Abuzuri

Evacuarea din sedii a partidelor conduse de patrioți români în perioada 1998-2001

                                   Un text scurt […]

 

                                 Un text scurt

Un text scurt, întrucît la această oră, după miezul nopții, nu am putere de mai mult.

În această seară, vorbind la telefon cu un prieten, mi-am reamintit cum între anii 1998-2001 (adică sub Emil Constantinescu și apoi sub Adrian Năstase), patrioții români au fost evacuați din sediile din București.

Cred că primul evacuat a fost Niculae Cerveni, președintele PNL-CD, care alături de mine a fost un mare dușman al lui Emil Constantinescu. Cerveni a repetat a doua oară o mare greșeală și a fuzionat din nou cu partidul lui Dinu Patriciu. După cîteva luni de la fuziune, Patriciu a depus în instanță o cerere prin care cerea să se ia act de o hotărîre a Consiliului Național al partidului prin care s-a hotărît fuziunea cu PNL,  dar fără să depună nici un act doveditor. Tribunalul București a respins cererea, dar se declară recurs. Valeriu Stoica, cel pe care în urmă cu 5 ani îl învinsesem in instanță pținînd anularea primei fuziuni, acum era ministrul justișiei. Constantinescu îl ura pe Cerveni, Stoica la fel, judecătorii erau umilele slugi ale mafiei politice. Deși Patriciu nu depusese nici un act care să ateste fuziunea iar Cerveni avea un act din care rezulta că în aceeași zi de 4 aprilie 1998, în cu totul alt loc, a avut loc un Consiliu Național în cursul căruia 143 de delegați din 36 de filiale județene au dezavuat acțiunea lui Patriciu care încercase să îl schimbe pe Cerveni din fruntea partidului, Curtea de apel București prin judecătorii Victoria Baldovin și Claudiu Elizeu Popescu (cîte mii de lei, dacă nu zeci de mii de lei. iau eu acum ei ca pensie!)  admite recursull( ( mai multe sînt în articolul meu din Academia Cațavencu, nr. 47 (366) din 24/30 nov. 1998). Urmare acestei hotărîri monstruoase, partidul lui Cerveni este radiat din registrul partidelor politice și își pierde sediul din Calea Victoriei nr. 176.

A urmat Ion Gîtlan, președintele „Uniunii Democrat Creștine” (care avea sediul în Piața Amzei, în fosta primărie a sectorului 1), bun prieten cu Emil Constantinescu, care îl vizita acasă. UDC-ul s-a lămurit de valoarea lui Constantinescu și a părăsit CDR.  Ion se lămurise primul și inițiase desprinderea acestui partid  înființat de bătrînii legionari veiniți din  Germania. UDC a  fost somat să părărească sediul în vederea unor lucrări urgente de consolidare a clădirii – dacă acestea au fost sau nu efectuate, nu știu. Știu doar că partidul nu a mai primit sediu.

O altă monstruozitate a justiței mafiote. Partidul Liber Democrat condus de Nica Leon avea sediul în fosta ambasadă austro-ungară, devenită noul sediu al Senatului după primul atentat cu bombă din România săvîrșit de trei evrei teroriști, și după 1945 acordat Uniunii Generale a Sindicatelor din România.

Clădirea era foarte răvnită. Mafiotul Pavel Todoran, președintele CNSRL-Frăția, una dintre multele mîini drepte ale lui Adrian Năstase, cu ajutorul unui notar corupt, obține un act din care rezulta că CNSRL-Frăția este urmașa UGSR. Deși UGSR nu fusese niciodată proprietara clădirii, instanța îi admite cererea și dispune evacuarea PDL. Leon declară recurs, dar citația nu este comunicată la Partidul Liber Democrat, ci la Partidul Liberal Democrat, adică noul partid înființat de Niculae Cerveni. Dosarul  s-a judecar cu lipsă de procedură.

În dimineața de 6 martie 2001 eram la tatăl meu, de unde trebuia să plecăm la ultimul termen de la Curtea Supremă în dosarul în care ne ceream despăgubirile pentru vila demolată ilegal. Cînd să plecăm, sună telefonul. Era Leon, care îmi spunea că la sediu au venit executorii judecătorești, polițiștii, jandarmii, cîini polițiști  Unde să mă duc mai întîi?: M-am dus la Curtea Supremă.

Leon a fost evacuat în baza unei hotărîri judecătorești pronunțate cu lipsă de procedură. Dar cu această ocazie a fost evacuat și biroul meu de avocatură, care avea sediul legal acolo, deși eu nu fusesem citat în proces! Atunci, am fost nevoit să îmi opresc activitatea profesională.

Nu mai țin minte cînd și cum a pierdut Nicu Stăncescu sediul său. Nicu Stăncescu a fost un dizident, după 1990 a înființat Partidul Unității Democratice, care avea sediul într-o vilă superbă, în Piața Aviatorilor. O vilă superbă, foarte rîvnită – normal că a pierdut-o.

