Istorie

Făuritori și martiri ai Unirii Basarabiei cu România: sublocotenentul Ioan Buzdugan

  Sublocotenentul Ioan Buzdugan (1887-1967), secretar al Sfatului Țării, prevăzător și promotor al României Mari, poet S-a născut la 9 […]

 

Sublocotenentul Ioan Buzdugan (1887-1967), secretar al Sfatului Țării, prevăzător și promotor al României Mari, poet

S-a născut la 9 martie 1887 într-o familie de țărani gospodari în localitatea  Brânzenii Vechi, județul Bălți. A fost militant al mișcării unioniste, participant în Primul Război Mondial in cadrul Armatei Imperiale ruse, membru al Comitetului Ostășesc Moldovenesc, deputat și Secretar al Sfatului Țării, om politic, având rang înalt în cadrul Guvernului României, poet si publicist în literatura română. A trecut cu succes răsunător prin cele mai numeroase școli, licențe și titluri. A învătat agronomia la Gore Gorchi in Moghilău, la Ucraina, Camenița, a făcut cursurile Școlii de teologie și pedagogie. Studiile superioare le face  la Moscova. Se întoarce în Basarabia, lucrează, și apoi studiază dreptul la Universitatea din Iași, luându-și licența în drept. Având pasiune pentru carte, aprofundează economia politică la Cernăuți, obținând titlul de doctor în științe economice. Lucrează în câteva domenii: juridic, economic și pedagogic, fiind învățător la școlile basarabene, scrie articole, versuri, găsind un limbaj comun cu colaboratorii revistei ”Cuvânt Moldovenesc”. Primele lui poezii țin de acea perioadă de debut literar, când semna lucrările cu pseudonimul Nică Românaș. E curios faptul că cercetătorul Mihail Straje, care s-a ocupat de problema developării numelor literare (vezi Dicționarul de pseudonime, București, 1973), înregistrează pentru Ioan Buzdugan, care de facto era înscris în pașaportul rusesc drept Ivan Buzdîga, și alte câteva pseudonime:  B.I. Alion, Ion Câmpeanu, B. Cogîlnic, I. Dumbrăveanu.

Participă ca voluntar în Armata rusă în lupte împotriva germanilor pe Frontul românesc. La una din operațiile militare din Dobrogea a fost rănit. După însănătoșire, apreciindu-i-se calitățile de poliglot și specialist cu înalte studii economice, este ridicat la gradul de sublocotenent și transferat să-și continuie serviciul la un birou de informații al Marelui Cartier General al frontului. Noua sa calitate îi dă posibilitatea să se deplaseze în interes de serviciu în Odesa , Chișinau, Iași, Kiev, Ecaterinoslav și alte garnizoane, în interesul serviciului militar. Aici a avut posibilitatea să cunoască mai mulți militari basarabeni, influențați de ideile revoluționare și naționale ale moldovenilor. Fiind de orientare naționalistă, duce o propagandă național-patriotică, de unitate a românilor-moldoveni, leagă prietenie cu ofițerii și soldații Armatei române din Frontul românesc. Important este că la toate mitingurile și intrunirile ostășești era curajos, puternic în decizie, devotat unei cauze naționale .

Date personale din cariera militară: este soldat în Regimentul 40 Infanterie (1914), este trimis, ca elev la Școala de Aviație, pe front este în U.M. Secția 36 de Aviație (1916), Cartierul General al Armatei ruse din Iași (1917), membru al Comitetului Ostășesc Moldovenesc (1917), delegat si Deputat al militarilor moldoveni în Sfatul Țării (1918), este trecut ca ofițer în Corpul de Aviație în cadrul Armatei române (trece în rezervă în anul 1920 și în retragere în martie, 1941), în perioada când bolșevicii din Armata Roșie au preluat controlul asupra Chișinăului și unităților militare ruse, încartiruite în oraș.

În noaptea de grea cumpănă din 6-7 ianuarie 1918, împreună cu alți militari moldoveni, An. Crihan, N.Suruceanu, V.Țanțu, I.Pelivan, a plecat pe drumuri diferite, pline de obstacole și primejdii,  spre Iași, pentru a chema la Chișinău în ajutor  Armata română.

