Cap limpede

Distrugerea României, trădători de ieri și de azi (IV)

            DISTRUGEREA ROMÂNIEI – PAS CU PAS Acum intru pe nisipuri mișcătoare întrucît nu sînt specialist […]

 

          DISTRUGEREA ROMÂNIEI – PAS CU PAS

Acum intru pe nisipuri mișcătoare întrucît nu sînt specialist în acest domeniu, așa că dacă greșesc ceva, rog să fiu corectat.

Din cîte știu, înainte de 1989 în România existau doar două servicii de informații.

Cel mai important dintre ele, era „securitatea” (voi folosi acest termen, indiferent de denumirea oficială în decursul timpului – DGSP, DGSS, CSS, DSS). În cadrul ei existau în principal șase Direcții, dar și instituții, unități și servicii independente care în prezent constituie servicii secrete separate.

Exista DIE, devenit CIE, care în 1990 s-a transformat în SIE.

Exista Direcția a V-a, care în prezent este SPP-ul.

Exista Unitatea Specială T (cunoscută sub numele de „Tonola” întrucît avea sediul în parcul cu același nume, lîngă Circul de Stat), care se ocupa de interceptările telefonice. Cred că nu greșesc prea mult dacă spun că a fost bunica actualului STS.

Al doilea serviciu a fost DIA (Direcția de informații a armatei), în prezent Direcția generală de informații a apărării, în cadrul căreia conviețuiesc două direcții, Direcția informații militare și Direcția siguranță militară.

Înainte de 1989, în cadrul securității și exista Direcția a IV-a, contraspionaj militar (în prezent desființată, atribuțiile ei fiind preluate de serviciile armatei).

Din motive pe care nu le cunosc, între DIA și securitate exista o ură foarte puternică. Cei mai mulți morți și răniți de la revoluție au fost victime ale armatei. Unii împușcați de soldați derutați și năuciți de psihoza teroristă, alții însă victime ale DIA (o unitate a DIA, batalionul 404 cercetare-diversiune Buzău, a operat la Timișoara – comandantul batalionului era col. Gheorghe Truțulescu, cel care s-a reprofilat ulterior pe traficul cu țigări, nu cu sacoșa ci cu avionul! inculpat în dosarul „Țigareta II”, a fost condamnat la 7 ani de închisoare).

Erau vremurile în care „Armata e cu noi!” iar securitatea era demonizată și acuzată de toate crimele (deși în dimineața de 22 dec. Iulian Vlad dăduse ordin ca toți oamenii lui să depună armamentul în rastele, care să fie sigilate). Armata era la putere, în armată aveau românii încredere iar în fruntea armatei s-au perindat agenții străini. Au fost județe în care toți lucrătorii inspectoratului județean de securitate (cca. 100 în fiecare județ) au fost arestați și acuzați că sînt teroriști. Ura dintre cele două instituții s-a acutizat. Nu mai intru în amănuntele pe care le cunosc întrucît nu are nici un rost – nici conducătorii țării și nici “partenerii strategici” nu au interes să fie dezvăluit adevărul despre revoluție.

În 1991, cînd aveam rubrica mea în săptămînalul „Cuvîntul”, am adresat 8 întrebări către 8 înalți demnitari. Întrebarea care era adresată ministrul apărării Nicolae Spiroiu se referea la jurnalul  de operațiuni al batalionului 404 în zilele revoluției. Spiroiu a fost singurul care a răspuns – și a răspuns că nu știe la ce mă refer. Chiar așa? chiar nu știa?, chiar nu avea pe cine să întrebe despre ce este vorba?

                                                             *

O să mă refer la conducătorii celor două servicii importante (SRI și SIE).

În 1997, după „schimbare”, în fruntea SRI, în locul lui Virgil Măgureanu despre care am scris, sînt numiți Costin Georgescu (inginer, director) și Mircea Gheordunescu (fizician, director adjunct). Îi consider niște oameni corecți, cinstiți și patrioți, dar aveau o hibă, nici unul nu avea nici pregătire și nici experiență în domeniul informațiilor.

În anul 2000 Ion Iliescu revine la putere și îl numește în fruntea SRI pe Alexandru Radu Timofte, racolat de GRU încă dinainte de 1989, pe cînd era ofițer activ. Și ca să vedeți cum o țară întreagă prin conducătorii ei cît și foștii agenți sovietici au sărit dintr-o barcă într-alta, aflați că în anul 2002 răposatul Timofte s-a întîlnit la Washington cu George Tenet, directorul CIA, care i-a oferit fostului agent GRU o medalie!

