Colimator

Despre o mafie asupra căreia m-am aplecat prea puțin pînă acum

  Încercînd să ajut un bun prieten să i se îndrepte o nedreptate făcută de autorități, m-am apucat de studiat. […]

 

Încercînd să ajut un bun prieten să i se îndrepte o nedreptate făcută de autorități, m-am apucat de studiat. Și m-am îngrozit!

O să redau un articol pe care l-am publicat în nr. 1 din august 2001 al revistei „21 Decembrie”:

                                                       CE VREM

Acest titlu nu este încheiat de vreun semn de intrebare, intrucit noi stim foarte bine ce vrem. Se incheie cu punct, iar continutul articolului urmareste sa-l faca si pe cititor sa afle ceea ce vrem.

Vrem sa stiti ca nu luptatorii din Revolutie au fost profitorii acesteia, asa cum se incearca sa vi se spuna printr-o sustinuta campanie dusa de anumite ziare. In marea lor majoritate, adevaratii revolutionari nu au primit nimic (si de fapt nici nu au cerut nimic, unii nici macar certificatul de revolutionar) sau au primit un minim, adesea strict vital. Dimpotriva, destui revolutionari au murit de tineri, someri, saraci, bolnavi – nu i-a ajutat nici SSPR-ul (infiintat chiar in acest scop), nici misteriosul cont “Libertatea” (care avea aceeasi destinatie).

Profitori ai Revolutiei au fost cei care, dupa ce focurile de arma au încetat, au iesit din sifonierele in care se ascunsesera si s-au grabit sa puna mina unii pe puterea politica, altii pe cea economica. Profitori au fost si acei apropiati ai puterii care, fara a avea cu Revolutia Romåna vreo legatura mai mare decit aveau cu Razboiul de Independenta, dupa adoptarea legii nr. 42/1990 au obtinut certificat de revolutionar iar apoi, in baza acestuia, apartamente in Centrul Civic, terenuri “agricole” pe marginea Snagovului ori pe malul Marii Negre, spatii comerciale in zonele cu cel mai bun vad. Si au mai fost profitori ai Revolutiei dintre cei care au ajuns sa participe la aceasta numai fiindca auzisera ca in centrul Bucurestiului se sparg geamurile la magazine si se pot fura sticle cu bautura – simpla lor prezenta aici (si nu scopul prezentei) i-a legitimat ca revolutionari; unii dintre acestia au constituit apoi mafia traficantilor de certificate de revolutionar, de case, terenuri si spații comerciale „revoluționare”.

Aceștia au fost profitorii Revoluției, nicidecum adevărații revoluționari, dintre care multi traiesc mai greu chiar decît trăiau pînă în 1989.

Vrem să stiți că nu din cauza noastra ați sărăcit, că nu din cauza noastră cei mai mulți nu vă puteți permite un trai decent, iar unii chiar au ajuns să nu mai aibă pentru ce sa traiască, ducînd rata sinuciderilor din Romånia pe primul loc în lume. Știm ca marea majoritate o duceați mai bine sub Ceauțescu, dar nu din cauza că noi l-am dat jos pe Ceaușescu ați sărăcit. Noi am creat doar condițiile ca Romånia să o pornească pe drumul cel bun – dacă nu a fost asa, nu a mai fost vina noastră. De fiecare data, ati primit ce ati votat si, mai mult decit atit, in virtutea democratiei, ne-ați obligat și pe noi să primim la fel.

Vrem să știți că problemele nu vi se vor rezolva stînd, ca in ultimii ani, la o bere si înjurindu-l pe Iliescu sau pe Constantinescu. Nici asteptînd, fără nici o implicare, că aceste probleme sa vi le rezolve o clasa politica pervertita si corupta ori niste lideri sindicali pusi de mult în serviciul ei. Simțul civic atit de prezent in anii 1990-1991 a fost molețit pînă la disparitie nu atit de mineriade, cit de telenovele. Niciodata guvernantii nu vor afla ca ati ajuns la limita supravietuirii atita timp cit un miting pentru cresterea nivelului de trai, pentru respectarea drepturilor voastre si a Constitutiei ori impotriva coruptiei, nu se va putea desfasura intrucit la aceeasi ora este programata la televizor o telenovela. Iar daca bani de mincare nu mai avem, telenovele avem, Slava Domnului, la orice ora si pe orice post.

„Desteapta-te, romåne” este imnul national al tarii – dar aceasta nu înseamna nimic daca nu devine si o stare nationala de spirit.

Știu, sînt mulți dintre foștii admiratori la TV ai revoluției care consideră că luptătorii din decembrie 1989 nu merită drepturi speciale ca veteranii de război, foștii deținuți politici și foștii deportați în Bărăgan. În principiu sînt de acord, dar în România de azi sînt unii care au nevoie de aceste drepturi pentru a putea supraviețui. O să le explic celor care nu cunosc aceste adevăruri.

Cînd s-au constituit asociațiile de revoluționari, unele erau formate din oamenii lui Iliescu iar altele din revoluționarii sinceri. Apoi, au apărut și drepturile acordate revoluționarilor. Cei care fusesră revoluționari sinceri, au primit niște fărîmituri sau nimic – cei ai lui Iliescu au luat grosul.

