Puncte de vedere

Denigratorilor mei (III)

  Nu vă miră un lucru? Eu am sfătuit oamenii să citească Evangheliile – și atunci asupra mea s-a năpustit […]

 

Nu vă miră un lucru? Eu am sfătuit oamenii să citească Evangheliile – și atunci asupra mea s-a năpustit o haită întreagă, m-au insultat, au cerut ștergerea articolelor mele, au cerut să nu mai fiu publicat. Cu multe secole în urmă, inchiziția catolică îi ardea pe rug pe laicii care citeau Biblia (cel mai elocvent caz îl reprezintă valdenzii, ai căror urmași au fost nu de mult vizitați de papa Francisc pentru a-și cere scuze istorice) – de ce? Pentru ca să nu-și poată dea seama de minciunile papale, aducătoare de bani, de influență și de putere.

În Biblie există un text din Vechiul Testament care se repetă și în Noul Testament, un text care pentru mine reprezintă cheia de boltă pentru a înțelege ce vrea Dumnezeu de la noi.

Marele prooroc Isaia (29.13) le-a adus iudeilor cuvîntul Domnului spunîndu-le Și a zis Domnul: Pentru că poporul acesta se apropie de mine și cu gura și cu buzele mă cinstește, dar cu inima stă departe, fiindcă cinstirea pentru mine nu este decît o rînduială omenească, învățată pe dinafară”.

Marcu 7.6-9 Dar Iisus le-a răspuns: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: Acest popor mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de la mine. Ci în zadar mă cinstesc învățînd învățături ce sunt porunci omenești. Că lăsînd porunca lui Dumnezeu, țineți predania oamenilor…

Eu, așa idiot cum mă consideră Ion Susai”, înțeleg de aici cu claritate că Dumnezeu, ca să fie cinstit de oameni, vrea ca aceștia să respecte poruncile Lui, și nu cele născocite de alți oameni, numiți sfinți părinți”, care îi deformează, îi deturnează, îi mutilează Cuvîntul. Sfinții părinți” pe care îi invocă denigratorii mei, nu au vrut (sau mai exact, nu le-a convenit) să înțeleagă textele de mai sus.

                                                      *

În timp ce îi boteza pe iudei în apele Iordanului. Sf. Ioan Botezătorul le spunea Pocăiți-vă, căci se apropie Împărăția Cerului!”.

Sf. Ioan Gură de Aur vorbea despre pocăință ca fiind calea spre mîntuire.

Astăzi, biserica nu mai vorbește despre pocăință, ci doar despre spovedanie.

Pocăința înseamnă să regreți sincer în fața lui Dumnezeu păcatele săvîrșite, să repari consecințele acolo unde se poate, să nu repeți păcatele – aceasta duce la mîntuire.

Spovedania înseamnă să îi povestești preotului păcatele săvîrșite după ultima spovedanie, cu promisiunea că preotul ți le va ierta. Aceasta este probabil cea mai mare minciună a bisericii și duce la pierderea sufletului. Preotul nu poate ierta nici un păcat, acestea pot fi iertate doar de Judecătorul Suprem, adică doar de Dumnezeu.

Am scris mai de mult într-un articol despre faptul că taina spovedaniei a fost născocită pentru ca biserica să obțină informații și bani. Un comentator m-a criticat spunînd că preotul nu cere bani pentru spovedanie – așa este, dar el se face că nu știe că preotul nu cere bani, însă îi primește. Oamenii bogați (cu averi nedobîndite prea ortodox) spovedindu-se, dau bani grei crezînd că astfel păcatele le sînt mai lesne iertate. După care pleacă liniștiți și păcătuiesc în continuare, convinși că se mai spovedesc, mai plătesc, și iar li se iartă păcatele.

Înlocuirea pocăinței cu spovedania, i-a împins pe oameni în ghearele satanei. Desigur, multora nu le convine ceea ce am scris aici.

                                                  *

Cînd Mîntuitorul ne-a învățat „Tatăl nostru”, ne-a mai spus înainte ceva: Matei 6.6: „Tu, însă, cînd te rogi, intră în cămara ta și, închizînd ușa ta roagă-te Tatălui tău celui într’ascuns și Tatăl tău, care vede într’ascuns, îți va răsplăti ție“.

Oricît de idiot aș fi, eu înțeleg de aici că omul are legătură directă cu Dumnezeu și nu are nevoie de nici un intermediar, fie acesta securist sau nu.

