Lichele

Dovezi de acum 19 ani: Liiceanu, Șora, Rebengiuc, Patapievici, Tismăneanu și alții ca ei, indivizi care s-au născut cu ura în sânge

La 19 ani după: Apelul intelectualilor, în frunte cu Liiceanu, Patapievici și Tismăneanu, pentru susținerea bombardamentelor NATO asupra Serbiei, realizate […]

La 19 ani după: Apelul intelectualilor, în frunte cu Liiceanu, Patapievici și Tismăneanu, pentru susținerea bombardamentelor NATO asupra Serbiei, realizate fără acordul ONU

 

Acum 19 ani, Alianța Nord-Atlantică (NATO) începea bombardamentele asupra Republicii Federale a Iugoslaviei, având ca scop declarat oprirea acțiunilor militare sârbe din Kosovo, retragerea autorității și forțelor militare sârbești din provincie, precum și instalarea unor forțe de menținere a păcii.

Implicarea României în acest conflict a fost permiterea survolului teritoriului național de către trupele alianței nord-atlantice. Decizia nu a fost luată fără controverse, susținătorii ideii afirmând necesitatea ca România să-și arate loialitatea față de organizația la care își propusese să adere, în timp ce oponenții invocau faptul că acțiunea militară nu are acordul Consiliului de Securitate al ONU și faptul că Serbia nu agresase în vreun fel țara noastră.

În acel moment, o serie de intelectuali au lansat un apel public de susținere a campaniei NATO în Iugoslavia și necesitatea participării țării noastre la acest război. Textul, intitulat „Să spunem apăsat care este interesul pe termen lung al României”, a fost semnat printre alții de către Gabriel Liiceanu, HR Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Monica Lovinescu, Mihai Șora, Horia Bernea, Doina Cornea, Gabriela Adameșteanu, Victor Rebengiuc, Daniel Dăianu și alții.

Comentariu Mihai Șomănescu:

De ce este important să ne reamintim această declarație? Acest apel este revelator pentru tiparul intervențiilor „societății civile” reprezentate de către Liiceanu și compania. Citind textul „apelului” putem observa modul diversionist în care ei abordează și azi orice discuție, controversă: nu se discută circumstanțele unui anume caz, nu se dezbate dacă pozițiile divergente se află înlăuntrul sau în afara Adevărului, ci dacă prin ce spui „ești cu vestul sau estul”.

Parcurgând manifestul ce poartă parfumul inconfundabil al lui Gabriel Liiceanu, găsim o pledoarie elocventă pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului României. Doar că nu asta era în dezbatere atunci. Ci oportunitatea susținerii unui atac militar împotriva unei țări suverane, care nu agresase niciun alt stat și care era implicat într-o acțiune polițienească împotriva unei grupări ce amenința integritatea teritorială a țării. Ca o ironie a sorții, zilele acestea vedem cum un lider separatist catalan este arestat și trimis în judecată pentru exact aceleași infracțiuni pentru care îi căutau și sârbii pe liderii albanezi.

La aproape 20 de ani de la evenimente, putem vedea, la rece, că apelul filozofului de la Humanitas are valoarea unui articol de propagandă. „Bătrânica” pe care o ajuta prin violență NATO era de fapt o organizație teroristă, desemnată astfel chiar de către „bărbații nobili” din Occident care săriseră să o ajute. Ajunsă la putere, „bătrânica” s-a pus epurări etnice la o scară nemaintâlnită de la Al doilea Război Mondial: peste 200.000 de non-albanezi au fost forțați să-și părăsească locuințele, zeci de biserici și mănăstiri au fost incendiate și vandalizate, mii de case și proprietăți au fost luate cu argumentul forței. Și nicio forță civilizatoare nu a intervenit…

Acest palmares deloc lăudabil al albanezilor se adaugă la pagubele produse de bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei: peste 100 de biserici și mănăstiri, 22 de școli primare, 79 de licee, 17 universități și 51 de spitale lovite de bombe. Inclusiv în ziua de Paști. Și peste 2.500 de civili uciși, inclusiv ziariști sau diplomați. Obiectivele militare ale NATO au fost atinse în doar trei zile. Bombardamentele au țintit obiective civile și au mai continuat pentru încă 75 de zile.