În Piața Universității se strîngeau în perioada manifestației maraton majoritatea revoluționarilor din București. După mineriada mare, unii au fugit din țară. Cei rămași, au fost primii disponibilizați cînd au început concedierile.

S-au trezit fără locuri de muncă și au trebuit să se descurce cum putea fiecare. Apoi, s-au trezit că fără loc de muncă nu au asigurări de sănătate. Cei care au continuat lupta împotriva tuturor regimurilor trădătoare care au urmat după 1990 au fost supuși unei prigoane continue. Știu foarte bine asta, întrucît am suferit-o și eu, și prietenii mei.

Repet, sînt unii revoluționari care au nevoie de ajutorul statului ca să poată supraviețui. Dar acestora li se refuză noul certificat de luptător cu rol determinant.

Pe 18 aprilie 2016 am postat pe „Justițiarul” un articol în cuprinsul căruia am scris:

„În anul 1998 (sau poate 1999) am luat parte la un cimitir din Berceni la înmormîntarea lui Constantin Fazolarie, luptător în revoluție, mort de foame. Da! Citiți încă o dată dacă aveți impresia că nu ați înțeles sau ați înțeles greșit. A murit de foame! Un coleg de asociație, de cîte ori putea, îi ducea cîte ceva de mîncare, dar nu putea tot timpul. Desigur, în certificatul de deces nu scria mort de foame – cum să moară de foame cineva în țara condusă de liderul zonal? Așa că erau scrise doar consecințele subnutriției și malnutriției. Nu avea certificat de revoluționar – deși colegii de la Asociația 21 Decembrie 1989 îi confirmaseră prezența alături de ei în cea mai cruntă noapte a Bucureștiului, lui Fazolarie nu îi venise, după atîția ani, rîndul! Privind prin prisma interesului personal, Fazolarie a făcut o greșeală – luptînd pentru binele țării, a pierdut totul! În timpul înmormîntării, telefoanele mobile sunau neîncetat – erau telefoanele mobile ale groparilor. Pe vremea aceea, nici unul dintre noi, “profitorii revoluției”, nu aveam telefon mobil. Groparii insă, aveau! Se petrec în viață momente mărunte, pe care nu le uiți însă nicioadată – pentru mine, celularele groparilor care sunau aproape permanent reprezintă unul din aceste momente.”

Un anume comentator anonim a scris:

Mr John

Posted aprilie 19, 2016 at 10:18 PM

Cum adica vi s-a taiat drepturile. Ce drepturi oameni buni, revolutia v-a dat dreptul la o viata noua , la dreptul de a alege nu sa primiti pomana. Incetati sa asteptati pomana si munciti”.

Da, revoluția ne-a dat dreptul la o viață nouă, dar această viață nouă ne-a fost distrusă de voi, alegătorii! Nu vreau să fiu rău, dar uite că mi-aș dori ca acest Mr. John să ajungă șomer și să fie refuzat peste tot la angajare fiindcă și-a riscat viața la revoluție (acea revoluție de care sînt convins că el a profitat din plin).

Am pierdut două zile ca să studiez documente și să strîng informații și, după cum am scris, m-am îngrozit. Am privit trei instituții:

Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor (SSPR) – acolo, secretarii de stat sînt schimbați de regulă doar în două cazuri, cînd se sparge buba și ajunge arestat sau cînd este un om cinstit și se opune eliberării certificatelor de revoluționar false – atunci, mafia certificatelor intervine la primul-ministru care, ascultător, îl destituie.

Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie (CPRD) – unde însuși președintele a devenit revoluționar cu rol determinant cu încălcarea legii, ca să nu vorbesc de sora lui, care a pbținut același titlu pe baza actelor din dosarul unei alte persoane, un bărbat!

Institutul revoluției române din decembrie 1989 (IRRD) – înființat de Ion Iliescu în baza unei legi date de regimul lui prin care președintele țării (adică Iliescu) este președintele Institutului și el numește 25 de membri pe viață! În primăvară, Vasilica, prin OUG, în loc să modifice legea de înființare a IRRD, a bătut-o în cuie! Evident, Iliescu a avut grijă să numească o majoritate a lui, formată din trădătorii din decembrie 1989 și chiar și din infractori (unul, condamnat definitiv).

Cei care au luptat pentru demascarea impostorilor, au avut necazuri. Mafia certificatelor este prezentă peste tot, la SSPR, la guvern, în parlament, în parchet, în justiție.

Cred că mai am nevoie de două zile de cules informații, după care le voi sintetiza și le voi scrie.

