Puncte de vedere

Fac parte dintr-o minoritate discriminată!

              Prin voința poporului român (fiindcă refuzul de a participa la referendum este tot o formă de exprimare a […]

 

            Prin voința poporului român (fiindcă refuzul de a participa la referendum este tot o formă de exprimare a voinței), acest popor prea tolerant pentru a fi creștin (toleranța ține de creștinism, dar toleranța excesivă duce la sinucidere națională – în Joia Mare, în grădina Ghetsimani, Mîntuitorul ne-a învățat să ne înarmăm pentru a ne putea apăra cînd sîntem atacați), în România s-a deschis drumul liber, în etape, spre modificarea Codului civil și acceptarea căsătoriilor între homosexuali, iar, apoi, pentru adoptarea de către aceștia a copiilor.

            Liviu Dragnea și PSD să renunțe la a ne crede atît de imbecili mințind în continuare că ei au susținut referendumul, în timp ce deja se lucra la redactarea proiectul de lege privind parteneriatul civil, după consultări cu societatea civilă. Cine reprezintă pentru ei societatea civilă?

            Aceeași întrebare mi-am pus-o acum vreo trei ani, cind Klaus Iohannis a invitat la Palatul Cotroceni pentru consultări societatea civilă. Cele mai multe nume din societatea civilă a lui Iohannis îmi erau necunoscute, dintre ei știam doar niște evrei și un fost turnător înainte de 1989, care după 1990 a primit sarcini mult mai importante în presă.

            Deci victimele acestei anomalii (fiindcă homosexualitatea este o anomalie) sînt considerate o minoritate discriminată care trebuie să fie apărată.

            Mai avem însă multe anomalii cărora i-au căzut victimă minoritari. Ce ne facem cu pedofilii, cu zoofilii, cu necrofilii, cu sadicii, cu masochiștii, cu exhibiționiștii, cu voiariștii?

            Regizorul Mihnea Columbeanu, pedofil de felul său, a fost condamnat în anul 2015 la 26 de ani și 4 luni închisoare, mai mult decît teroriștii, decît criminalii, decît trădătorii de țară, decît devalizatorii economiei naționale. Îi plăceau tinerele foarte tinere (ca să mă exprim așa) și se bucura de o copilă de 9 ani adusă (desigur, contra bani) chiar de mama ei. Nu iau apărarea acestui bolnav psihic evident, dar în acest context aș putea să mă fac avocatul diavolului – însă nu mă fac.

            O anomalie sexuală este considerată normală și apărată, alta este condamnată la pedepse normale pentru genocid. Asta nu este discriminare?

            Mă gîndesc la o altă anomalie, tot minoritară – cleptomania, adică cei care fură fără intenție, ci ca urmare a unei boli psihice. Sînt aceștia apărați de pedeapsă peste tot în lume, sau doar în țările bogate, în care contra unor sume mari de bani, psihologii/psihiatrii care se declară experți îi declară iresponsabili?

            Trăim într-o lume (cum am scris de multe ori) nebună, care măsoară cu unități de măsură diferite, care stabilește standarde diferite, în care se hotărăsc măsuri contradictorii. Se impune interzicerea discriminării, dar este instituită discriminarea pozitivă în timp ce alte discriminări sînt acceptate.

            Fac parte dintr-o minoritate care nu este apărată, nu este privilegiată, ci este damnată , este interzisă – sînt fumător. Și noi nu facem rău nimănui – minciuna prin care se susține că nefumătorii, pasivi, care se îmbolnăvesc de cancer pulmonar din cauza fumătorilor, văd că nu o demontează nimeni. Sint fumător de 50 de ani, încă trăiesc, iar problemele mele de sănătate nu au nici o legătură cu fumatul. Parlamentul României mi-a interzis dreptul de socializare, dreptul de a ma intîlni pe timp rece într-un restaurant, berărie, cafenea cu prietenii, într-un loc în care atît personalul cît și clienții erau fumători.

            De ce instituția nazistă CNDC nu ia act și nu acționează împotriva acestei discriminări? De ce nu îi amendează pe cei care îi condamnă pe fumători?

            Dacă astăzi aș fi fost tînăr și ar fi trebuit să mă încadrez în muncă, nu aș fi putut să mă încadrez decît la spații verzi, unde aș fi putut fuma la munca pe teren. Știu bine că fumatul nu face bine, sfătuiesc tinerii să nu se apuce de el, dar sînt meserii în care fumatul te ajută, ca de pildă în vechea mea meserie de anchetator, cînd se întîmpla cîteodată să nu dorm 40 de ore sau mai mult. Dar pe atunci, se făcea anchetă adevărată, nu pe bază de autodenunțuri sau interceptări telefonice ca azi, cînd nu-ți trebuie nervi de oțel pe care să îi relaxezi prin fumat.

            În 1989 eu, ca avocat, o duceam bine. Am petrecut niște nopți sub gloanțe nu pentru mine, ci pentru ca românii să ai aibe mai multe drepturi. Și într-adevăr, românii au cîștgat mai multe drepturi, dintre care pe mine nu mă interesează nici unul, pe mine mă interesează drepturile pe care le-am pierdut.

            Am pierdut sub Victor Ciorbea dreptul la asigurarea gratuită a sănătății.

            Am pierdut sub Adrian Năstase dreptul de a rosti adevărul – sub Ceaușescu acest drept exista, doar că românii, în general, nu aveau curajul de a rosti adevărul. Năstase l-a interzis.

            Apoi, într-un singur an, am pierdut dreptul de a mă întîlni cu prietenii și a socializa (mă exprim modern ca să fiu înțeles), dar și dreptul la informare, după ce UE a interzis transmiterea terestră a posturilor TV, obligînd la transmiterea digitală (desigur, în interesul unor firme).

            Ce mi-o fi trebuit să mă duc printre gloanțe cîteva nopți, să mor ca prostul, ca să îmi pierd drepturi, dar și viața tihnită pe care o duceam în 1989?

                                                                                                     Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*