Observator

De ce nu i se redă cetăţenia română lui Goma?

<p>De câțiva ani aud cum diverși inși repudiază comunismul (sau condamnă), chiar și de la tribuna Parlamentului, și cum imediat gestul lor devine motiv de laudă pe termen nelimitat. Mai mult, insul respectiv capătă dreptul pe viață să se bată cu pumnul în piept pentru acest merit, dar și să-i arate pe alții cu degetul, de regulă dușmanii politici, cum că ăia ar fi rămas comuniști. Ciudat însă că acelorași inși nu le plac deloc anticomuniștii. Dar deloc.

Societatea civilă, muribundă de ceva vreme, mai zvâcnește din când în când. Televiziunile sunt ocupate deocamdată. Ocupate cu familia Ceaușescu și ale lor amante, cântăreți, blănuri, piloți, vecini de pe a cincea stradă. Cam toți am uitat de ceilalți. Cine sunt ceilalți? Începem chiar să nu ne mai amintim nici numele lor, nemaivorbind despre faptul că unii dintre noi nici nu știu de existența acestora. Ceilalți sunt cei care s-au opus dictaturii comuniste. Cum ar fi, de pildă, Paul Goma. Dacă nu cel mai cunoscut disident anticomunist, atunci printre cei mai cunoscuți, supranumit fiind și Soljenițân al României.

Paul Goma a fost client al Securității încă din liceu, după ce a susținut în școală cauza unor persoane arestate sub acuzația de anticomuniști. Arestat la rândul lui, închis la Jilava și Rahova, bătut, deportat în Bărăgan. Într-o scrisoare din anul 1977 adresată lui Nicolae Ceauşescu, Paul Goma îi cerea ironic acestuia să semneze Carta 77 a intelectualilor dizidenţi de la Praga: „De o luna de zile de când, la Praga, a fost dată publicității Charta 77 nu mai am liniște – sunt convins: nici dumneavoastră (…) Ro­mânii se tem de Securitate. Se pare că în România doar doi oameni nu se tem de Securitate, dumneavoastră şi cu mine (…) Românii noștri se gândesc numai la ce vor pierde dacă va afla Securitatea, nu la ceea ce vor câștiga – în ciuda Securității”.

Din 1977 trăiește la Paris, dar este apatrid. Deși au trecut aproape 34 de ani de când regimul comunist l-a expulzat din țară, lui Paul Goma nu i s-a redat nici în ziua de astăzi cetățenia română.

Scriitorul Alexandru Petria cere acum Par­lamentului României, printr-o scrisoare des­chisă, să i se redea cetățenia unui om care și-a câștigat demult dreptul la respect ne­condiționat și care și-a câștigat locul în cartea de istorie. Căutăm repere, dar nu le vedem. Iar ele există chiar sub nasul nostru. Știe cineva de ce nu i se redă cetățenia unui mare român numit Paul Goma?

Oana STĂNCIULESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*