![V-am admirat în multe filme sau piese de teatru şi faptul că v-am considerat un mare actor m-a făcut […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/03/tnb-bucuresti-1-620x350.jpg "De ce intrați în noroi, domnule Rebengiuc?")
V-am admirat în multe filme sau piese de teatru şi faptul că v-am considerat un mare actor m-a făcut să ignor cu bună ştiinţă lucruri pe care în alte cazuri nu le-am trecut cu vederea. Acum, însă, cînd v-am văzut la acel ridicol protest, ţinînd în mînă un carton pregătit de cineva, pe care scria „Toader, demisia”, bănuind că habar nu aveaţi ce rol vi s-a atribuit, daţi-mi voie să vă scot definitiv din paleta mea cu valori şi să vă aşez în cea cu oameni demni de dispreţ. Priviţi-vă cu atenţie:
Pe cine credeţi dumneavoastră că apăraţi la astfel de proteste? Adevărul? Justiţia? Dreptatea? Nu, domnule Victor Rebengiuc! Apăraţi un sistem criminal, pe care Tudorel Toader încearcă, uneori împotriva tuturor, să-l stîrpească.
Dar, mă rog, e dreptul dumneavoastră să vă faceţi de rîs, fie că aşa credeţi că se cuvine, fie că aveţi obligaţii faţă de cineva şi nu puteaţi să refuzaţi acest rol.
Marea problemă este că, în acest fel, mă obligaţi să nu mai fiu îngăduitor cu actorul pe care l-am preţuit şi să vă întreb direct, poate exagerat de direct: dumneavoastră aveţi autoritatea morală să participaţi la un asemenea protest în care torţionarii vremurilor noi vor să-şi păstreze privilegiile, pe baza cărora au comis numeroase abuzuri?
Pe cine apăraţi, în fond? Pe Codruţa Kovesi? Pe procurorul Papici? Pe judecătoarea Camelia Bogdan? Pe judecătorul Cristi Dănileţ? Nu v-am văzut să protestaţi în favoarea Marianei Rarinca! Nici în apărarea soţilor Bârsan, care au fost achitaţi definitiv după 7 ani de calvar, doamna fiind judecător la ÎCCJ, iar soţul judecător la CEDO! Nici în apărarea primarului Mircia Gutău, a fostului ministru Decebal Traian Remeş, ambii achitaţi după ce au stat ani grei în puşcărie! Nu v-am văzut, în general, să protestaţi împotriva abuzurilor DNA, a Protocoalelor secrete dintre SRI şi DNA!
Aţi uitat cine sînteţi dumneavoastră, domnule Victor Rebengiuc? Aţi uitat că sînteţi ginerele unuia dintre cei mai mari torţionari ai României, despre care dosarele comunismului vorbesc de nenumăratele crime comise de colonelul NICOLAE MIHUŢ, tatăl vitreg al soţiei dumneavoastră, actriţa Mariana Mihuţ, cea care era lîngă dumneavoastră la acel protest?
Păi, să nu uitaţi, domnule Victor Rebengiuc! Lăsaţi-i pe alţii să condamne comunismul, securismul, injustiţia, abuzurile! Dacă vreţi să condamnaţi ceva, dumeavoastră să condamnaţi crimele şi torturile celui care v-a fost tată-socru pentru că ştiţi ce a făcut în viaţa lui şi la Mehedinţi, dar mai ales la Piteşti, acolo unde a torturat şi ucis cu sînge rece oameni care luptaseră cu adevărat împotriva comunismului!
Să vă spun ceva: ştiam că Nicolae Mihuţ vă este socru încă din anii ’90, cînd Cicerone Ioaniţoiu (autorul volumelor „Morminte fără cruce”) mi-a povestit, arătîndu-mi documente, ce criminal odios fusese acest lăcătuş devenit colonel torţionar! Nu v-am întrebat despre acest episod în interviul pe care l-am făcut cu dumneavoastră în acei ani şi nici nu am scris vreodată despre lucrurile astea doar pentru a vă proteja.
Am greşit! Trebuia să vă vi le spun atunci sau măcar cînd am văzut că aţi devenit membru al GDS-ului năşit de Brucan şi George Soros. Am toată înţelegerea faţă de orice protestatar sincer, sînt alături de orice persoană care îşi strigă nevoia de dreptate în Piaţă, dar dumneavoastră nu aveţi căderea morală să faceţi aceste lucruri pentru că faceţi parte din familia torţionarului!
Vi se par dure aceste acuzaţii? E posibil. Dar ele sînt adevărate, atît în ceea ce vă priveşte, cît şi în ceea ce o priveşte pe soţia dumneavoastră, Mariana Mihuţ. Despre ce dreptate vorbiţi voi, cînd ştiţi cine a fost Nicolae Mihuţ? Ca încălzire, să nu fiţi şocaţi de ce voi publica mai jos, iată un fragment din cartea celebrului fotbalist Cornel Dinu, „Zîmbind din iarbă”, unde vorbeşte despre socrul, respectiv, tatăl vostru:
Click pe imagine pentru mărire!