                                                                                                      Dan Cristian IONESCU

5 Comments

  1. Nu poate nimeni nega că în 17 decembrie s-a activat alarma Radu cel Frumos, fiindcă erau cca. 30.000 de spetsnazi, AVO și sârbi intrați în România. În aceeași zi, gen. Iulian Vlad a trecut comandamentul trupelor de grăniceri la Securitate, permițând spălarea de răspundere a grănicerilor pentru penetrarea granițelor de cei mai antrenați luptători GRU. Pe gen. Milea l-au asasinat imdediat ce s-au instalat la MApN 2 generali GRU, Mihailov și Bociaev, cei care au condus operațiunea de răsturnare a regimului comunist cu cel securist! Cei 30.000 de luptători cu merite deosebite erau lichidați în 5 minute de cei 30.000 de ofițeri GRU dacă nu erau complicii lor și ai trădătorilor din țară. Vezi ”Prăbușirea mitului Securității” de Corbu și Troncotă.

  2. Cornel-Dan Niculae

    Dumneavoastră apăreţi, însă, ca posesor al unui certificat de revoluţionar, conform listei „luptătorilor în revoluţie remarcaţi prin fapte deosebite“, publicată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în Monitorul Oficial nr. 467 bis din 7 iulie 2010, poziţia 7010 – Ionescu Dan Cristian, născut la xx.xx.1952, când vi s-a reconfirmat certificatul.
    Statutul de revoluţionar cu fapte deosebite – cum este al dumneavostră – se încadrează la art.3, aliniat 1, litera b, punctul 3 din Legea 341/2004, legea „recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989“ (la acest art.3 fiind precizate şi în ce constau „faptele deosebite“).
    Ar fi trebuit să primiţi nişte bani lunar timp de mulţi ani (probabil că doar înainte de pensionare, nu mă pricep), căci aşa prevede articolul 4, punctul 4 din aceeaşi lege:
    „De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut.“
    Nu ştiu ce sumă rezultă după aplicarea acestui coeficient, dar ştiu că salariul mediu brut utilizat pentru fundamentarea BASS depăşeşte 4000 de lei şi că „indemnizatia de revolutionar“ era în 2015 de până la 4500 lei pe lună (ştiu, totodată, că PSD a mai micşorat indemnizatiile in 2018).
    Poate şi de aceea m-am mirat, dar nu înteleg exact mecanismele răsplătirii revolutionarilor, că aveţi aşa o pensie mică (crezând că ala este venitul dvs, vreo 300 de lei), pe care aţi precizat-o intr-un alt articol, tot în Justiţiarul, acum cateva luni, cand o criticaţi pe „Veorica“ sau pe Vasilica (nu mai stiu pe care, ca sa glumim). Totuşi vă cred întru totul. Ştiu că nu o duceti deloc bine, nici financiar, chiar daca ar fi trebuit sa beneficiati de niste drepturi.

    • Cornel-Dan Niculae

      Am inteles ca nu v-ati mai preschimbat certificatul de revolutionar luptator in 2015 dintr-un fel de scarba (cand ati inteles ce a fost la „revolutie”). Dar daca v-ar fi adus niste bani acest certificat, si deoarece aveti o situatie precara financiar (tot din vina statului, inteleg), era mai bine sa va scoateti din nou certifcatul, daca se putea. Nu cred ca va condamna moral careva. Cunoscandu-va situatia, eu nu as fi facut-o.

  3. Dan Cristian Ionescu

    Dpmnule Niculae, intr-o perioada in care nu aveam nici un venit, intr-adevar am primit citeva luni indemnizatie de luptator (1.705 lei lunar, nici vorba de 4.500). In momentul in care, urmare hotaririi pronuntata la CEDO statul roman a fost obligat sa ma despagubeasca pentru vila demolata ilegal, am rasuflat usurat si primul lucru a fost sa cer Casei de pensii sa sisteze plata indemnizatiei. Apoi (se pare ca asta nu stiti) guvernul Boc a taiat indemnizatiile revolutionarilor, ne-a taiat dreptul la asistenta medicala gratuita obligindu-ne sa platim asigurari de sanatate si m-a lovit impozitind dobinzile bancare – dobinda incasata pentru banii primiti de la stat a fost ciuntita cu 16 %. Era anul 2009, incepuse criza.
    Certificatul la care va referiti spuneti ca a aparut in M. Of. in anul 2010 – ma mir, este emis la data de 15 nov. 2007.
    Nu am cerut trecerea mea in rindul luptatorilor cu rol determinant din mai multe motive. Intr-adevar, in primul rind, din scirba, in al doilea rind fiindca venitul meu imi permitea sa duc traiul modest cu care m-am obisnuit (pensia mizera la care va referiti este pensia pentru anii lucrati in procuratura, mai am insa o pensie din avocatura de cca. 800 lei) iar in al treilea rind pentru faptul ca nu ma incadram (cum de altfel nu se incadreaza nici Alexandru Arsinel, sau alte mii de beneficiari fraudulosi), nu am condus grupuri de revolutionari, nu am fost la baricada, nu am aparat puncte strategice).

    • Cornel-Dan Niculae

      Am inteles! Am vazut si ca, prin OUG 95/2014, guvernul Ponta a adus schimbări semnificative legii, mai ales privind criteriile de incadrare la tipurile de revolutionari, cu precizarea clara ca vrea sa diminueze numarul de indemnizatii acordate (numarul de revolutionari). Va urez multa sanatate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*