Astăzi putem vedea cum intelectualii noștri au girat deschiderea unei Cutii a Pandorei: Kosovo a devenit un pseudo-stat falit, nerecunoscut de jumătate de glob, o placă turnantă pentru traficul de persoane și de droguri, sursă de recruți pentru terorismul islamic și unde criminali de război căutați de justiție ajung premieri.

Astăzi știm că „masacrul de la Racak” a fost un false flag realizat de un lobbyist pentru Albania Mare și că au murit mai mulți civili în timpul intervenției NATO de 78 de zile decât în toții anii de acțiune a forțelor militare iugoslave din provincie. Pentru ce, atunci, această șaradă?

Pentru ce trebuia să umilim un vecin cu care nu am avut conflicte majore, ba chiar care ne-a ajutat în trecut? Cine ne ataca? Istoria a demonstrat că „poporul” a avut dreptate: intervenția în Kosovo a amplificat și complicat răul, deschizând drumul spre alte „intervenții umanitare” dezastruoase: Irak, Libia, Siria, ale căror ponoase le tragem toți.

Iată textul documentului care va rămâne, peste ani, drept mărturie a slugărniciei unei elite rupte de poporul pe care a înțeles să-l manipuleze, nu să-l slujească:

Apel al intelectualilor: „Să spunem apăsat care este interesul pe termen lung al României”

Istoria ultimei jumătăți de secol a fost pentru România o lungă specializare în coșmaruri. Iar înainte, de câte ori am greșit, a trebuit să plătim tocmai pentru bâlbâielile noastre istorice, pentru opțiunile călduțe și, alteori, pentru imposibile neutralități.

Se ivește acum ocazia, la sfârșitul acestui mileniu, să avem o poziție neechivocă și să spunem apăsat care este interesul pe termen lung a României. Niciodată nu i s-a oferit țării noastre, că acum, sansa de a-și alege istoria și de a arăta care sunt valorile în care înțelege să creadă: vrem să ne orientăm către Europa și către o Alianță stabile, capabilă să ne garanteze ieșirea din interminabilul interludiu post-comunist, sau, prin «simbolul Miloșevici», optăm pentru foștii comuniști care se agață de putere exploatând prestigiul sentimentelor naționale?

Ceea ce am trăit în urmă cu zece ani și am numit «revoluția noastră» nu s-a petrecut, credem, pentru că această țară să rămână prizonieră imprevizibilului estic. România modernă nu s-a făcut nici prin adoptarea constituțiilor asiatice și nici prin investiții de capital venite din Belarus. România modernă a fost produsul unei colaborări constante, vreme de peste șase decenii, cu formele de civilizație și de cultură ale Franței, Germaniei, Angliei, Americii și Italiei. Ce poate aștepta în imediat România din partea Estului? Binefacerile mafiei rusești care ne-ar învață cum se pot controla economia și structurile politice ale țării fără să mai fie nevoie de un regim comunist declarat? Extravaganțele dictatorului din Belarus? Tehnică neplății salariilor cu lunile, precum în cazul minerilor siberieni? Ce altceva ne poate da deocamdată Estul decât colapsul, derută și complexele sale?

Poate România să-și aștepte fericirea de la popoare «care nu au știut niciodată să se administreze la ele acasă și care, oricât ai privi în trecut, nu au cunoscut niciodată fericirea și libertatea?» (C.Milosz).

România nu se poate întoarce deocamdată cu brațele deschise către acea parte a lumii care, de zece ani, nu a găsit de cuviință să-i ceară iertare, ei și celorlalte poopare din Estul Europei, pentru calamitatea istorică fără precedent la care acestea au fost supuse.

Este atunci nefiresc la zece ani după Revoluție să apară în societatea românescă voci ce par să fi uitat esențialul în numele căruia revoluția a avut loc: a fost vorba, după știință noastră, de o Revoluție făcută pentru integrarea în Europa și împotriva acelui trecut care a însemnat o sursă constantă de nenorociri. Este oare societatea română în stare să uite ce s-a întâmplat cu ea vreme de peste 4 decenii? Să nu aibă ea elementarul instinct de conservare de a nu năzui către locul istoric din care s-a abătut, în câteva rânduri, asupra noastră năpasta politică? Sau crede că o poziție ambiguă, într-un stil care s-a dovedit mereu falimentar, ne poate salva? Așa cum nu există o a treia cale între capitalismul liberal și centralismul comunist, nu există pentru noi posibilitatea de a rămâne suspendați între NATO și convulsiile fostului imperiu sovietic.