În urma scandalului legat de răpirea din Irak, în anul 2006, Timofte demisionează și în locul lui ajunge pentru prima dată director interimar la SRI Florian Coldea (de două ori repetent, prima dată la liceul agricol pe care l-a urmat, a doua oară la facultatea de construcții din Timișoara, apoi a urmat Academia Națională de Informații, fără să își dea licența, absolvind astfel cu gradul de sergent major – este greu de înțeles cum a ajuns general,  dar în România, astea nu sînt criterii importante)

Nu vreau să fiu tendențios, dar amintesc două probleme:

– conform acuzațiilor lui Sebastian Ghiță, Coldea a fost recutat (ca și Laura Codruța Kovesi) de CIA, pentru care lucrează – cu alte cuvinte, erau trădători de țară!;

– la 12 ian. 2017 Coldea este suspendat din funcție, apoi eliberat din funcție și trecut în rezervă – după vreo 3-4 luni, directorul CIA Michael Pompeo îi acordă rezervistului Coldea distincţia „Alben W. Barkley“  într-o ceremonie care a avut loc la sediul CIA.

La 4 oct. 2006 în fruntea SRI este uns George Cristian Maior, care ocupă postul pînă la 27 ian. 2015, moment în care pleacă ambasador în SUA. Repet, nu vreau să fiu tendențios, dar ridic și aici două probleme:

– cînd Maior a fost nominalizat ambasador la Washington, senatorul Valer Marian i-a adresat o serie de întrebări foarte pertinente și foarte importante, la care acesta nu a răspuns niciodată;

– o dată cu Coldea, tot la sediul CIA, în mai 2017, Maior a primit de la același Mike Pompeo ordinul „Earl Warren“.

Din 19 febr. 2015, directorul SRI este Eduard Hellvig, alogen, bursier Soros, etc.

România, satul fără cîini.

În 1989 se pare că securitatea avea cca. 14.500 de ofițeri și subofițeri. Acum, se pare că serviciile secrete de la noi au 85-90.000 de angajați, de 6 ori mai mulți. Îmi dau seama foarte bine că activitatea unui serviciu secret este secretă, dar consider că doar atîta timp cît cazul este în desfășurare sau este legat de un alt caz care poate să fie urmărit. În rest, cred că SRI (ca și celelalte servicii) trebuie să justifice public un decont pentru banii primiți, tot mai mulți, tot mai suplimentați prin rectificări bugetare.

Stau și îmi răscolesc memoria, nu îmi aduc aminte dintre succesele     cu care se mîndrește SRI decît de celebrul „grenadier”  sărit de pe fix Dragoș Ciupercescu, de la liceul Jean Monnet, cei trei năuci din secuime care vroiau să arunce în aer niște coșuri de gunoi, adolescentul handicapat mintal din Oltenia denunțat de bunica lui și de un subofițer despre care nu-mi mai aduc aminte amănunte, dar parcă vroia vroia să dea niște documente secrete unui agent rus. Și s-au mai lăudat că instanțele au dispus, la cererea lor, expulzarea unor arabi – nu știu pentru ce, fiindcă este secret, habar nu am dacă prezentau vreun risc sau au fost acțiuni de promovare a instituției.

Cam puțin pentru aproape 30 de ani în care au primit bani mulți, tot mai mulți. Nu s-au ocupat în schimb niciodată de distrugerea organizată a economiei României, distrugere din care se pare că s-au înfruptat și mulți dintre ei, despre corupția la nivel înalt, despre demnitarii trădători.. Citeam mai de mult lista achizițiilor făcute de un serviciu secret (nu mai știu dacă SRI sau altul), se cumpărau tampoane igienice – înainte de 1989, salariatele securității își cumpărau pentru anumite situații, pe banii lor, vată hidrofilă ( este adevărat însă că, între timp, sub ochii blînzi și înțelegători ai SRI, fabrica de vată Buftea, înființată în anul 1900, a fost falimentată).

                                                            *

Trec la SIE.

La începutul anului 1990 în fruntea serviciului este numit Mihai Caraman. Am scris mai multe despre el, au apărut unele comentarii conform cărora ar fi lucrat pentru ruși, nu pentru noi. Eu îmi păstrez opinia mea, pozitivă la adresa lui, dar nu mai fac nici o referire.

