Puncte de vedere

Ești supravegheat, deci exiști!

  Toată viața am luptat pentru dreptate și adevăr, dar și pentru binele României. În mod firesc, am început să […]

 

Toată viața am luptat pentru dreptate și adevăr, dar și pentru binele României. În mod firesc, am început să fiu supravegheat, încă de acum 4 decenii. Dar există o diferență între supravegherea mea înainte de 1989 și cea ulterioară acestui an.

Înainte de 1989, supravegherea mea de către securitate era firească, eram un om care vorbea mult și vroiau să vadă dacă nu ajung la derapaje – nu am ajuns. Știam de mult că sînt supravegheat..

Prin 1980, la un chef cu colegii de servici, soțul unei colege despre care știam că este colonel de securitate și șef de birou (un om de altfel foarte simpatic și foarte plăcut) se apleacă spre mine și îmi șoptește la ureche să fiu mai atent la ce vorbesc la telefon. După 1990, am aflat că fusese șef de birou la “Tonola” (adică la interceptările telefonice).

Au mai fost situații în care tineri ofițeri de securitate, aflați la început de drum și încă fără experiență nu și-au dat seama că vorbesc cu un vulpoi bătrîn, cu știință într‘ale anchetei. Pentru mine, sensul discuțiilor era evident.

În anul 2002 mă întîlnesc cu un vechi prieten, în acel moment secretar de stat (avusese funcții importante și înainte de 1989, și după, dar era unul dintre puținii care meritau asta). La un moment dat, vorbind despre trecut, mă întreabă dacă îmi aduc aminte cum el se întîlnea cu mine și în perioada în care eram supravegheat. Bineînțeles că îmi aminteam (uneori ne întîlneam și discutam chiar plimbîndu-ne prin jurul CC-ului), dar el nu îmi spusese niciodată că sînt supravegheat, aflasem de mult asta, pe alte căi.

După 1990, supravegherea mea nu mai avea nici o justificare, dar a continuat și a devenit agresivă.

În iunie 1990 (am mai scris asta, și nu o singură dată) un inginer pe nume Victor Cojocaru, arestat ca participant la Piața Universității, declară din arestul poliției că în seara de 12 iunie împreună cu Nica Leon am venit în Piață și i-am organizat pe cei care protestau împotriva lui Ion Iliescu în trupe de comando care a doua zi să atace Ministerul de Interne, Poliția Capitalei și Televiziunea. Ziua de 12 iunie a fost una dintre cele 4 zile în care eu am lipsit din Piața, iar Leon de asemenea. În final, audiat de procurorul militar, Victor Cojocaru declară că nici el nu a fost în acea zi în Piață. Poate că au fost bătuți să declare așa ceva și alții, dar declarațiile lui Victor Cojocaru sînt singurele pe care le am în xerocopie.

În anul 1990 aveam multe relații, inclusiv unii care neștiind mersul viitor al istoriei, jucau la două capete. Am aflat că figuram pe lista lui Măgureanu, cu cei care trebuiau arestați pentru liniștea lui Ion Iliescu. Trădătorul KGB Virgil Măgureanu, numit de trădătorul KGB Ion Iliescu în fruntea nou-înființatului SRI, vroia să fiu arestat fiindcă luptam pentru binele României!

În anul 1992 în săptămînalul „Zig-Zag” apare un raport SRI (v. mai jos, coloana a doua) cu privire la cei care sînt în atenția SRI – printre ei, și eu, trecut ca președinte al „Societății pentru Adevăr” și susținător al Partidului Alianței Civice (mai era trecut și prietenul meu Gheorghe Mocuța, procuror, unul dintre vicepreședinții asociației).

Click pe imagine pentru mărire!

Nu știu ce experiență avea în munca informativă cel care a redactat raportul (în acel moment în SRI lucrau atît foști ofițeri de securitate cît și ofițeri de la DIA trecuți la SRI), dar acuratețea suferă din două motive, numele meu este incomplet, lipsind al doilea prenume, iar în acel moment eau nu eram susținător al Partidului Alianței Civice ci al Alianței Civice (este adevărat, ulterior poziția mea s-a schimbat cu 180 de grade).

În anul 1997 sînt citat la poliție. Mă duc și aflu că  am fost citat de sectorist (un fost campion mondial la caiac-canoe, dar nu mă hazardez să îi dau numele întrucît aș putea greși). Rămîne surprins să vadă un bărbat în costum și cu cravată, inclusiv cu geantă diplomat. Mă invită să iau loc, mă întreabă dacă lucrez undeva, îi spun că sînt avocat, mă întreabă dacă am legitimație, îi arăt legitimația. Atunci îmi întinde în față să citesc o hîrtie avînd grijă să acopere antetul instituției de la care provenea (mare secret! era de la UM 0215!). Citesc cu surprindere că eu sînt un element parazitar care cînd se îmbată ia la bătaie bătrînii și bătrînele din bloc! (v. mai jos articolul publicat în „Academia Cațavencu”).

Click pe imagine pentru mărire!

Mă enervez, fac o plîngere penală și o depun la procuratura militară. După un timp sînt chemat de prietenul meu DC care îmi spune că i-a identificat pe autorii raportului, că aceștia își cer scuze și regretă greșeala, că a fost o confuzie, într-adevăr în bloc eu eram singurul bărbat cu numele de Ionescu, dar mai exista o vecină Ionescu iar aceasta avea un fiu, cu afecțiuni psihice, care venea des acolo și că de fapt la acesta se referea raportul. În final, mă roagă să-mi retrag plîngerea (aceasta s-a întîmplat după apariția articolului de mai sus, în care am dat numărul citației – prima dată, poliția răspunsese că nu m-a citat nimeni). M-am uitat în ochii lui și mi-am dat seama că nu vrea să meargă mai departe. Pe mine m-ar fi interesat de ce UM 0215 stă cu ochii pe blocul meu ca pe butelie căutînd să afle ceva de rău despre locatarul Ionescu.

Am făcut o cerere la CNSAS pentru a-mi vedea dosarul de la securitate. Mi s-a răspuns că nu există!  Mai mult decît atît, în 1979 am fost concentrat pentru a pregăti trupe străine, ceea ce presupune (zic eu) să am dosar și la DIA. Singura concluzie pe care o pot trage este că dosarele mele nu au fost închise și predate la CNSAS întrucît sînt supravegheat în continuare.

M-am hotărît ca dintre zecile de articole începute să mai termin patru după care, spre bucuria multora, să las condeiul jos. Oricum, prea puține dintre articolele mele au fost apreciate de cititori iar în afară de asta, trebuie să mă mai ocup și de problemele mele, tot mai multe și tot mai grele, acum, cînd nu mai am putere de nimic și nu mai am nici un ajutor.

                                                                                                  Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*