Atitudini

Eugen Tănăsescu, preot și jurnalist: „Klaus Iohannis dă cu flit democraţiei?”

  Aştept de la Domnul Preşedinte scuze, clarificări sau confirmări. Recenta declaraţie a domniei sale referitoare la susţinătorii Referendumului pentru […]

 

Aştept de la Domnul Preşedinte scuze, clarificări sau confirmări. Recenta declaraţie a domniei sale referitoare la susţinătorii Referendumului pentru Căsătorie jigneşte milioane de oameni din această ţară, fie ei ortodocşi, catolici, protestanţi, musulmani sau necredincioşi.

       Scrisoare deschisă Domnului Klaus Iohannis, Preşedintele României (şi al meu)

                                                 Domnule Preşedinte,

                         Cu respectul cuvenit, permiteţi-mi să mă adresez Domniei Voastre

Nu pot crede că cinismul marketingului politic, al jocului electoral, poate da „cu flit” unor milioane de români chiar din balconul prezidenţial. Sau că toleranţa clamată permanent de Preşedintele României a devenit intoleranţă.

Prima dată a fost cum a mai fost. Aţi spus ceva de „fanatismul religios”.  Elegant,  Patriarhia a întors şi celălalt obraz, susţinând că declaraţia Preşedintelui viza solicitarea ultimativă a pastorului Iuga Viorel.

Dar ultima declaraţie a Domniei Voastre nu mai poate fi înţeleasă greşit. A spune „Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranţi nu.  Dar românii au fost cu mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecţie imensă acestor infatuaţi care au propagat ura şi, pur şi simplu, aşa cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit (apaluze)…Românii au fost mult deasupra acelei părţi a clasei politice care a promovat agresiv şi cu un discurs bazat pe ură şi intoleranţă acel referendum.”[1] nu cred că se referă doar la clasa politică. Şi nu doar eu înţeleg aşa. Sunt alţii mai înţelepţi ca mine.

PS Ignatie,  Episcopul Huşilor, care la întronizare se declara un om al cărţii, a înţeles că flitul e pentru dânsul şi alţi susţinători ai Referendumului „muşte intolerante, infatuate şi vrednice de a fi ucise cu flitul”.[2]  Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, tot om al cărţii, a înţeles la fel: „A jubila incitator, lipsit de imparţialitate şi eleganţă în faţa confruntării civice dintre cei care «dau cu flit» normalităţii şi cei care vor să o apere democratic, nu are în sine nimic constructiv.”[3] Eu pot înţelege greşit, fiind mai slab pregătit, dar vă asigur că oamenii aceştia nu au înţeles greşit, fiind foarte bine pregătiţi.

Se înţelege, Domnule Preşedinte, că cei care au promovat referendumul au luat flit de la români. Adică nu-s români toţi „infatuaţii” care au propagat referendumul, nu doar politicienii. Pentru că au propagat nu doar cei din Parlament, ci şi iniţiatorii, susţinătorii, votanţii. Chiar ziceţi mai departe, referindu-vă la „înţelepciunea mulţimii” aşa: „Românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înţeleg, şi la o adică acţionează cu totul şi cu totul altfel decât se aşteaptă unii politicieni, unii sociologi…” Aşadar, cei care au votat DA, sunt neînţelepţii şi infatuaţii care nu intră în ceea ce dumneavoastră numiţi „poporul român”???

Domnule Preşedinte, eu înţeleg că oricine poate greşi. Doar cine nu vorbeşte nu greşeşte, spuneam recent. Înţeleg la fel de bine că jocul electoral este unul cinic, matematic, că voturile se obţin prin marketizarea politică a miturilor şi a viselor şi că puterea te ispiteşte să te simţi stăpân.  „Dă-i omului puterea şi afli ce fel de om este.” se spune în popor. Pot înţelege că aţi greşit. Că v-aţi gândit că poate nu va afla nimeni de acea declaraţie rostită într-un cadru mai colocvial.

Biserica întreagă vă poate înţelege,  chiar dacă presa titrează că v-aţi pus Biserica în cap. Sunt convins că din participările Domniei Voastre la slujbele duminicale aţi înţeles dimensiunea iertării lui Hristos. Dacă Hristos e dispus să vă ierte, cu atât mai mult Biserica.

Aştept Domnule Preşedinte să veniţi cu scuze, clarificări sau. . . măcar confirmări. Aveţi dreptul să vă poziţionaţi cum credeţi faţă de problemele societăţii, să vă argumentaţi poziţia, să mediatizaţi între părţi şi tot ce vă mai permite mandatul celor ce v-au ales şi a celor ce, democratic,  nu v-au ales dar acceptă să fiţi liderul lor. Că asta înseamnă toleranţa în democraţie, să te supui puterii votului.

Aveţi chiar dreptul să nu vă placă iniţiativele oamenilor religioşi din această ţară, să vă opuneţi acestora cu argumente, chiar dacă, la începutul mandatului, aţi venit cu o strălucită iniţiativă: „Aşa cum am anunţat încă de la începutul mandatului meu, voi vizita, treptat, cultele legal reprezentate în România, transmiţând-le tuturor un mesaj de încurajare în slujirea oamenilor şi în construcţia unei societăţi solidare şi tolerante.

Unde-i mesajul de toleranţă,  Domnule Preşedinte? Unde-i încurajarea? Unde-i construcţia societăţii tolerante şi solidare? Sau vă gândeaţi că veţi convinge cultele să accepte iniţiativele LGBT? Poate fi şi asta chiar parte a unei strategii, aveţi şi dreptul ăsta, să persuadaţi cultele.

