Puncte de vedere

Despre solidaritate, care a fost dar nu mai este

  Textul din care spicuiesc acum l-am început pe 17 dec. anul trecut, dar nu am apucat să îl termin. […]

 

Textul din care spicuiesc acum l-am început pe 17 dec. anul trecut, dar nu am apucat să îl termin. În principiu, este despre viața și tradițiile aromânilor (nu am preluat și acea parte, despre pervertirea după 1990 a tinerelor aromânce, fiindcă nu aceasta era tema principală). Mă refeream la una din calitățile esențiale ale aromânilor, și anume solidaritatea.

„La aromani existau de secole obiceiuri dintre care, nu neg, unele erau depășite.

Ca și evreii, după ce au fost împrăștiați, acolo unde se stabileau, ulițele deveneau “ghetouri” ale lor, adică toate casele de acolo erau ale aromânilor.

Ca și evreii, se căsatoreau doar între ei. Apoi, și la unii și la alții, au apărut căsătoriile mixte – la evrei, ca un punct esențial pentru a accede la puterea mondială.

La aromâni, tații erau cei care hotărau cu cine se vor căsători fiii și fiicele lor.

La aromâni, toate problemele familiei cădeau în spinarea soțului, fără ca soția să se opună. În schimb, în toate problemele gospodărești, soția hotăra ce trebuie făcut, și atunci soțul făcea.

Mai era un obicei, sînt de acord, deranjant. Din această cauză mama mea, absolventă a facultății de drept, a refuzat să se mărite cu un aromân de-al ei – ar fi trebuit ca pe stradă, să meargă cu doi pași în urma soțului. Copiii aromânilor nu ieșeau din vorba părinților, dar în cazul mamei, părinții au fost de acord. Și așa am ajuns eu jumătate armatol, și jumătate pandur.

Dar cel mai important lucru în viața aromânilor era solidaritatea lor. Stăteau casă lîngă casă pentru a se putea ajuta, în orice situație. Cînd am vizitat Moloviște, odinioara un important oraș al aromânilor, am fost mirat să văd cît de înguste erau ulițele. Am aflat de ce: cînd veneau turcii să îi jefuiască, blocau ulița cu doar o căruță iar din spatele ei, cît și de pe acoperișurile, toate din plăci de ardezie, trăgeau în atacatori. Și trăgeau foarte bine!”

                                                                  *

Cînd nu am ce face (iar la ora aceasta chiar nu am ce face decît să aștept telefoane care nu sună sau să dau telefoane la care nu mi se răspunde), mă gîndeasc la tot felul de tîmpenii.

De pildă, mă gîndesc ce s-ar întîmpla dacă s-ar reîntrupa Căpitanul, și-ar îmbrăca straiul popular (acela care îl face pe Alexandru Florian să spumege), ar încăleca armăsarul și ar reîncepe să bată drumurile satelor.

În primul sat, unde înainte sătenii erau la horă, acum i-ar fi găsit la MAT (aici îi găsești în prezent pe lucrătorii cîmpului). Dacă le-ar fi spus „Nu vă mai lăsați cumpărați cu banii murdari europeni”, probabil că agricultorii i-ar fi răspuns „Și ce vrei băi să facem? Să muncim?”. Și l-ar fi alungat cu pietre.

Se susține într-un mod idiot că poporul român a fost stricat de perioada comunistă. Mulți români au luptat cu arma în mînă împotriva bolșevismului, iar după ce au fost trădați de occident, s-au resemnat. Românii înjurau regimul, îl înjurau pe Ceaușescu, dar erau mult mai creștini decît azi, mult mai patrioți decît azi, infinit mai solidari decît azi.

Românii s-au stricat, într-adevăr, dar după 1990, cînd au dat cu nasul de capitalism. Și-au pierdut creștinismul, și-au dorit averi cît mai mari fără muncă. Asociați au început să își înșele asociații, vecini au ajuns să își fure vecinii, rude au ajuns să își ucidă rudele. Iar peste toate, milioane au lăsat țara de izbeliște plecînd în străinătate pentru o ipotetică viață mai bună, zeci de mii au  ales trădarea țării, iar marea masă este amorfă.

Au pierit în România patriotismul, creștinismul și solidaritatea. Iată efectele integrării, ale globalismului.

                                                                                                    Dan Cristian IONESCU

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*