Nimic despre coruptia universitara

Preşedintele Băsescu a vărsat „lacrimi de crocodil politic” şi atunci când, în discursul său demagogic ţinut la Congresul Studenţilor din aprilie 2008, s-a plâns că nicio universitate din România nu figurează în Topul (mondial) „500” şi nici în Topul (european) „100”.

Băsescu, un vulpoi bătrân în ale politichiei, nu a suflat un cuvinţel despre cauzele care au adus universitatea românească în această stare jalnică, mai ales în anii 2005-2006, când la conducerea MEdC s-au aflat pediştii Mihail Hârdău şi Mircea Miclea. Ne referim la acei ani 2005-2006, în care MEdC ar fi trebuit să ia măsuri ferme, radicale, drastice, urgente, pentru a asana corupţia şi mediocritatea din zecile de universităţi de stat şi particulare, apărute ca ciupercile după ploaie, sub guvernările FSN-PDSR-PSD ale regimului Iliescu.

În anul 2005, de pildă, în cadrul unei conferinţe publice a AECD, profesorul Emil Constantinescu, membru al staff-ului acestui ONG, a criticat dur înfiinţarea de facultăţi în localităţi precum Făget, Amara, Crevedia, Geoagiu etc. Preşedintele de atunci al AECD, conf. dr. Corneliu Zeană, a vorbit chiar de existenţa universităţilor de tip „tarabă”, unde se poate cumpăra orice titlu doreşti, în timp ce profesorul Nae Constantinescu a cerut evaluarea rapidă a aşa-numitelor „facultăţi de medicină de stat şi particulară”, apărute peste noapte la Sibiu, Oradea sau Galaţi.
Deşi au fost preluate de majoritatea cotidianelor centrale, acele dezvăluiri AECD, oficializate public prin investigaţii personale de fostul preşedinte Constantinescu, au fost trecute cu vederea de „experţii pedişti” de la Cotroceni ai lui Traian Băsescu. De ce oare? Fiindcă AECD - România a consemnat în raportul său pe care îl înaintează la Bruxelles, anual, care sunt cauzele declinului învăţământului universitar. Pentru anii 2005 şi 2006, când miniştrii PD promiteau, dar nu făceau nimic concret, AECD - România a raportat că nu s-au luat nici un fel de măsuri, înaintea aderării de la 1 ianuarie 2007, pentru asanarea corupţiei, pentru pedepsirea plagiatului, pentru stoparea fraudei intelectuale. Potrivit AECD, sunt acţiuni ilicite şi chiar .penale, prin care mulţi impostori au ocupat posturi de conferenţiari sau profesori, aceştia ajungând apoi să deţină şi câte 10-15 norme didactice pe lună, efectuate fictiv, dar plătite consistent de la buget. Acestea fiind faptele şi... „rezultatele”, oglindite de topurile universităţilor străine, ce s-ar putea imputa miniştrilor Ecaterina Andronescu, Mihail Hărdău şi Mircea Miclea? Dar penelistului Cristian Adomniţei, care i-a replicat lui Traian Băsescu că „speră ca pe termen mediu să avem instituţii de învăţământ superior româneşti în Top 500”? Pe termen scurt, rămâne cum am stabilit. Aşteptăm alegerile din noiembrie 2008!

JUSTIŢIARUL