Remember

De-ale lui Ion Iliescu

  Vă prezint două secvențe din Mihail Bulkakov, „Maestrul și Margareta” (ed. 1972) rupte din discuțiile între Maestrul Woland și […]

 

Vă prezint două secvențe din Mihail Bulkakov, „Maestrul și Margareta” (ed. 1972) rupte din discuțiile între Maestrul Woland și bufetierul Andrei Fokici:

„- Cum adică, nici în clin nici în mînecă, dacă era stricat?

– Mi s-a trimis la bufet nisetru cu prospețime de gradul doi, îi comunică bufetierul.

– E o prostie, puișorule!

– Ce e o prostie?

– Prospețimea de gradul doi. Prospețimea poate fi de un singur fel, un aliment ori e proaspăt, ori nu e. Dacă nisetrul are prospețime de gradul doi, înseamnă că s-a împuțit.” (pag. 252) și „- … Treaba dumitale, dar după mine bărbații care se feresc de vin, de jocuri, de compania femeilor frumoase și de o discuție la o masă amicală, ascund ceva necurat…” (pag. 254).

De ce vi le-am redat? Zău că nu știu. Dar citiți-le și meditați la ele (inclusiv Ioahannis, dacă îl anunță cineva).

                                                                    *

Ion Iliescu va intra în folclor ( și nu în istorie) cu cîteva vorbe celebre. Din păcate pentru el, nu vorbe spumoase și inteligente ca cele ale lui Winston Churchill.

Și nu mă refer la „Măi animalule” rostit unui ziarist de la „Contrast” (săptămînalul lui Radu Mazăre, în 1990 mare dușman al lui Iliescu, dar care împreună cu fratele lui Alexandru au eșuat apoi în partidul lui Iliescu – el primar al Constanței, fratele lui deputat).

Mă refer la exprimarea lui tot din 1990, că noi avem o democrație originală. Acum, poate vă folosește la ceva un citat din Bulgakov. Democrația originală este ca nisetrul cu prospețime de gradul doi. Nisetru cu prospețime de gradul doi nu există, înseamnă că este împuțit. Nu există nici democrație originală, democrația ori este, ori nu este.

Și tot în 1990 Iliescu spunea ca mai bine un despot luminat decît un tiran.

Cu zeci de ani în urmă am citit cuvintele unui mare scriitor (sau filozof) francez, fost comunist care spunea „Cine la 20 de ani nu este comunist, nu are inima. Cine la 40 de ani mai este comunist, nu are minte.”  Vorbe memorabile, dar m-am ramolit, nu mai știu cine le-a spus. Am fost comunist pînă la aproape 30 de ani, cînd mi-am dat seama că din păcate comunismul nu poate exista.

Tinerii de azi, dependenți de internet și de diversiunile acestuia, nu știu diferența între comunism și bolșevism. Comunismul presupunea desființarea statului, egalitatea între toți și aplicarea principiului „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”. Acesta este un principiu creștin, enunțat în „Noul Testament”, în „Faptele Apostolilor”. A fost principiul de organizare a primei societăți creștine din Ierusalim, spre jumătatea sec. I d. Ch. Eu nu îmi doream averi mai mari decît ceilalți, așa că eram de acord.

La fel am pățit și cu democrația. Am luptat pentru democrație încă dinainte de 1989, dar cu timpul mi-am dat seama că nu poate exista. Și atunci mi-am dat seama că mai bine un despot luminat – dar în nici un caz nu putea fi criminalul și trădătorul Iliescu.

În toamna lui 1991 Iliescu spunea despre proiectul de Constituție că nu este perfect, dar este perfectibil. Și atunci măi nea Nelule, de ce oamenii tăi au trimis în parlament un proiect perfectibil și nu unul perfect?

                                                                          *        

M-am convins că nu există democrație adevărată, și nici măcar nu a existat în Atena antică. Pe atunci, nu aveau drept de vot femeile, sclavii și străinii stabiliți în cetate. Nu există democrație nici azi, nici în România, și nici în UE. Am unele rezerve în ce privește Islanda, unde s-ar putea să existe democrație, dar de multe ori aparențele înșeală.

Românii au votat la referendumul lui Năstase (la care, susțin mulți, a fost falsificată prezența) limitarea suveranității noastre. Dar nu a votat nimeni aderarea la UE.

Democrația ar fi presupus un alt referendum, prin care obligațiile asumate în numele României, în genunchi, de negociatorul trădător Vasile Pușcaș (profesor universitar asupra inteligenței căruia am mari rezerve) să fie asumate și de popor.

Dar poporul nu a știut nimic. În numele poporului român, Vasile Pușcaș și-a asumat obligații care au dus la distrugerea economiei românești, la prăbușirea nivelului de trai al românilor. Din punctul meu de vedere, în lipsa unui referendum, aderarea nostră la UE este nulă. Dar ce for oficial să constate asta?

Desigur, cîrcotașii vor susține că eu îl critic pe Pușcaș pentru faptul că a acceptat creșterea nelimitată a accizelor la țigări (eu nici măcar nu știu dacă a acceptat vreo limită). Acesta este oful meu personal, dar cedările lui au dus la un dezastru național. Cînd îl aud invitat la RRA pe post de specialist să ne explice una și alta mă apucă scîrba.

                                                                                                Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*