Mă doare sufletul…
Mă rog mereu să va treziți
Si parcă adormiți mai tare,
Va rog mereu să va uniți,
Si rătăciți în ură și trădare.
V-au pus piciorul pe grumaz
Vai bieții mei români naivi,
Ați risipit cenușa ce-a rămas,
S-a stins pârjolul de la Colectiv ?
Și v-ați închis în case lașilor,
Vă este teamă să vorbiți,
Și vom serba și ziua sașilor,
Că ziua noastră-i interzis.
Naivi ce ați ieșit în stradă,
Voi sunteți mulțumiți acum ?
– Aveți guvern în haine de paradă
Plin de spioni și slugă la stăpân !
Și ne dictează U.E și bugetul,
Că și așa avem salarii mari,
– Așa vrea strada, internetul
Ca să rămânem curve și golani ?
Mă doare sufletul și plâng,
Copiii ne-au murit degeaba,
Ați pus în fruntea țării un nătâng
Și-i face FMI-ul treaba.
– Cum să trăiască și românii bine,
De ce să stea în țara lor ?
Să vina să-mprumute de la mine,
Și să îmi fie-n veci dator !
– Cum să-i lăsăm ca să prospere,
Unde ne vom mai vinde tot gunoiul ?
Elaborați bugete austere,
Să vina tot la noi „mălaiul”.
Vă las cu somnul vostru dulce,
Dormiți românii mei, aveți de toate,
Dormiți, când țara voastră plânge
Iar președintele zâmbește pe-nfundate !
Dorin DUMITRIU
Frumoasă poezie şi trist de advărată.
Iti vine sa URLI !!
O poezie din suflet , minunata, dar ce folos , tinerii sunt fericiti si cand se vor trezi va fi prea tarziu.
TRIST DE FRUMOASA ….
Toti cei ,,tineri, frumosi si liberi,, nu vor decat sa fie SLUGILE vestului !!! Sa ma contrazica cineva !!!
I-atâta adevăr iar poezia e frumoasă
Dar viața-i jalnică și dureroasă !