți timp să citiți cartea mea.
    1. Acolo am arătat, pe urmele lui Benjamin Freedman, deformarea cuvîntului latin Judaeo/i, și grec, Youdaios, în englezesctul Jews și în frațuzescul Juifs. Germanicul Das Juden e cel mai apropiat de forma clasică, greco-latină și de aici l-am preluat noi, în forma foarte apropiată fonetic și grafin, în jidan/i.
    2. Eu nu „mă cantonez” de Das Juden, ci arăt filiera naturală, reală, deci științifică: strada Lipscani însemna strada negusstoirlor veniți din Lipsca – denumirea de la noi a orașului german Leipzig. Negustorii de pe strada Lipscani erau toți jidani, pînă la mult după 1950. Deci, asta-i filiera de introducere a cuvîntului jidan în limbajul românilor, făcută, evident, chiar de către jidani. Nimeni nu a considerat peiorativ acest cuvînt, pînă nu au început jidanii să pretindă că ar fi astfel.
    3. Veți vedea la bibliografie, atît cea folosită de mine, cît și cea general-sumară indicată pentru orientarea cititorului, dar și în textele în limbile engleză, franceză și spaniolă citate de mine, că toți autorii – inclusiv cei jidani – folosesc variantele corespunzăătoare din limbile lor ale cuvîntului jidan, nu Hebrew.
    4. Eu nu am întîlnit în acele lucrări cuvîntul hebrew, corespuncător românescului „evreu”, așa că mă miră afirmația dvs. „ În toate limbile există atît cuvîntul „evreu” cît și cel de „iudeu”. ” Poate am și lipsuri, dar pînă nu găsesc și eu lucrări serioase – și nu teziste – care vorbesc de „ebrei/evrei”, nu consider că am greșit în expunerea mea (în carte dau două-trei exemple de cărți cu titlul în care vorbesc de ”hebreux” – dar, am precizat, „le numeri pe degetele de la o mînă).
    5. Dvs. vă cramponați de disocierea dintre „religia iudaică” și „cultura ebraică”. Chiar în expunerea mea de la lansarea cărții la Librăria Mihai Eminescu (cf. aici: https://www.youtube.com/watch?v=zdOkjdNj1GE), am arătat că sus, la librărie există reeditatrea cărților lui Josephus Flavius, care sunt intitulate „Războaiele iudaice” și „Antichități iudaice” și întrebam retoric auditoriul: De ce nu sunt intitulate „Răboaiele ebraice” și „Antichități ebraice”, la care răspundeam: Fiindcă nu a existat o „limbă ebraică”, un „popor ebraic” și o „cultură ebraică”. Nici jidanii de pe vremea lui Hristos nu mai vorbeau limba „ebraică” de cîteva sute de ani. Așa-zisa limbă „ebraică” nu a fost decît un dialect greu de distins al limbii aramaice, care se mai vorbește ȘI ACUM. Pe cînd limba „ebraică” a dispărut de circa 3 (trei) milenii. Cînd veți ajunge la pasajul acesta din cartea mea, veți vedea argumentele aduse. De fapt, nu e nevoie să citiți cartea mea la rînd, pagină cu pagină, puteți citi pe sărite, căutînd titlurile și subtitlurile din „Cuprins”. Cuvîntul „ebraic” nu derivă de la cultura „ebraică”, fiindcă nu a existat așa ceva, ci de la deformarea unui cuvînt, „eber”, care însemna „cei de pe celălalt mal” – asta o explică un mare istoric jidan, Joseph Kastein. Explicația asta o știa și A.C. Cuza și o expusese în vremea lui.
    7. Am demonstrat în cartea mea că termenul „evreu” este impus numai în România. În Occident se folosesc termenii indicați anterior, iar în Polonia și Cehia se folosește termenul jidan. Deci termenul „evreu” nu are de ce să fie mai cuprinzător dacă în engleză de zice Jews, în franceză Juifs, în italiană Giudei etc. Jidanii din întreaga lume, care sunt așkenazi în proporție de 95 la sută, vorbesc limba idiș, care este limba așkenazilor preluată de la antecesorii lor, hazarii, adusă la zi cu elemente din limbile popoarelor în care s-au răspîndit. La limită, autorii jidani – ca Lucy Dawidowicz, Hannah Arendt ș.a. – vorbesc de „cultura idiș”, de limba idiș – deși marele fizician atomist jidan Arthur Koestler afirmă că jidanii nu au o cultură a lor, ci s-au cățărat pe cultura popoarelor în care au viețuit.
    Teatrul „evreiesc” de stat din București – de la înființarea lui în 1940 și pînă acum – își joacă piesele în limba idiș, nu în „ebraică”.
    6. Nu l-ați citit cu atenție pe Garaudy. În afară de statistica respectivă, prin care el vrea să ilustreze diminuarea puterii de influență a Talmudului – care, efectiv, este o monstruozitate pentru un om instruit, un intelectual, dar este o formă teroristă de manevrare a oamenilor simpli, asupra cărora rabinul are drept de viață și de moarte la propriu -, Garaudy subliniază esența statului Israel: că este o TEOCRAȚIE condusă și impusă de niște ATEI. Adică este tot o monstruozitate moral-politică, fiindcă vrea să impună jidanilor așkenazi (care compun 95 la sută din populația jidănească din Israel) dogma iudaică în forma sa talmudică, adică impun o „lectură integristă a Bibliei”, de care se prevalează pentru a cuceri teritoriile arabilor pe motiv că respectă „Legămîntul lui Dumnezeu”, prin care Dumnezeu – adică Iehova – le-a dat pămîntul de la Suez pînă la Eufrat! Evident, sunt baliverne veterotestamentare, dar conducătorii Israelului le transformă în directive politice.

  6. Dan Paval

    Exceptional articol! Cred ca nu am mai citit NICIODATA ceva atit de corect si de suflet romanesc! Felicitari domnule draga!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*