Cap limpede

Distrugerea României, trădători de ieri și de azi (II)

                 Distrugerea României – pas cu pas             Revoluția a învins! Tiranul a […]

 

               Distrugerea României – pas cu pas

            Revoluția a învins! Tiranul a căzut! Aveam libertate, aveam democrație, aveam banane!

Marele „erou” al revoluției române era Laszlo Tokes, fost informator al securității, recrutat ulterior de AVO (securitatea din Ungaria). Se știa asta, dar totuși în anul 2009 Traian Băsescu i-a acordat Ordinul Național „Steaua României”, ordin care i-a fost retras în anul 2016 în urma multor proteste.

În fruntea CFSN este numit prin consens de apropiații săi sau ales (nu mai țin minte) Ion Iliescu – în anii ‘50 fusese președintele studenților români de la Moscova. Era omul KGB-ului.

Prim ministru ajunge Petre Roman, „os ardelenesc” după cum cum îi plăcea să se prezinte, fiul bolșevicului Erno Neulander (Valter Roman). Nu am dovezi, dar mi s-a șoptit că pe cînd era student la Toulouse, a fost recrutat de DST – avea potențial, vroia să se mărite (sau să se însoare?) cu Zoe Ceaușescu. Dar Elena Ceaușescu se pare că suferea de păcatul antisemitismului, așa că l-a troznit peste bot. A trebuit să se mulțumească cu Mioara Georgescu, fiica ambasadorului nostru în Elveția. Despre nenorocirile pe care le-a făcut în calitate de prim-ministru nu mai scriu – am scris destul de-a lungul anilor.

Ideologul partidului, omul care din culise trăgea toate sforile și care a hotărît execuția soților Ceaușescu era Silviu Brucan (Saul Bruckner), omul serviciilor secrete de pe trei continente, toate dușmane ale României. Se știa că este un trădător. Am întrebat un securist de ce nu l-au arestat – mi-a răspuns că au vrut, dar nu a fost de acord Ceaușescu. Apoi, Brucan, în semn de recunoștință iudaică, a ordonat execuția lor în cadrul celui mai rușinos proces din istoria justiției române.

În CFSN mai erau și alții, printre care Mircea Dinescu, dizidentul (eu mă încăpățînez să scriu cu z) lui pește, revoltat că securitatea îl urmărea cînd se ducea la magazinul ambasadei URSS să își cumpere icre negre și vodcă rusească.

Mai era și  Gelu Voican Voiculescu, cel care după mulți ani a declarat că avea prieteni la ambasada URSS.

Mai era și un derbedeu infractor, Dan Iosif, pe care l-am trimis și eu în judecată în sept. 1976 pentru braconaj piscicol (deja avea două condamnări anterioare). Vă întrebați ce căuta un derbedeu infractor în acest cerc select? Simplu, modesta lui casă era undeva, aproape de lacul Herăstrău, fiind vecin cu mulți conspiratori. Dar, cel mai important, fusese racolat de GRU (pentru cine nu știe, precizez că GRU era serviciul extern de informații sovietic, iar KGB era serviciul intern). Pe acest infractor semianalfabet, Ion Iliescu l-a făcut în 1990 senator de Giurgiu, iar apoi l-a luat consilier prezidențial.

Iliescu l-a numit ministru al apărărării pe gen. Nicolae Militaru. Militaru și-a făcut studiile la Moscova (vă mirați dacă vă spun că și Iulian Vlad a făcut cursuri la Moscova?). UM 0110 (unitatea anti-KGB) a documentat trădarea lui Nicolae Militaru, care a fost trecut în rezervă în 1978. Artizanul deconspirării a fost Gheorghe Trosca, ajuns în timp şef de Stat Major la USLA. Acest gunoi nemernic și trădător, Militaru, a găsit ocazia să se răzbune în cel mai oribil și mai criminal mod. A cerut sprijinul USLA să apere Ministerul Apărării, atacat cică de teroriști. Cînd uslașii au ajuns, s-a deschis focul și au fost uciși toți cei 8 membri din cele doua ABI-uri. Apoi, au fost prezentați la TV ca teroriști!

Altui trădător, gen. Ștefan Kostyal, degradat și trecut în rezervă în 1970 cu gradul de soldat, Iliescu i-a redat gradul de general.

Pe 22 dec, 1989 în sediul CC pătrunseseră și revoluționari studenți. Într-o zi, poate 26 dec., li se mulțumește pentru participare și sînt dați afară. Studenții văzuseră însă cum sediul CC se umple cu vechii activiști. Convoacă (prin puținele mijloace existente pe atunci), un mare miting. La TV (probabil și la radio), în stațiile de metrou, cetățenii sînt anunțați să nu participe, întrucît este o acțiune revanșardă, prin care securiștii vor să răzbune moartea Ceaușeștilor și să ucidă cît mai mulți revoluționari.

Vă supărați dacă vă spun că am obosit? Am varianta să amîn terminarea articolului pentru mîine. Dar prefer să vin cu al treilea episod.

                                                                                                          Dan Cristian IONESCU

Citiți și prima parte: Distrugerea României, trădători de ieri și de azi (I)

 

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*