Puncte de vedere

De la anticele Termopile, la România de azi

    Eu cred că exemplul de eroism sublim îl oferă cei care mor pe cîmpul de luptă atunci cînd […]

 

 

Eu cred că exemplul de eroism sublim îl oferă cei care mor pe cîmpul de luptă atunci cînd nu au nici cea mai mică șansă de a învinge. Ar fi putut să fugă, dar au ales să moară luptînd. În acest moment, îmi amintesc două exemple în care găsim același eroism, dar și același număr de eroi.

Primul este legat de lupta de la Termopile (anul 480 î. Ch.), cînd regele spartan Leonidas și cei 300 de luptători ai săi (și, se poate, și cu alți luptători din alte polisuri) au rămas să țină pe loc într-o trecătoare armata persană pentru a oferi posibilitatea luptătorilor din celelalte cetăți grecești să se retragă. Armata persană era atît de mare, încît nici nu se știe cîți oameni avea (Herodot avansează cifra de 1.800.000 ostași, Ctesias reduce la 800.000 iar istoricii moderni pe baza unor date pe care doar ei știu cum le-au dobîndit, reduc la 70.000-250.000). Oricum, atît de mulți, încît nu era nevoie ca trădătorul Efialtes să îi conducă pe drumuri necunoscute de ei pe perși pentru a cădea în spatele spartanilor. Menționez că cifrele de mai sus, conforme paginii wikipedia în limba română, nu coincid cu cele din pagina în limba engleză, ceea ce este greu de înțeles de pildă cînd se invocă în ambele cazuri scrierile lui Herodot.

Important este faptul că Leonidas și oamenii lui au ales să moară luptînd împotriva unei armate de mii de ori mai numeroase.

Al doilea caz este mult mai recent. Este vorba de răscoala antiotomană de Ilinden (Sf. Ilie), cînd localitatea aromână Crușova s-a proclamat republică și și-a anunțat independența față de imperiul otoman. În ziua de 2 aug. 1903 (20 iulie pe stil vechi) în apropiere de Crușova, pe Dealul Ursului (loc numit și Piatra sau Stînca Ursului), a avut loc lupta dintre crușovari și otomani. La apropierea acestora din urmă, Pitu Guli (cel mai mare erou aromân) le-a spus celor 300 de luptători ai săi: „Sînt prea mulți, nu îi vom putea învinge. Vom muri cu toții, dar măcar să luăm cu noi cîți mai mulți dintre ei”. Turcii erau 15.000 de militari.

De ce am început cu aceste exemple? Fiindcă România de azi se aseamănă cu Termopile sau cu Crușova. România se află într-un pericol de moarte de care însă prea puțini sînt conștienți, iar cei mai mulți dintre cei conștienți sînt co-părtași la această crimă. Cîntece ca „Tot ce-i românesc nu piere” sau „Noi sîntem români” (noi sîntem aici pe veci stăpîni) au fost create în alte timpuri, care s-au schimbat în mod dramatic.

Am mai scris despre faptul că sîntem o mînă de nebuni români (unii aromâni) care încercăm să redeșteptăm conștința națională. Sîntem bătrîni, bolnavi, prigoniți de autorități. Cred că nu sîntem nici măcar 300, cîți aveau Leonidas sau Pitu Guli (pe unii dintre pretinșii patrioți anonimi care postează comentarii pe diferite site-uri i-am identificat ca fiind provocatori). Și avem împotriva noastră 20 de milioane de români! Unii, cei ajunși în frunte, s-au dovedit a fi trădători de țară. Cîteva milioane, dintre cei care aveau vlaga de a lupta, au părăsit țara pentru a cîștiga în străinătate “o pîine mai bună”. Cei mai mulți, rămași în țară, sînt preocupați de ghișefturi (sau mișmașuri, ca să nu par antisemit), de cîrciumi, de amante, de meciuri sau seriale TV. Ultimele două categorii, lipsite de informații, votează în mod constant, greșit – adică nu votează partidele patriotice – cite or mai fi. Este evident că vom muri înfrînți, dar cel puțin pînă în ultima noastră zi vom lupta așa cum putem.

