Istorie

EROII ROMÂNIEI (V)

  Pandurul Tudor Vladimirescu Tudor, originar din Vladimirii Gorjului, a fost conducătorul revoluţiei de la 1821 din Ţara Românească. S-a […]

 

Pandurul Tudor Vladimirescu

Tudor, originar din Vladimirii Gorjului, a fost conducătorul revoluţiei de la 1821 din Ţara Românească. S-a ridicat împotriva exploatării fanariote, cerând dreptate pentru tot norodul cel asuprit. Astfel, Tudor afirma: „eu alta nu sunt decât numai un om luat de cătră tot norodul ţării cel amărât şi dosădit din pricina jăfuitorilor ca să le fie chivernesitor în traba cererii dreptăţilor” (în scrisoarea adresată marelui vornic Nicoale Văcărescu, la 11 februarie 1821) şi ”Eu nu mă tem de moarte; am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a fi ridicat steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat cu cămaşa morţii”. Iar oastea pe care a format-o, cunoscută în istorie ca pandurii lui Tudor, avea un steag pe care era reprezentat Domnul nostru Iisus Hristos şi Sfânta Sa Cruce. Dimensiunea creştină se observă şi din faptul că, la Mănăstirea Tismana, s-a redactat Proclamaţia de la Padeş de la 23 ianuarie 1821 (unde invoca „să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noştri şi cu noi dimpreună vor lucra binele”), precum şi din aceea că, în februarie 1821, în documentul programatic „Cererile norodului românesc” dorea înfiinţarea de şcoli cu concursul Bisericii şi înfiinţarea unei armate de care să răspundă mănăstirile. În cele din urmă, pentru că nu a acceptat ca mişcarea revoluţionară românească să fie subordonată celei greceşti, Tudor a fost arestat de eterişti şi ucis prin lovituri cu iataganele la Târgovişte. După ce a fost omorât, asasinii greci l-au dezbrăcat, l-au tranşat şi, aruncându-l într-o fântână, l-au acoperit cu pământ.

Prof. Costel NEACȘU

1 Comment

  1. CD

    Theodor Duncea – Tudor Vladimirescu
    Nascut in anul 1776 in satul Vladimir, fiul lui Constantin, zis Ursu, fiu al ieromonahului Mitrofan şi al Rusandei, se născuse în Prejna, judeţul Mehedinţi. Numele de familie nu i se cunoaşte, posibil să fi fost Duncea. Mama, Ana sau Ioana, era fiica preotului Grigore Bondoc din Vladimiri. A învăţat buchiile de la un călugăr, Gerasim Duncea de la Schitul Topolniţa din blânda comunitate a Mânăstirii Baia de Aramă. Îşi însuşise atât de temeinic noţiunile predate de călugăr, încât, când acesta a văzut în el aşa „poarnă frumoasă” şi l-a recomandat boierului Ion Glogoveanu, boierul, încântat, a consimţit să-l trimită la Craiova ca „să înveţe carte boierească” laolaltă cu fiul său Nicolae. La Craiova de Theodor s-a îngrijit o rudă, Lupu Condicarul, care locuia într-o clădire din curtea şcolii şi a bisericii Obedeanu. După terminarea studiilor, boierul, mulţumit că tânărul Theodor vorbea greceşte, nemţeşte şi turceşte, l-a considerat preţios şi i-a dat spre administrare moşiile Baia de Aramă, Glogova şi Filiaşi.
    Theodor l-a cunoscut pe Vasile Nicula Ursu, zis Horea, venit să-i ridice la luptă pe românii din Haţeg. Destine paralele, Horia era membru al Masoneriei, Tudor al fratiei grecesti, amandoi au luptat pentru emanciparea norodului obidit si au sfarsit ucisi.
    Respins de Horia ca nevarstnic pentru detasamentele sale de luptatori, Tudor a luptat insa cu bandele lui Osman Pazvantloglu, iar apoi se inroleaza in detasamentul de panduri. Pandurii formau un corp militar, înfiinţat temporar de Alexandru Ipsilani în prima sa domnie, fiind alcătuit din olteni şi având atribuţii grănicereşti şi de poliţie. În 1806 a fost reactivat de spătarul Scarlat Ghika din ordinul lui Constantin Ipsilanti, poate la sugestia ruşilor, care erau în război cu Imperiul Otoman şi aveau nevoie de soldaţi autohtoni, care cunoşteau geografia Ţării Româneşti. În rândurile lor s-a remarcat Theodor. Pentru actele de vitejie şi pricepere tactică a ajuns în grad de locotenet şi a primit Ordinul Sf. Vladimir clasa III. Alături de el s-au mai remarcat Ioan Solomon, Drăguţ Mehedinţeanu şi Ioan Ceganu. În acel război soldat, cu pierderea ţinutului dintre Prut şi Nistru, pandurii au luptat pe viaţă şi pe moarte în cooperare cu sârbii impotriva turcilor.
    Între 2 iunie şi 22 decembrie 1814, Theodor fusese trimis la Viena de fostul său coleg de şcoală, marele logofăt Nicolae Glogoveanu, să rezolve diverse probleme, multe încurcate, rezultate în urma decesului soţiei sale Elena Glogoveanu, bolnavă de tuberculoză. S-a ajuns chiar la un proces cu autorităţile din Schonbrunn, Teodor, consiliat de dr. Haubtmannsberg, având în cele din urmă câştig de cauză.
    Se pare că avea habar, în linii, desigur, vagi, de unele intenţii ale boierimii valahe de îndepărtare a grecilor din ţară sau vizând emanciparea faţă de sultan. Într-o scrisoare datată 28 iulie 1814 şi adresată boierului Glogoveanu, posibil grecofob, sublinia pe un ton tainic:„Să aşteaptă la octombrie din toate părţile miniştri pentru congres şi vine şi împăratul Rosiei. Să sună că atunci va fi ceva şi pentru locurile acelea”, adică pentru ţinuturile moldo-valahe. Congresul la care se referea şi unde, într-o pauză a lucrărilor, se pare că l-a întâlnit pe ţarul Alexandru I, recomandat fiind de contele Kapodistria, apăruse ca o necesitate – pentru marile puteri agresate de armatele imperiale franceze – în vederea reorganizării sferelor de influenţă în Europa după înfrângerea lui Napoleon; lucrările lui au ţinut din septembrie 1814 până în iunie 1815.
    Trezirea „Eteriei” a fost realizată de vlahul Nicolas Scuffos din Arta, sau, conform altor surse, de grecul Emanoil Xanthos din Patmos, membri, după toate probabilităţile, ai unor loje de Rit Scoţian; ea s-a făcut respectându-se în totalitate dorinţele şi simbolistica propuse de Righas. Datorită implicării politice şi militare „pe faţă” şi pentru a pune mişcarea masonică de rit scoţian la adăpost de orice bănuială, Scuffos sau Xanthos au adoptat forma germană cu şapte grade: Fratele sau Adeptul, Ucenicul sau Bacalaureatul, Preotul din Eleusis, Prelatul, Iniţiatul şi Supremul Iniţiat. Primul grad, pe care Teodor era îndemnat să-l obţină prin jurământul pe Biblie, impunea doar depunerea jurământului de fidelitate, fără cunoaşterea scopurilor Eteriei. Or, ţinând seama de ceea ce avea să se întâmple, inclusiv mult comentata trădare a lui Theodor şi a câtorva mari boieri, se poate afirma că niciun aşa zis iniţiat moldo-valah nu depăşise primul grad.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*