Ceea ce a derutat pe mulți dintre concentatenii noștri și i-a împiedicat să ia o poziție limpede în actualul conflict din Balcani este că împărtășim cu poporul sârb valorile credinței. Numai că Miloșevici nu duce un «război sfânt», ci unul de epurare etnică, iar valorile ortodoxiei pe care le împărtășim cu poporul sârb nu înseamnă și o coincidență cu opțiunile politice ale celor două popoare: președintele sârb, parlamentul și guvernul sârb vor să constituie o Uniune cu Rusia și Belarus; structurile puterii noastre s-au pronunțat în schimb de la bun început pentru NATO și Europa.

În sfârșit, nu credem că valorile democrației sunt compromise, atunci când se răspunde violenței cu altă violență. Un bărbat care intervine când o femeie este bătută pe stradă nu se degradează coborându-se la violență, ci se înalta anulând prin forță mârșăvia folosirii forței împotriva celui neapărat. Trupele lui Miloșevici excelează de ani de zile în ceea ce s-a numit «războiul împotriva civililor».

Agresiunea unei armate împotriva copiilor și adulților lipsiți de apărare se numește barbarie, iar când cele mai civilizate state ale lumii intervin pentru a curma această barbarie, ele fac un act de civilizație. Pentru copiii și adulții lipsiți de apărare care au căzut victime, în aceste zile, răspunderea o poartă cel care pune mai presus puterea să decât soarta poporului său.

Semnează:

Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Lucian Pintilie, Victor Rebengiuc, H.R. Patapievici, Horia Bernea, Mihai Șora, Dan Setlacec, Ioan Bruckner, Ioana Bruckner, Ion Vereanu, St. Aug. Doinas, Dan Grigore, Gabriel Andreescu, Stere Gulea, Stelian Tănase, Daniel Daianu, Dan Pavel, Radu Filipescu, Andrei Oișteanu, Mariana Celac, Augustin Buzura, Gabriela Adameșteanu, Rodica Palade, Mircea Fonta, Gelu Ionescu, Alexandru Lăzărescu, Tudor Marian, Mihnea Berindei, Nicolae Prelipceanu, Doina Cornea, Eugen Uricaru, N.C. Munteanu, Denisa Comanescu, Florin Gabrea, Miahi Maniutiu, Ion Vianu, Mircea Martin, Sorin Marculescu, Sorin Antohi, Vladimir Tismăneanu, Paul Cornea, Dorana Cosoveanu, Victor Bârsan, Thomas Kleininger, Iustin Marchiș, Dan Oprescu, Crina Cosoveanu, Stefan Iordanescu, Ioan Muselea, Alexandru Vlad, Radu Mares, Nicolae Boeriu, Ioan Macavei, Catalin Stefanescu, Cornel Taranu, Octavian Hoandra, Marius Alexandru, Stefan Borbely, Zoe Popa, Adrian Marino, Maria-Ruxandra Lupu, Ioan Grigore Nicoara, Peter Baranyai, Csep Alexandru, Vasile Gogea, Ruxandra Cesereanu, Cezar Pop, Lidia Bote-Marino, Ovidiu Pecican, Iosif Viehman, Aurel Olteanu, Liana Rusu Marta, Mircea Oliv, Al. Cistelecan, Cornel Moraru, Virgil Podoaba, Emil Galaicu-Paun, Carmen Cristian, Monica Ghet, Daniela Taranu, Liliana Bocu, Mircea Barsan, Adriana Muresian, Radu Cristian, Ioan Virgil Ispas, Narcis Neaga, Radu Nechit, Sanda Negrutiu, Daniela Proinov, Mircea Mihăieș, Daniel Vighi, Calin Anastasiu.”

