Colimator

Doar cei care nu au muncit în viața lor aruncă bani pe jos…

                                     Banul muncit […]

 

                                   Banul muncit

                                        (după Alexandru Mitru)

Trăia odată un om foarte harnic, pe nume Petcu. El avea un fiu, care se numea Iliuţă. Acesta era foarte leneș și mincinos. Nu-i plăcea să învețe sau să lucreze. De dimineața până seara nu ştia să facă altceva decât să doarmă. Tata era sever în educație, dar mama sa îl răsfăța și mereu îi spunea: ,,Lasă, este timp destul ca să înveți să fii harnic și să muncești!”

Tata s-a săturat de fiul său leneș și a hotărât să-l schimbe și să-l educe. Într-o zi, tatăl l-a chemat pe Iliuţă şi i-a zis:
– De mâine trebuie să mergi la lucru. Nu vreau să te întorci acasă până când nu vei câştiga măcar un bănuț din munca ta.

A doua zi, Iliuţă s-a prefăcut că pleacă să muncească, dar în adevăr nu a fost așa. Mama sa i-a îndesat în traistă merinde pentru o zi și i-a dat un galben de aur. ,,Să i-l dai deseară tatălui tău, și să spui că tu l-ai câștigat”, l-a sfătuit biata mamă. Iliuță s-a plimbat toată ziulica prin pădure, mâncând bucatele puse de mamă-sa în traistă și dormind la umbra copacilor înfrunziți.

Seara, băiatul s-a întors acasă și a mers ață la tatăl său. După o zi în care trudise din greu, bătrânul se odihnea lângă căminul în care ardea focul.
– Uite, tată, am muncit și am câștigat un ban de aur!
Tatăl a luat banul, s-a uitat la băiat, s-a uitat la ban, iar la băiat, iar la ban. Apoi a aruncat banul în foc, spunând:
– Acesta nu e ban câştigat de tine! Pleacă! Și să nu te mai întorci acasă decât atunci când vei câștiga bănuțul din munca ta!

Iliuţă a ridicat din umeri. Puțin i-a păsat că tatăl său a aruncat banul de aur în flăcări. I-a spus mămucii toată tărășenia, iar maică-sa l-a mângâiat și i-a mai dat un bănuț de aur. A doua zi, Iliuță a plecat din nou în pădure, cu trăistuța cu merinde dată de mamă. Când l-a cuprins foamea, a mâncat, când l-a cuprins toropeala, s-a culcat într-o poieniță plină de floricele. Seara, s-a întors acasă. Tatăl său se odihnea în fața căminului în care ardea focul.
– Uite, tată, am muncit și am câștigat un ban de aur!
Tatăl a luat banul, s-a uitat la băiat, s-a uitat la ban, iar la băiat, iar la ban. Apoi a aruncat banul în foc, spunând:
– Nici banul acesta nu e câştigat de tine! Pleacă! Și să nu te mai întorci acasă decât atunci când vei câștiga bănuțul din munca ta!

Lui Iliuță nici nu i-a păsat de banul care ardea în jar. S-a dus la mama lui și i-a povestit ce a pățit. Mama, cu lacrimi în ochi, i-a spus că nu mai are niciun bănuț să-i dea și că nici merinde nu-i mai poate pune în traistă, pentru că tatăl său a încuiat cămara.
A doua zi, dis de dimineață, Iliuță a luat calea pădurii fără merinde în traistă. După un timp, l-a încolțit foamea. Dar, în traistă, ioc merinde. Întristat, a început să se gândească că nu e bine că l-a supărat pe tatăl său. A simțit în suflet amărăciune, pentru că îl iubea pe tatăl său. Hălăduind el, așa, pe poteci, a dat deodată peste niște oameni care tăiau copaci, îi curățau de crengi și îi încărcau în care, să ducă lemnul în sat. Când muncitorii s-au oprit ca să prânzească, unul dintre ei l-a văzut pe Iliuță. L-a poftit la masă și i-a zis:
– Dacă ne ajuți la doborâtul buștenilor, deseară îți voi da un bănuț de aur pentru munca ta.
Iliuță a primit și s-a pus numaidecât pe treabă. A doborât copacii, iar crengile acestora i-au zgâriat fața și mâinile. A muncit cu hărnicie până s-a înserat, gândindu-se că, de data asta, tatăl său va fi bucuros și mândru de el.
După ce a primit simbria, Iliuță a mers acasă și i-a arătat tatălui său banul de aur pe care l-a câștigat. Cu fața și cu mâinile zdrelite de crengile copacilor, băiatul a spus:
– Uite, tată, banul cu adevărat muncit de mine!
Tata s-a uitat la banul de aur, s-a uitat la fiul său, apoi a luat banul și l-a aruncat în foc. Băiatul s-a făcut stacojiu la față și a sărit să scoată banul din foc cu mâinile goale.
– Nu, tată, nu-l arunca în foc! Eu am muncit din greu, toată ziulica, pentru acest galben de aur!
Și Iliuță a băgat mâna în foc ca să scoată galbenul. Focul l-a ars la mână, dar feciorului nu i-a păsat, pentru că a salvat banul pentru care trăsese pe brânci în pădure, la bușteni. Atunci, pe fața tatălui său a văzut bucuria și fericirea.
– Acum te cred că ai muncit pentru acest ban de aur. Așa e banul muncit. Numai cine muncește pentru el îl respectă și îl preţuieşte cu adevărat! Fiule, sunt mândru de tine!

Apoi fiul a povestit tatălui său adevărul despre toate minciunile și vicleniile pe care le-a făcut împreună cu mama sa. Mama a înțeles cât de mult a greșit în educația fiului său.
Tatăl i-a iertat, însă, pe amândoi și tustrei s-au îmbrățișat fericiți, promițând că în familia lor nu va mai fi niciodată minciună, viclenie și lene.


                                                                                                             Text cules de Florin MATEI

2 Comments

  1. Drogatii lu RBogdan

    Astia sint drogatii rezist pe care se sprijina alde Raresh Bogdan si ciumele care il ]mping din spate

    • Anonim

      Nu asta e societatea romaneasca etnicii romani sunt polarizati si se urasc reciproc, lucrurile o sa se inrautateasca foarte mult dupa alegerile pentru guvern.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*