Lichele

De la Liiceanu Gabriel la Bot Mălin nu-i decât un pas

  Ei… trebuia să ni se întâmple! Chiar mă întrebam când se va ridica, încărcat de demnitate și curaj, deasupra […]

 

Ei… trebuia să ni se întâmple! Chiar mă întrebam când se va ridica, încărcat de demnitate și curaj, deasupra maselor ignorante un filozof care să ne explice că M**E PSD e o sonată clasică, e literatură de calitate și artă de top! Dar nu un oarecare filozof, ci filozoful filozofilor, cel care a tratat pe larg, într-un tulburător eseu, procedeul complex al scuipatului în sus, adică însuși Liiceanu Gabriel.

Căci iată, în editorialul „ÎNJURĂTURA CARE NE UNEȘTE”, ce dorințe filozofice și fierbinți are Gabriel al nostru:

„O revoluție fără dube, trupe de intervenție și gaze lacrimogene, în care n-ai avea în cine să tragi. O revoluție bazată pe un mesaj-cod, pe o siglă care mătură totul în calea ei, o revoluție în care nimeni nu ridică pumnul în aer, nu amenință, nu urlă cu ochii scoși din cap. O revoluție bazată pe șapte litere care se-ntind – ca pârjolul, ca apa ieșită din matcă, ca norul de lăcuste – pe toate T-shirt-urile acestei veri, pe autobuze și tramvaie, pe coridoarele școlilor, tatuate pe brațele vânjoase ale băieților din Ferentari, pe pulpele fetelor și pe spatele lor dezgolit, în amfiteatrele universităților, pe banderolele manifestanților, pe uniformele jandarmilor și ale mascaților veniți să-i păzească, pe bâtele lor, pe căștile lor, pe carapacea lor de broască țestoasă. Apoi în grădini și în parcuri și în magazine, pe uniformele agenților de circulație, pe fațadele blocurilor, pe trotuare, în mall-uri, pretutindeni, cuprinzând în cele din urmă «uzinele și ogoarele patriei».”

Ia te uită! Dar de ce să nu extindem… adică sintagma M**E PSD să fie cântată de corul Operei, să fie predată în ciclul primar și să facă subiectul evaluărilor semestriale, să se dea ca temă de olimpiadă școlară, să fie obligatorie de câte ori vrea unul să scrie o petiție, cam cum era pe vremuri „Onoare muncii!”, să scrie Cărtărescu un SOLENOID în patru-cinci volume având-o ca temă, să o ia Pavel Sușară și s-o crească la Muzeul Satului , printre pancartele marcate de inteligența irepresibilă a #rezistenților, să fie probă obligatorie când dai examen pentru carnet de conducere, să fie desenată cu creion chimic pe fesa dreaptă a doamnei Andeea Pora !

Concluzia editorialului scris cu nedisimulată pasiune de Gabriel este că nu „…e puțin lucru să găsești acel cuvânt care face ca un popor să ajungă, în lumea deconcertantă de contorsioniști a politicului, la diferența fundamentală dintre bine și rău” .

Căci Gabriel e un filozof ce nu s-a mai pomenit. Și toată viața, poate, a căutat expresia pură care „să prindă” sintetic „… diferența fundamentală dintre bine și rău”.

Păi, nu-i păcat să găsească el „…expresia care face diferența…” tocmai acum când are deja o vârstă la care nu-l mai ajută nici subtilitatea cremelor CLINIQUE, nici insinuantul parfum BOIS D’ARGENT, și nici măcar mica pastilă albastră, pentru ca să o și verifice?

                                                                                                 Luminița ARHIRE

P.S. Care este legătura dintre Liiceanu Gabriel și Mălin Bot? Păi, asta e: „… Jurnalistul Mălin Bot apare într-o fotografie pe rețeaua de socializare însoțit de mai mulți români din diaspora care poartă steaguri inscripționate. Pe unul din steaguri scrie „M**E PSD”. Mesajul inscripționat pe drapelul României a stârnit revolta internauților.” (STIRIPESURSE.ro, 26 iulie 2018).

Rețineți, prieteni, ca să știm cu ce avem de-a face: PE TRICOLORUL ROMÂNIEI !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*