Textul apărut în revista „22”, nr. 16 (478), 20-26 aprilie 1999

                                                                                                                    Mihai ȘOMĂNESCU

Sursa: https://www.activenews.ro/cultura-istorie/La-19-ani-dupa-Apelul-intelectualilor-in-frunte-cu-Liiceanu-Patapievici-si-Tismaneanu-pentru-sustinerea-bombardamentelor-NATO-asupra-Serbiei-realizate-fara-acordul-ONU-149998

Nota redacției „Justițiarul”: Demn de menționat că majoritatea semnatarilor nu sunt români, chiar dacă poartă nume de împrumut românești, ci evrei/khazari.

5 Comments

  1. Marian

    totuți lăsați-o mai ușor cu sârbii care sunt bunii noștri vecini și care ne-au ajutat. singurul bun vecin al României a fost și este Marea Neagră.

  2. ionela

    Din pacate ar fi fost sau va fi ori ei ori noi. Lucrurile astea sunt impuse iar noi nu ne permitem luxul sa refuzam pentru ca ajungem noi in locul lor. Asta-i adevarul din pacate.

  3. Gelu

    Din pacate, revista inca exista si tot de propaganda pro-americana se ocupa.

  4. Tot unul si unul, numai “intelectuali” rasati, niciunul pe care sa-l recomand in lista de autori obligatoriu de citit. Le tot umbla numele de “elitisti”, dar, in afara iesirilor politico-anarhiste, de sorgintea stalinismului timpuriu, eu n-am gasit ceva notabil “creat” de “grupeto”. Las’ ca unii sunt specializati pe “apeluri”, “declaratii”, “scrisori”…Trist e ca se considera “reprezentantii”, caimacul intelectualitatii si al tarii, in fapt doar niste mercenari culturali, multi dintre ei infractori (daca ar vrea cineva sa cerceteze cum au obtinut fonduri si sedii de la stat si cum au gestionat asta, plus traficul de influenta si abuzul in serviciu practicate de ani la ICR, pe care l-au tratat ca feuda proprie, capatuindu-si apropiatii), neintrodusi in proceduri judiciare numai prin “prestarea” intocmai si la timp catre “statul vertical si protectiv”, apud Coldea. In legatura cu crimele NATO in Serbia, nimic nu ramane nepedepsit si sarbii sunt credinciosi, mai au si memorie, eu zic sa ne fereasca Dumnezeu de napasta, ca nu ne ia nimeni apararea, macar sarbii i-au avut pe rusi, pe chinezi…, planul german de pedepsire a Serbiei prin distrugere totala, esuand in final…
    P.S. Pentru cei ce-si inchipuie ca n-am avut incotro, ca am apucat sa ne “pitulam” sub pulpana NATO si a meritat nemernicia… da, ne-am ajuns! Acum suntem fix tinta piept, nici macar in miscare, am “reusit” performanta sa ne situam in calea tuturor “navalitorilor”, fara nicio alianta, fara nicio garantie. Recenta intalnire Trump-Putin ne-a dat raspunsul, pactul Merke-Putin trebuia sa ne puna pe ganduri…unde credeti ca suntem noi in aceste aliante contranaturii?! Cand greii lumii isi dau mana, Romania are numai de pierdut. Nu e prima data in istorie cand ni se intampla asta, doar prima data cand n-avem niciun aliat, nici sperante sa ne sprijine cineva, nici armata, nici institutii, nici lideri patrioti, ba chiar ne-am cocotat tradatorii dovediti in fruntea tarii, ca sa nu ne mai incurcam in asteptari…

  5. Elena

    Ceea ce s-a întâmplat atunci , constituie o pată pe obrazul nostru . Americanii nu ne-au ajutat vreodată și , dacă le-a stat în putință , ne-au făcut numai rău . Azi , că suntem , zice-se , aliații lor , cu ce ne ajută ? Ne vând forțat tehnică de luptă , după multe voci , neperformantă , se amestecă , dând dovadă de multă nerușinare , în politica noastră internă , ne impun încheierea unor contracte economice defavorabile nouă etc . Să ne ferească Dumnezeu să avem vreodată nevoie de ajtorul lor militar împotriva Rusiei ! Ne vor vinde pentru doi dolari . Atitudinea celor menționați mai sus nu mă surprinde , cei mai mulți dintre ei sunt dezorientați politic și acum . Adevăratele elite , din păcate , stau deoparte .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.