Fără categorie

Eroina anticomunistă Smaranda Brăescu, cetățean de onoare al Clujului. În sfârșit s-a făcut dreptate!

  După ani de zile de uitare și ostracizări s-a făcut dreptate pentru eroina aviației românești Smaranda Brăescu, luptătoare neînfricată […]

 

După ani de zile de uitare și ostracizări s-a făcut dreptate pentru eroina aviației românești Smaranda Brăescu, luptătoare neînfricată împotriva bolșevismului și comunismului rusesc în al doilea război mondial. Regina aerului a devenit de astăzi cetățean de onoare post mortem al municipiului Cluj-Napoca. Pentru acordarea acestei distincții către Smaranda Brăescu au votat toți cei 25 de consilieri locali, în unanimitate.

În Cimitirul Central sunt îngropate osemintele celei mai mare femeie pilot din istoria aripilor româneşti. Smaranda Brăescu, (n. 21 mai 1897 – d. 2 februarie 1948) a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.200 m la Sacramento, SUA). S-a născut în satul Hânțești, comuna Buciumeni, din județul Covurlui (interbelic), ulterior județul Tutova (interbelic), actual în județul Galați. Între anii 1924 – 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur. Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 Km, între Roma și Tripoli. În același an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute. Un lucru remarcabil, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani! Recordul său a fost omologat de Aero Clubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri.

A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra “Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit și apoi pe frontul de Vest în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. Semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie nefiind găsită. Ascunsă de oameni de suflet – prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru – nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialtățile sovietice pentru a face instrucția soldaților sovietici. O versiune acceptată în general este că a decedat pe data de 2 februarie 1948 și a fost înmormântată la Cimitirul central din Cluj sub numele de Maria Popescu. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu – dar încă neconfirmate – mormântul ei s-ar afla în Cimitirul central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziție concesionată în anul 1970 unei alte persosoane, conform Wikipedia.ro.

În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria sa. În Cluj-Napoca nimeni nu s-a preocupat până azi de promovarea memoriei sale. Doar astă vară aviatorii clujeni și membrii societății civile au declanșat o petiție online pentru respectarea memoriei anticomunistei Smaranda Brăescu și ridicarea unui monument al eroinei în oraș. Nicio stradă sau un monument nu aminteşte numele eroinei românce. Maria Popescu este un nume comun, pe o cruce comună. Spre sfârşitul vieţii, după ce se acoperise de glorie prin zborurile şi săriturile ei temerare cu paraşuta, în loc sa se bucure, egoist, de celebritate, a avut o tresărire de patriotism, protestând vehement, pe plan international, pentru nerusinarea cu care comunistii falsificasera alegerile in 1946… A fost condamnata in lipsa, la inchisoare. Dar decât să le cadă în mâna comuniştilor, glorioasa Smaranda Braescu a preferat sa se ascundă sub o identitate falsa, luand drumul bejeniei, imbracata in straie de calugărită greco-catolică: Maria Popescu. Asa avea sa-i scrie si pe cruce, la Cluj, in Cimitirul Central, 2 ani mai târziu, în 1948: Maria Popescu. Un nume comun pe o cruce comună, la căpătâiul unui destin cum n-a fost altul. Pasionat biograf al celebrei sale consătene din Buciumeni, generalul în rezerva Neculai Staicu-Buciumeni a mers din aproape în aproape și a reconstituit, după Revolutie, pas cu pas, din mici fragmente si din marturii disparate, anii pe care regimul comunist a refuzat sa si-i aduca aminte. Asa a ajuns prin Bacău și Iași, pentru ca, in final, să ajungă la Cluj, la Congregatia Surorilor Maicii Domnului, continuatoarea misiunii interbelice a măicuțelor greco-catolice de la Cluj și Jucu. Pe Smaranda o lega o veche prietenie de aceste măicuțe cu care se întâlnise de numeroase ori și cu care purta o strânsă corespondență. Ultima scrisoare trimisa de Smaranda, în 1946, Tatianei, sora superioara a Congregației de la Cluj, e o frescă dureroasa a situației României după război si a atmosferei tenebroase în care Smaranda era condamnata să trăiască. “Scumpa sora si prea dragi surori. A trecut atâta amar de vreme de când nu mai știu nimic din ce se întâmpla în lume! Ne vindem unul pe altul si ne dăm prada străinilor, care prin prostia și neghiobia multora dintre noi, ne stăpânesc și ne conduc. Singura și cea mai puternica urma de apărare ne este credința în Dumnezeu. (…) Acuma eu trebuie sa pribegesc din loc în loc. Hienele sunt pe urme, înfometate. (…) Aș vrea sa fiu în mijlocul dvs., și la Cluj, și la Blaj. Tot gândul îmi este la dvs. Vă văd în biserică, prin gradină și peste tot, iar eu sunt într-o lume care nu-mi aparține. Vreau libertate, nu închisoare, vreau aripi, nu ghiare! Aerul este îmbâcsit de otravă și mâini negre care se întind, aproape peste tot”.

Alături de surorile de la Cluj își va găsi Smaranda alinarea și în ultimele sale zile de viață. Maicile Tatiana si Olga au ținut ascunsa identitatea misterioasei Maria Popescu, femeia retrasă și suferindă, îmbrăcată în straie de călugăriță, iar secretul a fost păstrat de măicuțe până în zilele noastre. Mărturiile autentificate ale măicuțelor, obținute de Neculai Staicu-Buciumeni sunt întărite de o fotografie-document, în care Smaranda Brăescu apare în straie de călugăriță. Probabil că așa au si îngropat-o, pe 2 februarie 1948, pe apropiata sufletului lor. Mormântul în care măicuțele greco-catolice care au îngrijit-o în ultimele luni de viată pe Smaranda spun că ea ar fi fost îngropată a fost identificat de Neculai Staicu-Buciumeni, în anii ’90. Locul pe care măicuțele greco-catolice au pus crucea cu “Maria Popescu” (parcela B II 1550, identificata în documentările făcute de Neculai Staicu-Buciumeni), a fost reconcesionat de Administrația Cimitirelor in anii 70. Pe locul mormântului Smarandei Brăescu e acum o lespede pătrăţoasă de marmură pe care stă numele doamnei Szasz Gerone, decedată în 1977… Marea aviatoare nu mai are, de peste 30 de ani, nici măcar o cruce creştinească la căpătâi! După Revoluție, Doina Cornea a inițiat mai multe demersuri, pentru cinstirea memoriei eroinei Smaranda Braescu – ridicarea unui bust şi rezolvarea problemei legate de identificarea mormântului, conform Formula As. Însă Administrația Cimitirelor a invocat mereu argumente birocratice. Concesiunea făcută în 1976 pe numele familiei Szasz Gerone a expirat în 2011.

Azi Consiliul local Cluj-Napoca și municipalitatea locală a făcut, de ziua unirii Bucovinei cu România, pe 28 noiembrie, dreptate memoriei aviatoarei și luptătoarei anticomuniste Smaranda Brăescu, simbol al patriotismului românesc neînfrânt. Ne vom putea ruga la mormântul eroinei, ne putem plimba pe o stradă cu numele ei!!! De azi da!!! Felicitări și Doamne Ajută! Memoria Smarandei Brăescu nu a pierit!

                                                                                                                                 Ionuţ ŢENE

Sursa: http://www.napocanews.ro/2016/11/eroina-anticomunista-smaranda-braescu-cetatean-de-onoare-al-clujului-in-sfarsit-s-a-facut-dreptate.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*