O situație deosebită o reprezintă Asociația „21 Decembrie” cu sediul în fosta vilă Marmorosch, al cărei sediu este vis-a-vis de ÎCCJ, fostul sediu al DIE. După lupte nu seculare, dar oricum mai mult decît era normal, am reușit să obțin recunoașterea pe cale judecătorească a calității de președinte ales al asociaței pentru Constantin Calancea – un mare patriot, un mare luptător.

În revista pe care o înființase, în textele afișate la avizierul de la stradă (deci vis-a vis de ÎCCJ, pe unde venea multă lume),  prin interviurile TV, îl ctitica pe Adrian Năstase. Din cauza asta, a avut multe probleme, m\ulte necazuri.

Pe la începutul lui 2001, Marian Mușa (președintele de la „Alianța Poporului”) mă anunță că vrea să ne întilnim. Ne întîlnim și îmi spune să-i transmit lui Calancea că dacă nu îl mai atacă pe Năstase, nu va mai avea nici probleme, nici necazuri. I-am spus că transmit mesajul, dar nu cred că va ține cont de el. Așa a și fost.

Apare pe piață Doru Mărieș. Nu mai țin minte contextul, dar ma întîlnesc cu Doru (la ințiativa cui, repet,  nu mai țin mnte)  – la o bere la „ Hanul lui Manuc”, cu gîndul să îl conciliez cu Calancea. Cu ocazia aceasta, mi-a  spus că pe 21 dec. 1989 el nu a fost în București, ci era la  Caransebeș, unde era fotbbalist.

După scurt timp, are loc o adunare generală extraordinară în urma  căreia Calancea a fost debarcat și înlocuit de Mărieș, a căruii cerere de adeziune la asocițier fusese respinsă (deci nu era membru).

Pot să comentez următoarele:

– Doru Mărieș îmi spune că pe 21 dec. 1989 nu a fost în București, dar după mulți ani a dat un interviu în presă declarînd că pe 21 dec. era deja venit în București, împreună cu un prieten și prietena acestuia

– după informațiile mele, Doru a ajuns președinte cumpărînd voturile cu banii dați de Mihaela Grigorescu (bani obținuți de aceasta drept despăgubire pentru o vilă pe Valea Prahovei) , pe care apoi a exclus-o din asociație

– ajuns la putere, falsul revoluționar favorit al președintui Iohannis, a exclus rînd pe rînd pe toți revoluționarii adevărați, asrfel încît azi ar mai avea doar doi membri iar el este președinte pe viațăș

–  prietenul Nelu Iofciu (un om care știe multe) tot spune că Mărieș este omul unui anumit serviciu secret, nu dintre cele tradiționale.

Eu însă am o întrebare la care nu am primit răspunns.

Eu știu că Iacob Marmorisch a murit fără moștenitori – și atunci, cine și cum a pus mînă pe acea vilă superbă?

                                                                                                                   Dan Cristian IONESCU

1 Comment

  1. Dan Cristian Ionescu

    Nu este bine să scrii noaptea, printre altele pentru faptul că dacă nu faci o schiță scrisă cu ideile, atunci riști să uiți unele dintre ele. Așa mi s-a întîmplat azi noapte, dar vin măcar cu unele completări.
    Pentru faptul că a distrus PNL-CD, Dinu Patriciu a fost recompensat de PNL (poate ar trebui să scriu că de Valeriu Stoica) și a primit în dar Petromidia Năvodari.
    Pavel Todoran, după ce s-a văzut stăpîn peste monumentul istoric reprezentat de fostul sediu al Senatului, a garantat cu el importul a 400.000 de televizoare sud-coreene. Nu știu dacă a achitat sau nu importul, dar știu că la scurt timp sediul a ajuns la Alpha Bank și, din cîte am auzit, acum este teatru.
    Articolul se încheie astfel: „ Eu știu că Iacob Marmorisch a murit fără moștenitori – și atunci, cine și cum a pus mînă pe acea vilă superbă?” Am uitat însă să menționez că în prezent acea vilă superbă, în care a avut sediul și CDR, a fost retrocedată. Și dacă Marmorosch a murit fără moștenitori, cui a fost restituită? Asta nu am reușit să aflu.
    Acum cam două decenii, glumeam cu prietenii. Parastasul de un an pentru mama l-am organizat în sala oglinzilor din sediul fostul Senat interbelic iar parastasul de 3 ani în sala de protocol a vilei Marmorosch. Gluma era că eu am reușit, dar dacă Iliescu sau Constantinescu ar fi vrut așa ceva, ar fi fost refuzați.
    Am constatat în text multe greșeli de dactilografiere, dar mă înțeleg pe mine însumi – cînd ochii mă lasă tot mai mult, aceste erori îmi scapă indiferent de cîte ori corectez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*