                                                   *

Mai mă refer acum doar la o ultimă minciună acceptată de biserică din motive pecuniare, este vorba de pretinsele icoane făcătoare de minuni. S-a umplut țara de astfel de icoane, care atrag pelerinii, iar pelerinii cheltuiesc mulți bani. Se roagă cu toții, dar iată că rugăciunile unora se împlinesc, rugăciunile altora nu. De ce asta? Fiindcă icoanele nu fac minuni. Se împlinesc rugăciunile celor care au puterea credinței, nu se îndeplinesc rugăciunile celor care nu au această credință puternică. Totul ține de puterea credinței, și nu de icoană.

Biserica Ortodoxă Română a ajuns cea mai profitabilă ramură a economiei românești, scoate bani din piatră seacă. Dar nu știu cîți bani din profitul obținut este folosit pentru restaurarea mînăstirilor și bisericilor vechi aflate în stare de nevoie. Acestea, cad în sarcina noastră, a creștinilor.

Să vă mai spun un lucru. Ca să fii arhiereu, trebuie să fii văduv (ca de pildă patriarhul Justinian Marina, cel care cu ajutorul lui Dumnezeu, a salvat biserica română după 1948), să fii preot celib (singurul caz pe care îl știu este arhiepiscopul Calinic Argatu – îmi cer scuze, dar nu știu gradul lui actual, poate a ajuns general) sau să fii călugăr. Cînd cineva se călugărește depune trei jurăminte (numite mai nou „voturi”), dintre care unul este jurămîntul de sărăcie. Cînd vă uitați la palatele arhiereilor, la mașinile de lux ale lor, la miile de euro pe care îi primesc lunar (bașca șpăgile), nu credeți că aceștia și-au încălcat jurămîntul, adică sînt sperjuri?

Și mai este o problemă. Un alt jurămînt este cel de castitate. Am ajuns să mă întreb dacă acest jurămînt înseamnă doar să nu te culci cu femei, dar poți să te culci cu călugări? Nu de alta, dar știu cazuri de arhierei pidosnici, și știu chiar și numele unor „amante”. Multă mizerie în fruntea bisericii noastre!

Am scris despre diferența dintre Biserica lui Hristos, acea biserică născută în catacombe și sub teroare, adevărata biserică creștină, întemeiată pe textul Evangheliilor și biserica oamenilor, născută prin deturnarea sensului Cuvîntului Mîntuitorului.

Mai sînt foarte multe lucruri de scris, dar le păstrez pentru o carte pe această temă.

Cu toate insultele primite, am continuat să scriu pe această temă considerînd că este datoria mea sî încerc să deschid ochii celor care vor să vadă Adevărul. Fiindcă doar întoarcerea la Hristos poate oferi oamenilor mîntuirea iar omenirii salvarea. Doar așa Dumnezeu își va întoarce fața către oameni. Citiți, înțelegeți și respectați Evangheliile, fiindcă în felul acesta puteți fi siguri că nu greșiți.

                                                                                   Dan Cristian IONESCU

3 Comments

  1. Emanuel

    Plimba ursu sectare.

  2. stelica

    Ti-e greu sa accepti opinia altuia. Ai incercat macar 5 minute sa gandesti cu capul tau, sau esti invatat doar sa maninci si sa rumegi?

  3. nimic_sunt

    Draga Dle Dan Cristian IONESCU,

    Cine ti-a spus D-tale ca pentru acest indemn -de a citi Sfintele Evanghelii- ai fost apostrofat ? Nimic mai fals.
    D-ta ai fost apostrofat, pentru ceea ce ai relatat in scris ca ai inteles din citirea Sfintelor Evanghelii. Si mai precis de atat, ai fost apostrofat pentru faptul ca te crezi infailibil vis a vis de propriile D-tale deductii, rezultate din citirea Sfintelor Evanghelii. D-ta iti doresti ca toti sa-ti impartaseasca deductiile si sa le urmeze intocmai.
    Iarta-ma ca iti spun, dar procedand asa, risti sa torni fundatia unei noi secte…
    Si sectarii se exprima in mod similar cu exprimarile D-tale. Desi sunt atatea secte diferite, luandu-i in parte, fiecare sustine ca detine Adevarul.
    Avand in vedere faptul ca sunt cateva sute de secte diferite, aplicand logica, ar rezulta ca sunt sute de adevaruri -> care se refera la un singur lucru ~Adevarata Credinta~.
    Adevarul este unul singur, in orice domeniu (altfel s-ar anula reciproc) ; deci care dintre ele marturiseste Adevarul ?