Am plecat în scrierea acestui articol de la un articol remarcabil al d-lui Dan Diaconu: Celălalt stat: „Deep state”, statul paralel sau statul subteran

 Este un articol în care este evident faptul că dînsul enunță teze pe care nu le cunoaște în mod concret, dar a intuit mersul lumii de azi.

Sînt multe teze la care, în mod independent și tot intuitiv, am ajuns și eu.

Dar sînt unele asupra cărora nu mă pot pronunța întrucît nu cunosc lucruri pe care constat că dl. Diaconu le cunoaște, ca de pildă:

– „Abia mai târziu, la interogatoriul lui Rakovsky, pare că a înţeles ceva mai bine lumea în care se mişca, dar a continuat în spirit independent, ţinând totuşi cont de „sugestiile” care-i veneau din afară.

Aș fi foarte curios să știu ce a aflat Stalin din interogatoriul lui Cristian Rakovsky (al cărui proces a avut loc între 1937-1938) și cum a ținut cont de sugestiile care-i veneau din afară, întrucît pînă acum nu am auzit niciodată că Stalin ar fi ținut cont de sugestii externe.

– „De-atunci Rusia a trecut printr-un proces accentuat de disoluţie care ar fi trebuit să culmineze cu decimarea lui Elţîn şi a familiei sale.”

Nu am auzit pînă acum că Elțin și familia lui ar fi trebuit să fie eliminați, și nu văd de ce: Elțin, un alcoolic corupt care se înconjurase de consilieri evrei din SUA, trebuia păstrat pînă la moarte (din fericire însă pentru ruși, a fost înlocuit de un KGB-ist, adică de un patriot).

– „Este, dacă vreţi, situaţia pe care o puteţi observa în Venezuela, unde, după moartea lui Chavez, puterea concentrată în jurul lui Maduro dă semne clare de oboseală şi care, cel mai probabil, va capota.”.

Nu știu cînd a fost scris acest text, dar este clar că urmașul lui Chavez, evreul Nicolas Maduro, nu dă semne de oboseală, oricît se străduie CIA să sprijine din toate punctele de vedere opoziția coruptă venezueliană – anul acesta, Maduro a obținut cu o majoritate zdrobitoare de voturi un nou mandat de președinte.

Apoi, există un paragraf pe care nu pot să îl interpretez:

„La preluarea puterii de către „statul senior”, elita conducătoare locală este decapitată, târâtă prin puşcării, terfelită şi ostracizată. În locul ei se instaurează un sistem de stat subteran, exact după modelul celui din naţiunile suverane, care însă este total subordonat unei pârghii din „statul senior”. Există un sistem extrem de bine pus la punct în ceea ce priveşte coordonarea şi interacţiunile cu acest tip de state. Spre exemplu, distrugerea elitei locale este mascată de lupta împotriva corupţiei.”

Oare autorul se referă la condamnarea lui Adrian Năstase și a celorlalți mafioți din gașca lui sau din gașca adversă? Dintre acești trădători de țară corupți prea puțini au fost condamnați și în general pentru fapte minore, nu pentru trădare sau pentru distrugerea economiei naționale. Aceștia erau elita?

Singura elită eliminată în mod criminal în România a fost elita legionară.

În sfîrșit, închei cu o ultimă observație dintre cele care ar putea fi făcute.

„Aşadar, nu desfiinţarea statului subteran trebuie să fie ţinta, ci uciderea adevăratului monstru, adică a statului superior, la pachet cu impunerea unui alt model. Altfel, orice propunere nu rămâne decât o simplă utopie un idealism facil de demontat de actuala schemă de conducere şi coordonare.”

Ei bine, exact acest sfat înseamnă utopie, să lupți cu fantomele, cu umbrele nopții, cu stafiile necunoscute. Cum să lupți cu cei pe care nu îi cunoști? Noi, cel puțin, am luptat cu dușmanii pe față ai României, trădători și corupți (interfața, dacă mă exprim corect). Din păcate, cu o clasă de politicieni care au acceptat sarcina de a distruge România, cu o mass-media pe măsură și cu un popor care a refuzat să ni se alăture în luptă (marile centrale sindicale, pensionarii, studenții) am pierdut. Dar cel puțin cît mai trăim, vom continua să luptăm – asta înseamnă patriotism și onoare (dacă așa ceva mai există în DEX).