Menționez însă din biografia lui wikipedia următorul aspect: „În anul 1992, Manfred Worner, secretarul general al NATO, a anunțat că nu va vizita Bucureștiul atât timp cât Caraman va conduce SIE, deoarece considera că o persoană care a spionat împotriva NATO este incompatibilă cu funcția de șef al serviciului de spionaj al unei țări care făcea demersuri de aderare la NATO. Ca urmare a acestui “ultimatum”, la 22 aprilie 1992 președintele Ion Iliescu a aprobat „cererea” lui Caraman de a se pensiona și l-a avansat la gradul de general-colonel.„

Am rămas surprins, eu nu știam că în 1992 România făcea demersuri pentru aderarea la NATO! Și nu știam că deja străinii ne impun pe cine să promovăm în funcții și pe cine nu! Înseamnă că deja eram slugile occidentului!

În locul lui Caraman a fost numit Ioan Talpeș, un trădător. Fără ca să îi ceară cineva, din proprie inițiativă, a început vizitele în SUA  unde a cărat saci de documente secrete ale serviciului, ne-a vîndut (ca și Pacepa) spionii. A distrus cele mai bune rețele ale noastre, cu greu refăcute, în SUA și Germania. Sînt multe de spus despre el, printre altele și despre închisorile CIA din România, pe cînd era consilier personal al președintelui Ion Iliescu.

În 1997 șeful SIE devine inginerul Cătălin Harnagea – ca și pe Costin Georgescu, îl văd ca un om corect, cinstit, patriot, dar fără nici un strop de experiență în domeniu.

În 2001 director devine Gheorghe Fulga. Nu am date să fi fost trădător, știu însă că în “timpul liber” (nu ca director al SIE), avea relații cu demnitari mafioți.

Apoi vin foarte lungi perioadă de interimat ale celui mai longeviv general SIE, Silviu Predoiu (2006, 2007, 2012, 2014, 2016-2018). Nu știu nimic rău despre el.

În 2006, după primul interimat al lui Predoiu, în fruntea SIE ajunge Claudiu Săftoiu – să nu îl supere sinceritatea mea, dar era un dobitoc. Băsescu a explicat că l-a numit în fruntea SIE la insistențele soției dobitocului, Adriana Săftoiu, consilier prezidențial.

După al doilea interimat al lui Predoiu, Băsescu îl numește director (pentru prima dată și pentru 5 ani) pe alogenul Mihai Răzvan Ungureanu (“membru al board-ului științific al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă, Iași – București (1996-1998), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, university of Oxford”).

După al treilea interimat al lui Predoiu, ajunge în fruntea SIE Teodor Meleșcanu – nu comentez, am bănuieli, dar nu și probe.

După al patrulea interimat al lui Predoiu, șeful spionilor români (ce or spiona ei?) ajunge din nou (numit de Klaus Iohannis) același alogen Mihai Răzvan Ungureanu.

În sfîrșit, după al cincelea interimat al lui Predoiu, este numit șef al SIE Gabriel Vlase. Este un bun prieten al Israelului, al Ierusalimului, dat nu știu dacă datorită calității sale de președinte al grupului parlamentar de prietenie cu statul Israel, sau, cum spun unii, datorită prieteniei sale cu Mossad-ul.

Gata! Am terminat! Nu pot mînca de două zile. Sper că după aceste două zile de post negru, ca de obicei, mîine mă voi simți bine și cu poftă de mîncare, mai ales că mîine îmi vine comanda (ciorbă de burtă, de perișoare sau de văcuță – mă anunță omul meu cînd ajunge la „fabrica de mîncare”, sarmale, telemea de oaie).

După ce voi dormi ca lumea, după ce voi mînca așa cum trebuie, după ce îmi va fi bine, o să mai scriu despre revoluție – mai exact, despre o mare porcărie săvîrșită de Vasilica despre care nu am scris pînă acum pentru a nu-i compromite șansele nule la președenția României.

                                                                                                   Dan Cristian IONESCU

Citiți și episoadele anterioare:

 Distrugerea României, trădători de ieri și de azi (I)

Distrugerea României, trădători de ieri și de azi (II)

Distrugerea României, trădători de ieri și de azi (III)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*