Domnule Victor Rebengiuc, să nu încercaţi să spuneţi că nu ştiaţi de crimele socrului dumneavoastră! Doamnă Mariana Mihuţ, să nu încercaţi să spuneţi că nu ştiaţi de crimele tatălui dumneavoastră, căci dezvăluiri despre cariera lui de torţionar au apărut recent în presa românească. Vă reamintesc cîteva aici pentru o plăcută lectură:
– 4. https://paginiromanesti.ca/2008/08/21/asasinarea-tineretii-si-sperantei/
Citiţi-le cu atenţie, reamintiţi-vă acele vremuri cînd staţi la masă cu torţionarul Nicolae Mihuţ şi meditaţi serios pentru a răspunde la o întrebare simplă: ce căutaţi voi la proteste în apărarea procurorilor care au comis în aceşti ani torturi asemănătoare cu tatăl / socrul dumneavoastră!
Ce aflaţi şi dumneavoastră şi cititorii noştri din lectura acestor texte apărute recent sînt fapte aproape insuportabile pentru cineva care nu stă bine cu inima, căci este vorba despre torturi îngrozitoare şi de crime comise cu sînge rece de Nicolae Mihuţ în perioada cînd adevăraţii luptători anticomunişti se ascundeau în munţi pentru a scăpa de securiştii care se aflau pe urmele lor, conduşi în multe locuri chiar de tatăl / socrul dumneavoastră. Dacă aveţi îndoieli, iată Fişa de la Securitate a lui Nicolae Mihuţ:
Click pe imagine pentru mărire!
Nu vă face nimeni răspunzător, nici pe dumneavoastră, domnule Rebengiuc, nici pe soţia dumneavoastră, de crimele lui Nicolae Mihuţ, dar aţi stat la masă cu el, aţi profitat din plin de influenţa sa ca ofiţer de nădejde al Securităţii şi poate că i-aţi ascultat şi poveştile sale macabre, căci Nicolae Mihuţ a murit abia în iunie 1989! De aceea, un pic de decenţă ar fi fost necesară atunci cînd dumneavoastră, domnule Victor Rebengiuc, în zilele Revoluţiei, la Televiziunea Română, aţi aruncat pe masă un sul de hîrtie igienică, spunînd: „Cred că lucrurile n-ar fi ajuns aicea dacă fiecare dintre noi ar fi avut tăria la timpul potrivit, să-şi înfrîngă frica şi să încerce să aibă o atitudine demnă faţă de tot ce se întîmpla în jurul lui. Ce aş vrea să le propun? Înainte de a veni la televiziune să-şi ceară scuze, le ofer o hîrtiuţă, un sul, să-şi şteargă gura”!
Recunosc şi azi că a fost o bună strategie pentru a ascunde acel adevăr care a ieşit la iveală abia acum cîţiva ani: că trebuia să păstraţi un sul de hîrtie igienică şi pentru dumneavoastră, ginerele unuia dintre cei mai mari criminali ai României, despre care nu-mi amintesc să vă deziceţi vreodată sau să cereţi iertare în numele lui de la urmaşii victimelor acestuia!
Click pe imagine pentru mărire!
Iar acum să citim cîteva pasaje din articolele apărute în presă despre Nicolae Mihuţ, tatăl vitreg al Marianei şi socrul bun al lui Victor Rebengiuc:
– „Din referatul cu nr. 60169, al lt.-col. Toma Toanţă, se desprinde faptul că în primăvara anului 1949, pe cînd era locotenent, a fost sesizat de existenţa unui grup terorist, diversionist şi contrarevoluţionar ascuns în zona Arnota-Horezu, condus de legionarul Opriş. În aceste condiţii, a primit ordin de la maiorul Nicolae Filip să stabilească o strategie a situaţiei din teren şi să treacă la fapte. La faţa locului, au venit de la Bucureşti ministrul adjunct Gheorghe Pintilie, colonelul Andrei Gluvacov şi maiorul Ciupagea de la Direcţia a IV-a. Au mai participat încă patru ofiţeri: Nicolae Mihuţ, Vasile Petcan, Gheorghe Botta şi Voicu Cimpoieru. În acţiunea de anihilare a grupului subversiv, care a durat 30 de minute, au fost impuşcati în luptă şapte membri din bandă, cinci au fost arestaţi şi trei au scăpat în frunte cu Opriş” (articolul „Asasinarea tinereţii şi speranţei”, apărut pe „Pagini româneşti”).