Aştept respectuos, Domnule Preşedinte, să îmi risipiţi bănuiala că aţi devenit agentul neomarxismului care vrea să repete istoria trimiterii Bisericii în subsolul societăţii,  doar pentru vina de a crede. Să-mi alungaţi gândul speriat că, în secolul XXI, când alţi creştini sunt martirizaţi prin alte părţi ale planetei, în România ajung şi eu să mă gândesc la un posibil martiraj, sau măcar ceva sancţiuni, doar pentru că diversitatea celorlalţi nu tolerează comercial diversitatea mea greu de reeducat moral.

Aştept să-mi risipiţi repede temerea că vă puteţi folosi de puterea funcţiei dumneavoastră pentru a impune societăţii româneşti agenda unei orientări sexuale pe care 74% dintre români nu o consideră bază a unei căsătorii.

Chiar nu pot crede că vreţi să daţi cu flit acestor milioane de români,  aşa cum nu cred că ţineţi neapărat să vă tăiaţi craca electorală de sub propriile picioare.

Vă rog, Domnule Preşedinte, să nu creaţi imaginea unui Preşedinte dictator, care, urmându-şi propria părere, uită de democraţie şi dă cu flit opozanţilor sau celor ce nu-s pe placul dumnealui.

Nu e firesc ca, de la înălţimea funcţiei dvs. , să daţi cu flit chiar democraţiei. Nici să aruncaţi paltonul peste opţiunile românilor.  

                                                           Cu deferenţa cuvenită,

                            Eugen Tănăsescu, preot Arhiepiscopia Tomisului, jurnalist și blogger

[1] Klaus Werner Iohannis la dezbaterea „Președinte sau cetățean/ om politic și societate civilă”, organizată în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului de către Asociația One World Romania, în data de 19 martie 2019„Vă amintiți, când a apărut acea idee cu referendumul, eu, dintr-o dată, am devenit inamicul public numărul unu pentru o grămadă de oameni, când am spus că trebuie să fim toleranți. Şi s-a văzut că, din păcate, am avut dreptate. Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranți nu. Dar românii au fost mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecție imensă acestor infatuați care au propagat ura și, pur și simplu, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit. Deci, dacă vrem să revenim la conceptul acela «înțelepciunea mulțimii», românii au fost mult deasupra clasei politice, cel puțin a acelei părți care a promovat agresiv și cu un discurs bazat de multe ori pe ură și intoleranță acel referendum. Deci românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înțeleg, și, la o adică, acționează cu totul și cu totul altfel decât se așteaptă unii politicieni și unii sociologi.”

[2] PS Ignatie al Hușilor: „Având în fundal definiţia lui Nietzsche despre nihilism, Klaus Werner Iohannis a devenit nihilist cu acte în regulă. Ce înseamnă nihilismul? Faptul că valorile cele mai înalte se devalorizează. Dragostea fără de măsură faţă de minorităţile sexuale (vai de mine, e hate speech?) l-a metamorfozat pe domnul preşedinte în agentul dispreţului dozat într-un insecticid – cred că, mai pe româneşte, aşa-i spune flitului – faţă de «majorităţile» (heterosexuale).

Ăsta se numeşte progresism, care este un alt sinonim pentru comunismul «tolerant» al omului recent. Sau «aşa cum se spune popular», în timp ce unii suntem nişte muşte intolerante, infatuate şi vrednice de a fi ucise cu flitul, alţii sunt oameni cu «minţile luminate» la neonul progresismului şi vrednici să trăiască plenar din pâinea toleranţei neomarxiste.

Trag nădejde că eu, o muscă conservatoare, infatuată şi neafiliată politic, am priceput bine, în spiritul fidel al drepturilor omului, ce a vrut să ne transmită domnul preşedinte.”

[3] Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al BOR: „A idolatriza toleranța (care are stabilimentele ei) și care nu doar că nu e automat și în orice context o virtute, dar care practicată fără discernământ poate destructura etic o societate (de exemplu, toleranța față de corupție, față de disoluția familiei, față de siluirea ordinii morale, față de asaltul marginii asupra centrului etc.), este ceva lipsit de claritate spirituală.

A ofensa peste 4 milioane de români lucizi și fideli unor valori limpezi validate de istorie, nu de toane ideologice, și fără de care o societate face implozie, români care nu s-au lăsat îmbrobodiți de valul imens și murdar de manipulare mediatică, cărora li se adaugă alte milioane de români care gândesc familia naturală în aceiași termeni, dar care au fost influențați de această manipulare, nu are în sine nimic aristocratic.

A jubila incitator, lipsit de imparțialitate și eleganță în fața confruntării civice dintre cei care „dau cu flit” normalității și cei care vor să o apere democratic, nu are în sine nimic constructiv. Asemenea atitudini – toate, în răspăr cu creștinismul asumat ca mod de viață – exprimă sumar, dar edificator viziunea post-modernă lipsită de imaginație morală a lui homo eticus trăitor în sterilizantul ev media și în epoca post-adevăr.

În acest context recent și artificial revizitat cred că este important să ne reamintim și un lucru de neignorat în logica spiritului democratic onest: Comisia de la Veneția nu recomandă existența unui cvorum (prag minimal) de participare pentru consultările cetățenești, întrucât îi poate asimila în mod nelegitim pe cei care se abțin sau nu pot participa din diverse motive cu partizanii votului negativ.

A-i asimila pe cei care s-au abținut să voteze, din diverse motive, la Referendumul pentru Căsătorie cu partizanii votului negativ este o interpretare cu totul abuzivă, și exact asupra riscului unei astfel de răstălmăciri a realității atrage atenția recomandarea Comisiei de la Veneția.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*