Coruptie

Efectele perverse

Taifunul DNA oferă, zilnic, opiniei publice interne și externe, spectacole de neuitat. Din ce în ce mai îndrăznețe. Mai șocante. […]

Taifunul DNA oferă, zilnic, opiniei publice interne și externe, spectacole de neuitat. Din ce în ce mai îndrăznețe. Mai șocante. Dar, dacă facem abstracţie de înalta temperatură imprimată de acțiunile procurorilor DNA, vom observa câteva efecte perverse ale lupte împotriva corupției instituționalizate.
M-am referit anterior, așa cum au făcut-o și alții, la practica denunțurilor împachetate, cel mult în stenograme SRI, și care stau la baza așa-numitului probatoriu pentru condamnări în serie. M-am mai referit la un fapt cât se poate de ciudat și anume că, mult prea rar, judecătorii îndrăznesc să observe că procurorii se mulțumesc, exclusiv, să administreze probe indirecte. În fine, am mai vorbit despre arestul la domiciliu sau în beciurile Ministerului de Interne, ca despre un zăhărel și un bici, administrat discreționar și care poate crea mai multă nedreptate, decât dreptate. Dar asta nu este tot.

Noua decadă a activității DNA, relansată după alegerea unui nou președinte al României, a debutat prin două dosare de o excepţională importantă. EADS și Microsoft. Așa cum am mai semnalat, ele au fost furnizate de partenerii noștri euroatlantici, care au luat și urma banilor. Și care, practic, au oferit, pe tavă, autorităților române cele două cazuri, cu subiect și predicat. Dar ce observăm? Că în vacarmul general generat de numeroasele arestări spectaculoase, cu mascați, cătușe, cu vedete, cu televiziuni, cu tot tacâmul, începe să nu se mai observe faptul că cele două mari dosare par a fi fost abandonate. Sau cel puțin „îndiguite”.

Microsoft a însemnat o scurgere a banului public, în cuantum de circa un miliard de euro. Prin achiziționarea unor licențe de utilizare a computerelor, de care nu aveam nevoie sau inadecvate pentru tipurile de computer utilizate de instituţiile statului, în număr mult mai mare decât numărul de computere și la un preț uneori de zece ori mai ridicat decât cel postat pe internet. Jaful este ușor de estimat. El se ridică la circa 400 milioane de euro. În raport cu această sumă, DNA nu dă dovadă că ar fi luat urma banilor decât pentru cel mult 80% din sumă. Și este vorba doar de urma banilor și nicidecum despre recuperarea pagubei. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că undeva și din motive care ne scapă, marea anchetă DNA s-a împotmolit și, în ciuda numelor sonore vehiculate, riscă să se transforme într-un fâs.

Asemănător se petrec lucrurile și în „afacerea EADS”. Și acolo se estimează că statul român ar fi fost fraudat cu o sumă care se ridică la circa 200 milioane de euro. Nici urma acestor bani nu a fost luată de procurorii DNA.

Autoritățile de la București au primit, la pachet, zeci de căsuțe poștale ale unor offshore – uri, prin care mita a fost încasată și tranzitată. Ceea ce înseamnă că vorbim despre zeci și zeci de persoane implicate, cei mai mulţi fiind înalți funcţionari publici. Dar dacă ne uităm cu atenție, cu lupa chiar, nu vom descoperi mai mult de câteva dosare – și nici măcar nu mai știm ce se întâmplă cu ele – ale unor demnitari corupți.

Oare s-o fi împotmolit mașinăria DNA? Sau există, în spatele scenei, persoane care încearcă, din răsputeri, să minimalizeze „pierderile”? Dacă este așa, este extrem de grav. Și nu va mai trece mult timp până când vom afla că sunt implicați, în fraudarea statului, chiar și procurori DNA.

                                                                                     Sorin Roșca STĂNESCU

 

1 Comment

  1. Boală lungă,moarte sigură…perversitatea este una dintre caracteristicile relevante ale așa zișilor procurori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*