– „Luptele cu securiştii, angajate după căderea partizanilor din Banat, s-au soldat cu morţi de ambele părţi. Printre partizani se găseau fraţii Bocîrnea, băieţii şefului de gară din Turnu Severin. Primul, Ion-Puiu, student în drept la Cluj, a murit în luptele de la Isverna – din judeţul Mehedinţi. Al doilea, Ovidiu, licean la Turnu Severin, a murit de asemenea în luptă. Un alt elev de la liceul „Traian” din Turnu Severin. Gheorghe Eftimie, a murit în aceleaşi condiţii. Printre cei care au participat la asasinarea celor trei tineri se găseau plutonierul Cioabă, mare torţionar, şi şeful Securităţii, Mihuţ, acelaşi care l-a ucis pe Vărzan în pădurea din Bistriţa, În noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1946” (studiu apărut pe http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/rmunti/docs/rezistenta_4.pdf).
– „Lichidarea grupului Arnota a avut loc în zilele de Paşte ale anului 1949, în 23-24 aprilie, iar Nicolae Mihuţ a participat activ la asaltul dat de trupele Securităţii şi, ulterior, la anchetarea şi torturarea membrilor capturaţi. Printre oamenii arestaţi în urma trădării s-a numărat şi Ion Costin, şeful restaurantului din gara Piatra Olt. „Bunicul meu nu a luptat activ. Îi aproviziona pe luptători cu alimente şi îi îndruma spre munte pe studenţii care veneau din ţară pentru a se alătura grupului de rezistenţă. Din ce am aflat, nu furniza arme grupului”, povesteşte Doru Tănăsescu” (articol apărut în Prosport, preluat de DCNews).
– „În cărţile lui Cicerone Ioaniţoiu, la capitolul agresori, figurează şi numele lui Mihuţ. Lui i se atribuie cel puţin cinci crime comise în Mehedinţi între 1946 şi 1949. Primele două s-au petrecut în noaptea alegerilor, pe 19 noiembrie 1946. Descrierea faptei, realizată în cartea „Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946-1958”, este succintă: „Doi tineri ţărani, din comuna Pristol, Constantin Vărzan şi Vasile Brutaru, au fost împuşcaţi de către jandarmul Mihuţ în noaptea alegerilor din 19-XI-1946, în pădurea Bistriţa de lângă Turnu Severin”. „Jandarmul” Mihuţ este Nicolae Mihuţ. Înainte de înfiinţarea Securităţii, în august 1948, populaţia îi numea jandarmi pe oamenii de la Siguranţă. Crima dublă din noaptea alegerilor rămâne învăluită în mister. Potrivit unor informaţii, neconfirmate, trupurile celor doi tineri au fost aruncate de Mihuţ într-o groapă comună, la marginea unui drum. Metoda era practicată frecvent de Securitate. (serial apărut în ziarul Prosport).
Sînt doar cîteva dintre mărturiile despre colonelul de Securitate Nicolae Mihuţ (tatăl actriţei Mariana Mihuţ şi socrul actorului Victor Rebengiuc), pe care războiul l-a prins ca lăcătuş, neştiutor de carte, potrivit declaraţiei fiicei sale naturale, Margareta, dar care apoi a devenit colonel de Securitate.
Autorii articolului din Prosport au încercat să obţină o declaraţie şi de la Mariana Mihuţ, dar aceasta a refuzat să comenteze faptele tatălui ei vitreg, deşi acum apare la protestul actorilor, fiind destul de vocală cînd este vorba despre ministrul Tudorel Toader!
Vedeţi, domnule Victor Rebengiuc, ce mare prostie aţi făcut, apărînd la acel protest absurd pentru abrogarea Ordonanţei nr. 7, despre care habar nu aveţi ce conţine? N-aţi putut, la cei 86 de ani ai dumneavoastră (la mulţi ani!), să vă abţineţi, de parcă cineva v-a cerut imperativ să legitimaţi grupul #Rezist cu gloria dumneavoastră de actor celebru! La fel cum, se pare, cineva îl împinge de la spate şi pe filosoful Mihai Şora, fost director în cabinetul Anei Pauker, la cei 100 şi ceva de ani ai dumnealui, să devină partenerul lui Sandy Bătăuşul sau Marin Ceauşescu!
Ale dracului schelete din dulapul vostru, cum vă cer ele să vă faceţi de rîs, amintindu-vă lucrurile pe care le-aţi vrea uitate! Sper să nu aveţi proasta inspiraţie să-mi răspundeţi. Mai bine luaţi un sul de hîrtie igienică şi ştergeţi-vă îndelung la gură!
Ion SPÂNU
Sursa: COTIDIANUL
Din ianuarie 1990, de cînd a apărut la Televiziunea Română Liberă, numele i s-a schimbat: i se zice Victor Scremengiuc! Prin 2006, cînd eram redactor șef al revistei SANTINELA, așa l-am denumit!
Deci, rețineți și așa să îi ziceți mereu: Scremengiuc! SCREMENGIUC!!! SCREMENGIUC!!!