                                                                                           Dan Cristian IONESCU

 

3 Comments

  1. Mihnea

    „Kristjan Rakowski, care era ambasadorul U.R.S.S la Londra și la Paris, a fost implicat în 1938 într-un proces de epurare stalinist. Cu această ocazie declara, printre altele: „Unul din motivele pentru care Hitler trebuie să fie anihilat, intuitiv și în pofida opoziției tehnice a lui Hjalmar Schacht, Hitler a reușit să pună la punct un sistem social periculos, care se subordonează exclusiv necesităților, îndepărtând astfel sistemele financiare internaţionale, dar și sistemul capitalului privat. Într-adevăr, neposedând aur, nu se putea baza pe
    sistemul care este structurat pe dolar, pentru elaborarea planului său economic de guvernare. Singurele atuuri pe care le poseda Hitler erau competența tehnică și capacitatea de
    lucru a poporului german. Din tehnică și din muncă a realizat capitalul, iar în acest principiu sălășluia ceva extraordinar și atât de contrarevoluționar, încât a reușit, ca prin magie, să rezolve în cel mai scurt timp problema șomajului a peste șase
    milioane de tehnicieni și muncitori“.
    Rakowski mai preciza că sistemul economic impus de Hitler, „Valoare-Muncă“, nu poseda o bază teoretico-
    științifică, bazându-se mai degrabă pe practică. Dacă alte națiuni ar fi fost libere să adopte acest sistem, ar fi fost o chestiune de timp până ce oamenii de știință ar fi soluționat elaborarea teoretică a acestui sistem economic. În cazul acesta, nimic nu ar mai putea opri această minune economică.
    Pentru a preveni acest lucru, războiul era singura opţiune care putea fi luată în considerare. Extras din lucrarea lui Mihai Șerban: „Manifest. Carte Neagă a României”

  2. Vouă, cei ce vă zbateți pentru ridicarea conștiinței, cu toate greutățile vârstei, vă transmit cea mai curată prețuire și respect deplin în numele unei generații noi ce își descoperă rostul în viață. Nu vă vom uita, iar Dumnezeu va ține cont de jertfele depuse.

    „România se află într-un pericol de moarte de care însă prea puțini sînt conștienți”

    Sunt câțiva tineri care sunt conștienți și realizează că în condițiile actuale, o schimbare reală nu poate veni de pe azi pe mâine, ci necesită efort susținut pe parcursul următoarelor DECENII, necesită dăruire și CREDINȚĂ NELIMITATĂ dincolo de orice rațiune. Nu mulți sunt cei capabili de așa ceva. Majoritatea vor spune că ne pierdem vremea, că suntem nebuni, că avem o viață și ar trebui să ne distrăm…că ne batem cu morile de vânt, că nu vom putea schimba ceva vreodată.

    Lăsați-i pe neputincioși să tremure.

    Domnilor seniori, tinerii de azi, aceia puțini cărora le-a fost dată conștiința vremurilor, pornesc ca și cei 300 de spartani, pe drumul luptei împotriva unei forțe uriașe, superioare numerice, financiare, politice. Chiar dacă astăzi bătăliile nu se dau cu săbii și sulițe, gloanțe sau bombe, ci au loc pe mai multe straturi (cultural, psihologic, informațional, toate suprapuse pe fondul războiului spiritual și nevăzut), participăm și contribuim cum știm. Orice altă cale ar seca rostul din viață.

    Iar dacă României îi este dat să moară, fie ca istoria să rețină că nu a murit sub plapumă.

    „Eu vreau ca voi, soldați ai unor alte orizonturi românești, citind aceste amintiri să recunoașteți în ele propriul vostru trecut și să vă aduceți aminte de luptele voastre. Să retrăiți suferințele îndurate și loviturile primite pentru neam. Să vă umpleți inimile de foc și de hotărâre în lupta grea și dreaptă, în care v-ați încleștat și din care avem cu toții poruncă de a ieși: biruitori sau morți. La voi mă gândesc când scriu. La voi, acei care veți trebui să muriți, primind cu seninătatea strămoșilor Thraci, botezul morții. Și la voi, acei ce veți trebui să pășiți peste morți și mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

  3. Hyperion

    Va veni și vremea noastră! Din ce în ce mai mulți români sunt conștienți că adevărații lideri mondiali sunt jidanii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*