Puncte de vedere

Domnul general Radu Theodoru nu știe să gătească!

  Vă puteați aștepta la așa ceva? Dl. Radu Theodoru, trecut de 94 de ani și jumătate, erou, general de […]

 

Vă puteați aștepta la așa ceva? Dl. Radu Theodoru, trecut de 94 de ani și jumătate, erou, general de flotilă aeriană, veteran de război, autorul a zeci de romane istorice patriotice, nu știe să gătească! Este vreo femeie care să-și imagineze așa ceva? Și totuși știu asta chiar de la domnia sa. Hai să termin cu gluma, am cunoscut femei care nu știau să gătească decît sandvișuri, salate și ness.

Luni seară am avut cu dl. general o lungă discuție după care, terminînd lucrurile serioase, m-a întrebat cum o mai duc. I-am răspuns că aș duce-o mult mai bine dacă aș avea poftă de mîncare. M-a întrebat (ca mulți alții) dacă m-am dus la un doctor – i-am răspuns că nu, întrucît știu mai bine decît doctorii care este problema mea (pe scurt, este vorba de consecințele a zeci de ani de stress în lupta mea continuă pentru adevăr), dar aș mînca dacă aș avea ceea ce îmi place. Dl. general m-a întrebat de ce aș avea poftă.

Ei bine, această întrebare m-a aruncat în trecut, pe vremea în care Gheorghiu Dej scăpase de Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Vasile Luca (Luka Laszlo) și Teohari Georgescu (Burah Tescovici).

Pentru aromâni, „pita” (plăcinta) era nelipsită de la orice masă. Aromânii din trecut, trăind în munți, stăteau cam prost cu culturile agricole, așa că îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru ceea ce primeau. Cînd venea primăvara și ieseau „verziturile” (sau verdețurile), făceau celebrele pite (eu zic și acum că cele mai bune plăcinte din lume le fac aromînii) cu spanac, ștevie, urzici sau praz (favorita mea), toate cu multă brînză de oaie. În restul anului, făceau pită cu carne, cu brînză sărată, cu brînză dulce sau cu lapte (compoziția era asemenătoare cu cea de la crema de zahăr ars). De aceste plăcinte (cu foile muncite din greu, cu făcălețul, nu cumpărate de-a gata din comerț ca azi) făcute de regretata mea mamă, m-am bucurat mulți ani.

Începusem deja să salivez, dar simțeam că la fel se întîmpla și în Comana. Dl. general m-a întrebat ce altceva mai pohtesc.

I-am spus că mi-e dor de o friptură de miel la cuptor. Dl. general a explodat: „păi dar fără pită, fără brînza de oaie și fără friptura de miel sau de berbec, cum am fi rezistat noi atîtea secole în munți?”

Nu l-am mai ațîțat să îi povestesc de mațe. Mama, cînd făcea friptura de miel la tavă, punea și mațele mielului. Era și asta o muncă grea, mațele trebuiau spălate bine pe dinafară, apoi întoarse cu o tijă subțire pe invers și spălate pe interior după care se trînteau în tavă pe lîngă pulpa de miel, presărate din belșug cu piper măcinat.

Mi-a cerut să continui, și am continuat cu varza cu afumătură, fasolea cu afumătură (ambele cu multe roșii și cu ardei iuți), despre sarmale, despre gogoșarii umpluți. Dl. general a rămas uimit, credea că mă refer la gogoșarii murați umpluți cu varză. I-am explicat că era vorba de gogoșarii umpluți cu carne (precum ardeii umpluți) pe care îi făcea mama. Gogoșarii se nimereau să fie iuți, iar viața mea a fost permanent picantă, inclusiv în ce privește mîncarea.

La un moment dat, i-am povestit un episod nefericit din viața mea. Acum 5-6 ani stăteam la moșia mea de la munte, la masa de pe terasă sub bolta de viță, tocam ceapă (cred că vroiam să fac o tocăniță) – la un moment dat, dintr-odată, mi s-a făcut scîrbă să mai toc ceapă! Și de atunci, nu am putut să mai fac asta! Am renunțat să mai gătesc, întrucît 90 % din mîncărurile mele erau pe bază de ceapă tocată.

În viața mea s-au întîmplat multe lucruri de necrezut. Cînd au fost bune, m-am mulțumit cu explicația că a asta a fost voința Domnului. Cînd au fost rele, am înțeles că a fost voința celuilalt, dar totuși am căutat o explicație logică, pe care nu mi-a oferit-o nimeni!

Ajuns în acest moment, i-am spus d-lui general că singurul fel de mîncare pe care îl mai fac este un fel armânesc, „piperchi tărgăsiți” (într-o traducere relativă, ardei perpeliți), un fel de mincare de vară, la fel de bun cînd este fierbinte scos de pe foc sau cînd este scos din frigider. M-a întrebat ce înseamnă. Încă mai este timp să învățați această rețetă. Luați niște ardei grași pe care îi spălați, îi curățați, îi tăiați felii subțiri și îi puneți în tigaie, pe foc, în ulei. Pînă se perpelesc, aveți timp să spălați niște roșii pe care să le tăiați subțiri și să le puneți în tigaie după ce ardeii s-au muiat. Vedeți cînd vine momentul în care în compoziție aruncați niște bucăți de telemea de oaie fărîmițată (cui îi place mai picant, poate pune niște rondele de ardei iute) iar cînd brînza s-a topit, se amestecă niște ouă bătute și, evident puțină sare (la 3 ardei și 3 roșii, eu pun 2 ouă bătute).

În acest moment, dl. general mi-a spus că domnia sa nu știe să gătească decît ouă fierte, așa că îi va da rețeta soției sale, în acel moment ineternată în spital! Am fost total dezamăgit, eu vrînd să îi mai dau dau vreo sută de rețete!

Știu de ce am o poftă enormă acum? De o salată de ouă. Este simplu, pentru cine știe să facă maioneză adevărată, din aceea din gălbenuș (ceea ce recunosc că eu nu știu să fac), nu porcăria aia din supermarket pe care scrie că este ca la mă-sa acasă. Maioneza se amesteca cu muștar și cu hrean, după care în ea se aruncă jumătăți de ouă fierte și bucăți de pește afumat. Este o nebunie!

Poate ar trebui să scriu și o carte de bucate, gen Sanda Marin (sînt încă nelămurit dacă este vorba de o femeie, sau de un bărbat – părerile sînt împărțite).

                                                                                             Dan Cristian IONESCU

2 Comments

  1. Rena

    Domnilor, nu va mai faceti atatea probleme, varsta e un dezavantaj prin care toti vom trece cand ne va veni vremea.Din pacate. Asta e viata. Propun domnului administrator al acestui site o colaborare in avantajul acestor mari domni ajunsi la ”nevoie” la vremea senectutii. Un ajutor benevol, o data pe saptamana, macar. Eu ma ofer!

  2. Dan Cristian Ionescu

    M-a amuzat aceasta propunere! Multumim, dar cind iti alegi singur Drumul Crucii, atunci esti pregatit sa iti porti singur crucea pina la capat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*