    *

    Desi pe fata lovesti in preotii ortodocsi, nu eziti sa adaugi in „ghiveciul” D-tale si fapte foarte grave savarsite de catolicism – cum ar fi, inchizitia.
    Daca totusi te autointitulezi ca fiind un aparator al dreptatii, de ce faci astfel de comparatii nedrepte ?
    Ce tangentza au ortodocsii cu acele crime facute de catolici, in timpul inchizitiei ?
    Inchizitia a fost o greseala enorma a catolicismului. Nu poti obliga pe om sa creada in ce vrei tu, pentru ca Dumnezeu l-a facut pe om, LIBER !
    Pai nu putea Dumnezeu sa „scrie” in om (adica sa puna il el), ca la o anumita varsta (sau cand se indeplineste o anumita conditie), omul sa creada fara tagada in Dumnezeu si sa-L slaveasca la o anumita intensitate ?
    Cu siguranta putea.
    Asa cum a „scris” in barbat, ca sa ii placa femeia, iar in femeie, a „scris” sa ii placa barbatul (iar ce este altfel – uraciune este) ; asa cum a binecuvantat casatoria/nunta barbatului cu femeia (iar ce este altfel – curvie este) ; asa cum a „scris” in barbat si in femeie, ca prin impreunarea lor, sa se zamisleasca copii (iar de este opunere – crima este) ; tot asa putea Dumnezeu sa puna in om si conditia – de a-L iubi pe El.
    Dar nu a vrut ! Dumnezeu a vrut sa fim LIBERI ; sa putem alege ; pentru ca nu putem IUBI cu adevarat daca suntem fortati, ci doar din propria noastra libertate.
    Asa cum un copil ridica mainile catre parintele lui sa il ia in brate, iar apoi il strange cu toata dragostea lui de copil si ii spune ca il iubeste…, asa trebuie sa ne comportam si noi cu Dumnezeu, Tatal Nostru.
    *

    Revenind la articolul D-tale, nu inteleg de ce consideri ca ortodocsii nu citesc Sfanta Evanghelie !..
    Unii chiar primesc canon pentru pocainta (la Spovedanie), a citi in fiecare zi din Sfanta Evanghelie. Fiecare citeste cat si cum poate. Fiecare pricepe cat si cum poate, dupa cum ii este si starea sufleteasca din acel moment precum si dupa cat de curatit este „parbrizul” pe dinauntru…
    Unii isi potolesc „setea duhovniceasca” si din scrierile Sfintilor Parinti, pentru ca scrierile Sfintilor Parinti sunt in foarte mare proportie, talcuiri sau comentarii ale Sfintelor Evanghelii.
    Talcuiri scrise in momente de alese trairi duhovnicesti, ca urmare a unor nevointe aspre si lacrimi de pocainta, toate avandu-si izvorul in rugaciunea vamesului „Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului” (Luca, 18:13), rugaciune rostita sub forma „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, numita si „rugaciunea inimii”.
    Citindu-i in prealabil pe Sfintii Parinti si incercand sa aplic invataturile lor, consider ca am inteles mult mai profund Sfanta Evanghelie, decat as fi putut sa o inteleg, citind-o inainte…
    De aceea prefer sa imi hranesc sufletul din talcuirile Sfintilor Parinti, decat din „talcuirile” D-tale sau ale vreunui pastor sectar.

    *

    Am citit de mai multe ori in articolele D-tale, urmatorul pasaj, intalnit in Sfanta Evanghelie de la Marcu :
    <>
    Ai D-ta un „instrument de masura” cu, care masori intensitatea si acuratetea credintei ?
    Nu spun ca poporul roman nu are pacate. Are foarte multe.
    Cele mai grave sunt AVORTURILE !
    De la aceste crime, ni se trag toate suferintele – ca popor.
    Insa, eu nu cred ca acest popor roman il cinsteste pe Dumnezeu, doar cu buzele.. – ci si cu inima !
    Atat cat poate el… ; dar cu siguranta, POPORUL ROMAN, NU E FATARNIC !!!

    *

    Referitor la pocainta si spovedanie, ambele sunt strans legate intre ele. Pocainta este o stare pe care trebuie sa o atingem cat mai des si mai sincer cu putinta. Pacatele nu pot fi iertate daca nu exista si pocainta (durere si parere de rau) pentru acele fapte. Preotul este cel care dezleaga pe omul care se spovedeste, insa Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu este cel care iarta. Omul trebuie sa treaca prin acea stare de smerenie (Taina Spovedaniei), marturisind preotului pacatele savarsite.
    Sunt unii care spun ca ei nu au nevoie de preot pentru caratirea de pacate, ca ei isi marturisesc pacatele direct lui Dumnezeu. Ce rost mai are sa-si marturiseasca pacatele direct lui Dumnezeu, caci Dumnezeu oricum le stie din momentul savarsirii (chiar inainte de a le savarsi). De asemenea, ce rost mai avea sa trimita Iisus Hristos aceasta putere (de a ierta pacatele) peste Sfintii Apostoli, daca omul s-ar putea curati singur doar spunandu-i el lui Dumnezeu (ceea ce Dumnezeu stie deja)..
    Iar daca acest Har dat Sfintilor Apostoli, s-ar fi terminat odata cu trecerea in vesnicie a acestora, atunci ar fi trebuit sa se termine si cu, continuarea lumii. Caci cine mai putea boteza si cine mai putea dezlega, nemaifiind acest dar dat de Mantuitoul.
    Referindu-te la cei care au castigat averi (intr-un stil neortodox) si apoi vin si dau din acei bani la biserica (cel mai ades acolo unde se spovedesc), eu personal nu vad un lucru rau in treaba asta.
    „Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.” (Luca 16:9).
    O parte din acei bani ajunge la oamenii mai nevoiasi, la cei cu copii multi, se construiesc cantine, etc. Poate ca sunt si cazuri in care iau alta destinatie, insa fiecare va raspunde pentru pacatele lui !

