Cine nu-şi aminteşte de scandalul din localitatea Hădăreni, când românii, exasperaţi de furtişagurile ţiganilor, s-au răzvrătit şi au incendiat casele hoţilor? A fost cruţată doar casa unei singure familii de ţigani, aceştia fiind cunoscuţi de săteni ca oameni muncitori şi cinstiţi.

    După incident, întreg Vestul Europei ne-a acuzat de xenofobie, intoleranţă etnică şi discriminare. Vocilor din exterior li s-au adăugat şi corurile reunite ale organizaţiilor neguvernamentale din România, acestea din urmă fiind alcătuite din aceiaşi indivizi care, nu cu mult timp în urmă, „înfierau” prin şedinţele de partid abaterile de la morala comunistă. Ca urmare a acestei campanii furibunde s-a trecut, printr-o politică neaoş româneasca, la extrema cealaltă - noi, românii, întotdeauna am fost „mai catolici decât Papa”! -, rezultatul fiind o discriminare etnică „pozitivă”, adică ţiganii având mai multe drepturi decât majoritatea populaţiei şi bucurându-se de privilegii. Este suficient doar să amintim, pentru a exemplifica, rezervarea de locuri la facultăţi, fără examen de admitere sau taxe. Iată că, prin accesul României în Uniunea Europeană, datele problemei s-au schimbat, occidentalii confruntându-se acuma ei înşişi cu etnia nomazilor. Făţarnicii de până mai ieri nu găsesc o rezolvare pentru integrarea ţiganilor - care, atenţie!, sunt şi ei acuma europeni, nu doar cetăţeni români! – şi încalcă legile stabilite tot de ei prin expulzarea forţată, numită, cică, „repatriere”. Aiurea! Care „repatriere”, dacă din 1 ianuarie 2007, ziua aderării României la U.E., Europa a devenit „casă” şi pentru cetăţenii români, inclusiv cei de naţionalitate ţigănească. Şi, dacă este să respectăm un adevăr istoric, putem afirma cu tărie că ţiganii nu au avut nicicând o patrie a lor, ei fiind singurul popor rămas migrator până în zilele noastre. Nici „fiorosul” regim comunist nu a reuşit să-i covingă să devină posesori ai unor acte de identitate, deoarece ei nu aveau un domiciliu stabil, migrarea dintr-o zonă în alta fiind chiar acel „modus vivendi” care-i face unici pe aceşti pelegrini. Dacă ţiganii se regăsesc într-un număr mai mare în România, faţă de restul ţărilor europene, aceasta se datoreză tocmai toleranţei românilor, în nici un caz xenofobiei acestora, cum s-au grăbit unii să ne acuze total nefondat, aidoma falsei teorii a unui holocaust în ţara care a salvat evrei, conform chiar  mărturiilor acestora.
    În acest context, de culpabilizare colectivă, se încearcă acreditarea unei idei false şi forţate, cum că România ar fi patria ţiganilor, iar românii sunt infractorii care au speriat Vestul. Iată de ce a apărut şi denumirea de „rrom”, care vrea să inducă celorlalţi europeni credinţa că România este ţara rromilor! Personal, am convingerea că acest termen - „rrom”, scris cu un „r” sau doi, n-are importanţă! – a fost impus din afară, de forţe ostile poporului român. Nu întâmplător, miliardarul american de origine ungaro-evreiască Sörös, un duşman declarat al poporului român, a pompat bani grei prin intermediul puzderiilor de O.N.G.-uri fondate de el în România pentru programe axate strict pe minoritatea ţigănească. Chiar dacă scopul declarat a fost al integrării sociale şi al emancipării ţiganilor, în subsidiar s-a încercat exact ceea ce susţineam mai sus, adică inocularea în mentalul european că România este patria rromilor, dar şi pierderea identităţii locuitorilor majoritari de pe aceste meleaguri, ţinta finală fiind Ardealul şi anexarea acestuia la statul ungar!!! Ţara noastră este singura din Uniune care utilizeză termenul de”rromi”, în rest, peste tot în Europa, aceştia fiind numiţi ţigani, fără ca nimeni să considere această denumire ca fiind jignitoare.
    Deşi încerc să înţeleg reacţia italienilor după mediatizata crimă de la Roma, consider total deplasată culpabilizarea, la grămadă, a unei minorităţi etnice (ţiganii), darămite acuzele aduse unui întreg popor (românii). Ar fi ca şi cum, pentru lagărele de exterminare ale naziştilor, am acuza întregul popor german că sunt un neam de criminali! Sau, cum ar fi, ca să ne apropiem de zilele noastre, dacă, pentru crimele comise la Bucureşti de asasinul Pasaris am arunca „anatema” asupra întregului popor grec?
    Cititorii fideli ai revistei noastre ştiu că nu putem fi asimilaţi găştii de ziarişti-menestreli ai palatului Cotroceni, dar am fost impresionaţi în mod plăcut de atitudinea demnă avută de preşedintele Traian Băsescu, care s-a comportat pentru prima oară conform statutului său, de şef de stat, reacţionând ferm în apărarea poporului pe care-l conduce.
    Să nu credeţi că „arhitecţii” noii ordini mondiale, cei care au ratat globalizarea prin intermediul comunismului şi o zămislesc acuma cu ajutorul aşa-zisei „democraţii”, nu au luat în calcul aceste efecte ale liberei circulaţii, în perspectiva dispariţiei frontierelor interstatale. Ei au şi găsit un termen cinic, folosit pentru prima oară de americani pentru a justifica morţii din rândul populaţiei civile pe parcursul bombardării Serbiei: „victime colaterale”. Regăsim aceeaşi făţărnicie în clamarea drepturilor omului şi în prioritatea  acestora faţă de legile scrise şi nescrise ale societăţii.

Comments

Comentariu nou Cautare

!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."