![Ca pe vremuri […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2018/03/Kovesi-Gestapo-620x350.jpg "DNA, noua poliție politică")
Ca pe vremuri
Prietenul meu se chirceşte de durere. Zice că uneori își simte stomacul găurit și-i vine să se strîngă ca un covrig cu semințe. Încerc să-i dau un pansament gastric rătăcit prin cutia de medicamente. Îl ia, îl înghite fără apă și izbucnește în rîs.
– Ce ai dom’le, așa de repede ți-a trecut?
Rîde în hohote și, din cînd în cînd, se îndoaie și se ține de mijloc, cu brațele apăsate pe stomacul „găurit“.
Ciudatul meu prieten bolnav juca pe două subiecte.
– Tu ai văzut ce-a pățit socrul lui Ghiță? Cînd s-a dus la magazin a aflat că DNA-ul i-a blocat cardul de pensie! Îți dai seama ce chestie tare? DNA-ul îți taie pensia! Ha-ha-ha! Dacă era deștept și n-o lua pe card, adio! DNA-ul mai lua ciuciu. Poșatașul nu i-o dădea. Așa că banca a dat în tremurici cînd a auzit de DNA și i-a blocat cardul.
Mie nu-mi vine să rîd. Pe mine mă enervează și Ghiță, cu toate poveștile lui viclene, neterminate, selectate riguros, din care el iese cavaler și alții cad în groapa de gunoi, cu mărturisirile lui, din care jumătate rămîn în camera cealaltă, jumătate descalifică pe cine trebuie. Și nu-mi place nici DNA-ul, care își arată mușchii pe un speriat de bombe, pe un găinar sau pe o soacră și pe un socru.
– Hă, hă, hă, ai văzut că i-au bătut și lui Ciuvică la ușă și l-au somat să predea contractul din deceniul trecut! Măi, domnu’ ziarist, da’ rău am ajuns!
Ce să fac? Să zic că nu-i așa, că mie îmi place, că mă distrează, că îl compătimesc pe Ghiță? Doamne ferește! Pe de o parte, îl laudă pe George Maior și SRI-ul și, pe de alta, cu lingurița, îl otrăvește pe Florian Coldea, cu care și-a făcut vacanțele? Nu am chef să rîd de rectitudinea morală a lui Maior scoasă de Ghiță din pălărie (tehnică de a le trage cu ochiul partenerilor săi!), care integritate a fost evaluată cu o mașină de făcut cîrnați. Nu-mi place nici elogiul adus SRI-ului, de pe spatele căruia Sebastian Ghiță a făcut zeci de milioane și le-a dat împrumut lui frati-su. Nu-mi plac nici unii, indiferent de ce parte sunt, pentru că la putere au fost și sunt la fel. Bani, case, curve, petreceri și proiecte tîmpite.
Pe prietenul meu îl apucă tristețea.
– Mă băiete, îmi aduc aminte de cum l-au luat pe tata. Cu Gaz-ul, mașinile alea făcute la „avto zavod“. Și aveam o familie de ruși în casă, băgată cu forța. Și primeam hleb și maslo (pîine și unt) pe rație, iar cînd a izbucnit revoluția din Ungaria și cînd ungurii au început să-i pîrlească și să-i spînzure pe soldații sovietici, rusoaica de la noi a început să plîngă și să zică: o să ne spînzurați de felinare ca în Ungaria. Și mama, femeie cu suflet frumos, dragostea mea, o liniștea: Anna dragă, noi, românii, nu suntem așa! Nu vă fie frică. Și vrei să-ți mai spun? Or să mă înjure toți, dar rușii ăia care au stat la noi în casă nu au fost cei mai răi oameni din lume. Nu m-au umilit. Dimpotrivă, eu îi priveam cam de sus, cît de copil eram. Tata fusese legionar și a stat cu Popa Bălănuță la închisoare pînă cînd a venit Ceaușescu la putere. Și ăla le-a dat drumul, da’ prin 1978 iar a venit ARO-ul în capătul străzii și l-au luat și l-au scos nebun de la Socola, ca să fie clar de ce înjură comunismul! Mă, și acum, cînd văd mașină militară în capul străzii, mă ia cu tremur și retrăiesc anii ăia de după 1950. Să știi că eu m-am bucurat că generația mea n-a mai prins nici un război. Da’ uite, cînd să iei pensia, pac, vine DNA-ul și ți-o taie! Să știi că a început să adie o frică mai mare ca aia. Că vin ăștia și te iau, îți pun cătușe și șterg pe jos cu tine prin fața oamenilor și-ți bagă pe gît ce vor ei. Nu știu cum o fi pentru tine, dar pentru mine, unul, începe să fie mai rău ca atunci. Atunci mă așteptam la răul cel mai rău, chit că îmi dădea rusoaica pîine și unt. Acum mă aștept la libertate și ăștia pot să ne facă tot ce vor, dîndu-ne cu libertatea în cap. Și nu-ți dau pîine și unt; dacă nu ai, îți iau și banii de făină de mămăligă, ca să te duci să îngenunchezi și să zici: iertare, sunt gata să fac orice!
Cornel NISTORESCU
Sursa: COTIDIANUL
Lasa-ne domnule Nistorescu! Ai transformat Cotidianul dintr-o publicatie simbol a corectitudinii, a libertatii de exprimare intr-o fituica progresista, ultra-cenzurata, iar ca sa poata fi folosita pe post de hartie de WC ai mai scos-o si in format tiparit. Am postat de am tocit tastatura impotriva abuzurilor DNA incepand cu cazul Rarinca sau chiar mai devreme. Multe comentarii nu mi s-au publicat, nu acelasi lucru s-a intamplat cu postacii securisi sau ongisti care puteau scrie orice si oricat. Pentru a nu mai primi sute de minusuri de la cititori, ati desfiintat si sistemul +/-. Mimezi ca esti impotriva sistemului, dar de fapt ai batut palma cu ei.