    *

    Intr-adevar, pentru rugaciunea „Tatal nostru” nu ai nevoie de intermediar (unde ai citit D-ta, ca ar fi nevoie de intermediar ?….). De asemenea sunt multe rugaciuni, precum si „rugaciunea inimii” pe care omul le rosteste in intimitatea lui, adresandu-se lui Dumnezeu.
    Insa sunt si rugaciuni pe care le poate citi doar preotul !

    *

    Chiar exista Icoane facatoare de minuni. Sau ai impresia ca atunci cand iese mir dintr-o icoana, are vreun furtun in spate pe care vine mirul…
    Ca nu la toti se implinesc rugamintile, tine intr-adevar si de puterea credintei, dar si de pronia lui Dumnezeu. El stie cat, ce si de ce trebuie sa patimeasca fiecare. Chiar daca nu se vindeca toti, imediat, asta nu inseamna neaparat ca rugaciunea lor nu a fost ascultata ; pentru ca orice rugaciune este o jertfa.

    *

    Nu ratezi nicodata ocazia -ba, chiar pot spune ca ti-ai facut un scop- de a denigra preotii si ierarhii ortodocsi.
    Ti-am mai spus : si ei gresesc si ei sunt oameni ; si ei mostenesc neputinte de la inaintasii lor ; pentru pacatele lor, nu vei judecat D-ta. De asemenea, si ei se spovedesc ; deci ei care „pot lega si dezlega”, merg la altii ca ei, sa se spovedeasca. Ce exemplu mai bun ca acesta, ar putea fi ?
    Vrei preoti buni, asa cum ti-ar place ? Atunci, fa copii buni si vei avea preoti buni. Probabil vei spune ca nu ai „jdemii” de euro sa dai spaga.. Nu neg ca or fi si astfel de cazuri.. ; dar asta nu e la modul general.

    *

    Draga D-le Dan Cristian IONESCU,

    Te inteleg ca iti doresti sincer sa exprimi ceea ce simti, iti inteleg si nedumerirea fata de cei care nu dau gir in totalitate la ceea ce scrii, de asemenea iti dau dreptate la relatarea ca „doar intorcandu-ne la Hristos, ne putem mantui”.
    Insa cum stim sigur ca am ales bine calea catre Hristos ?
    Dupa cum am spus mai sus, toate sectele spun ca prin casele lor de rugaciuni, trece acest drum (aceasta cale). Dar casele lor sunt cu sutele si diferite intre ele, iar noi stim ca drumul corect este numai unul… Deci care este ?…
    Daca ai intrebat in toate partile si nu te-a multumit raspunsul, daca ai cercetat cam tot ce se putea cerceta si totusi nu ai un raspuns clar, atunci intreaba-L pe Dumnezeu, dar nu te increde in tine insuti, caci tot omul este supus greselii.
    Poti incerca, de exemplu, sa spui cat mai mult timp rugaciunea inimii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul” si apoi cere-I lui Dumnezeu sa-ti arate calea… De vei fi sincer in inima D-tale, cu siguranta te va milui Dumnezeu.

    Am un prieten care mi-a povestit despre cum s-a intors el la credinta : „.. afland el despre Dumnezeu mai in detaliu decat cunostea pana atunci, i-a spus si unui amic de-al sau despre bucuria lui launtrica. Acela, l-a aprobat, insa l-a indemnat sa nu mearga la biserica si sa nu se spovedeasca (ca si preotii au pacate, etc..). Acesta auzind astfel de cuvinte, a amanat ceea ce mai inainte isi dorea (sa mearga sa se spovedeasca – desi simtea ca trebuie sa faca acest pas). Si a trecut ceva timp, insa de framantari nu scapa. Dupa un oarecare timp, deplasandu-se dintr-un oras in altul, la un moment dat, a facut accident cu masina, intr-un sat oarecare…, fix in fata unei biserici ortodoxe. Din acel moment nu a mai avut nici un dubiu…”.

    Mila Domnului, cu noi, cu toti !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*