Suntem cu ochii pe voi!

De unde a învățat Alexandru Florian minciunile pe care și-a întemeiat legea?

    De ce nu cunosc tinerii adevărata noastră istorie? Din cauza manualelor de istorie, din cauza filmelor artistice, din […]

 

 

De ce nu cunosc tinerii adevărata noastră istorie? Din cauza manualelor de istorie, din cauza filmelor artistice, din cauza cărților „științifice”. Despre manualele de istorie nu este nevoie să comentez. Despre filmele artistice:

Între anii 1972-1978, Sergiu Nicolaescu (despre care se susține că ar fi avut origini aromâne – această mențiune la prima vedere nu are nici o legătură cu tema, dar totuși are: în anii ’30 ai secolului trecut, într-o majoritate imensă, tinerii aromâni erau legionari, probabil că aromânii știu cel mai bine adevărul despre Mișcarea Legionară) filmează seria în care interpretează mai întîi rolul comisarului Miclovan, iar apoi al comisarului Moldovan – în aceste filme el se luptă cu legionarii, niște criminali barbari și troglodiți, vinovați de toate relele care se petreceau în România.

1975 – „Actorul și sălbaticii” – un mare actor pe care l-am iubit și admirat enorm, Toma Caragiu, a acceptat un compromis oribil interpretînd rolul actorului Costică Caratase (evident, era vorba de Constantin Tănase), ucis în final de legionari. Toma Caragiu, aromân, a acceptat să gireze o imensă minciună – dacă Tănase, mort în 1945, a fost într-adevăr ucis, a fost ucis nu de legionari (care nu mai existau  din 1941 că formațiune politică, legionarii fiind fie în temnițe, fie fugiți în Germania sau în alte țări din Europa ori din lume), ci de bolșevici.

1986 – „Trenul de aur”, coproducție româno-polonă (scenariul Ioan Grigorescu); după atacarea Poloniei de către naziști, tezaurul de la Varșovia tranzitează România, cu sprijinul lui Armand Călinescu și este îmbarcat la Constanța pe o navă străină care îl duce la adăpost; în final, Armand Călinescu este împușcat de legionari din ordinul lui Hitler, fiindcă a pierdut tezaurul polonez!

1989 – „Drumeț în calea lupilor” (regia Constantin Vaeni) – aflăm că Nicolae Iorga a fost ucis nu numai din ordinul lui Horia Sima, dar chiar și în prezența acestuia! Acest basm este odios, dar la fel de odios este interviul dat de Vaeni în „Libertatea” din 8 februarie 1990 cînd, declarînd că filmul a fost „amputat”, a mai declarat că „încăpațînarea de a respectă adevărul istoric mi-a adus și cele mai mari necazuri”, că cenzură comunista „a vrut să abată atenția publicului de la caracterul dictatorial al regimului legionar”, că pentru acest film, în ziua de 5 octombrie 1989, a fost arestat și anchetat cîteva ore, etc. Adică, după două decenii de filme artistice calomnioase la adresă legionarilor, dintr-o data PCR vroia să le „repereze” onoarea! Instantaneu, mi s-a făcut scîrbă de Constantin Vaeni, un gunoi care, falsificînd istoria, se lamentează că nu este lăsat să exprime adevărul! În slujbă cui era!

2008 – „Călătoria lui Gruber” – în finalul filmului, regizat de Radu Gabrea (trăitor timp de 23 de ani în Germania) care a rulat pe ecranele din toată lumea (normal: cînd este vorba despre suferințele, reale sau nu, ale evreilor, filmele sînt promovate pe toate paralele și meridianele!), apare anunțul că în „trenurile mortii” din România au murit 12.000 de evrei. Cum să moară 12.000 de evrei în două trenuri în care au fost îmbarcați cel mult 3.000 de evrei? În pogromul de la Iași se spune că au fost uciși 13.000 de evrei, dar istoricul evreu Nicolae Minei Grunberg (fost redactor-șef adjunct la „Magazin Istoric”) a arătat că aceștia au fost mult mai puțini, de ordinul sutelor, și au fost uciși de naziști, în conformitate cu legile războiului, care pedepsesc civilii care se dedau la acțiuni și activităti în sprijinul dușmanului. Aceste represalii, numite azi „pogromul de la Iasi”, au fost organizate sub comandă sturbanfuhrerul Heinz Ohlendorf. Dar se pare că regizorul (de limbă germană) Radu Gabrea și președintele (de etnie germană) Klaus Iohannis nu vor să accepte așa ceva.

Poate mai sînt și alte astfel de filme mincinoase, calomnioase la adresă Mișcării Legionare sau Mareșalului Ion Antonescu, dar nu le știu eu.

În ce privește cărțile „științifice”, am găsit publicată înainte de 1989 una singură despre Mișcarea Legionară, mai exact în 1971: „Garda de Fier, organizație terorista de tip fascist”, editată de  Editura politică (condusă între 1957-1982 de Valter Roman).  În prefața, autorii (Mihai Fătu și Ion Spălățelu) mulțumesc Consiliului Securității Statului și Editurii politice pentru sprijinul acordat în realizarea „lucrării”. Faptele concrete sînt în general reale, dar păcatele țin de interpretare și minciuni. De pildă, se susține că Partidul Comunist Român a ridicat întregul popor împotrivă Mișcării Legionare! Această, atunci cînd Mișcarea obținuse 66 de locuri în Parlament! Cea mai odioasă afirmație mi s-a părut însă cea de la pag. 242 unde, după uciderea legionarilor de frunte la Tîncăbești, se scrie că „opinia publică, masele poporului român au privit această acțiune ca necesară  salvării independenței naționale a tarii”!

Oare din aceste filme și cărți a învățat Alexandru Florian minciunile pe care și-a întemeiat legea? Nu! Le-a învățat de mic copil, din familie, de la tatăl său, care a fost un cunoscut komintenist, profesor de minciuni materialist-dialectice la Universitatea București, care și-a avut rolul său și contribuția să inventarea și răspîndirea acestor minciuni și calomnii împotriva  Neamului românesc.

 

                                                                                                  Dan Cristian IONESCU

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*