Este delegat  din partea Comitetului Central Ostășesc Moldovenesc, fiind deputat în Sfatul Țării din prima zi – 21 noiembrie, 1917- până la lichidarea acestuia, 21 noiembrie, 1918.

Este prezent la 27 martie 1918 si votează pentru Unirea Basarabiei cu România. In calitatea ce o avea, de Secretar al Sfatului Țării, în ziua când s-a votat Unirea, a rostit memorabilele cuvinte:

”Lasă ca poporul nostru , țara noastră și toată lumea să știe că noi, românii basarabeni, care am suferit un veac intreg sub jugul țarismului rus, că noi toți dorim unirea cu frații noștri de peste Prut, că noi vroim să fim și să rămânem pentru totdeauna împreună cu toți românii.

Să știe toată lumea că noi vroim unirea tuturor românilor, de partea aceasta a Prutului și de cealaltă a Carpaților într-o Românie Mare, una și nedesparțita, și în baza principiului proclamat de revoluție, de autodeterminare a popoarelor, astăzi, domilor deputați, noi suntem chemați să înfăptuim cel mai revoluționar act în istoria poporului nostru, mult încercat în suferințe – să votăm pentru Unirea Basarabiei cu România …..

…Isprăvind cu chestiunea unirii naționale, nouă ne rămâne să rezolvăm incă o problemă cardinală – chestiunea agrară, care este și națională, fiindcă, domnilor, de rezolvarea ei radicală este interesată toată țărănimea noastră, fiindcă de imbunatățirea vieții agricultorilor noștri, a țăranilor, depind și viitorul mai frumos al intregului nostru popor, fericirea întregii națiuni românești și buna stare a întregii țări.

Astazi noi avem să rezolvăm definitiv prima chestiune națională – Unirea Basarabiei cu România. Și în această oră solemnă , eu, domnilor deputați, în fața întregului popor și a urmașilor, în fața istoriei și a omenirii întregi, vă invit să vă faceți datoria până la sfârșit, să votați deschis și curajos pentru unirea Basarabiei cu România…..

Fiți tari și îndepliniți-vă datoria, fiindcă ceasul unirii a sunat! Vă chem pe toți să votați cu îndrăzneală și deschis, ca istoria să fixeze pentru totdeauna numele tuturor fiilor adevărați ai poporului nostru moldovenesc, care au votat pentru unirea tuturor românilor, a viitoarei Românii Mari!”

Deputatul Ioan Buzdugan s-a pronunțat pentru votul deschis, motivând că în acest moment istoric important, fiecare trebuie, deschis și cu curaj, să-și exprime părerea in fața poporului întreg și a țării, ca poporul și istoria să știe adevărata opinie a fiecărui deputat ce-și dă votul.

La Congresul Invățătorilor din Basarabia, mai 1917, rolul sublocotenentului Ioan Buzdugan a fost de o importanță foarte mare. În referatul invățătorului, se arată că moldovenii au întrebuințat alfabetul rusesc, acesta fiind impus de regimul țarist. În Basarabia s-au făcut mai multe încercări de a se întroduce alfabetul latin, dar imprejurările au fost cu totul neprielnice. Acum, când este vorba, în Basarabia,  de punerea temeliei învățământului și a culturii românești, congresul trebuie să se hotarască pentru alfabetul latin, care e al întregului nostru neam și al tuturor popoarelor din spațiul românesc. Prin alfabetul latinesc, noi ne deschidem deodată porțile spre întreaga cultură românească. La întrebarea ce facem cu alfabetul slavon, el răspunde clar și echidistinct că alfabetul rusesc nu se potrivește cu firea limbii noastre latinești. Acest lucru l-a avut în vedere și Comisia școlară moldovenească de pe lângă Zemstva gubernială, când a hotărât într-un singur glas ca în școala moldovenească să  se întroducă alfabetul latin.

Ioan Buzdugan pledează cu multă căldură pentru țărănime, pentru dezvoltarea și politica socială, culturală și economică. Declarațiile sale categorice sunt subliniate cu aplauze; limba de care se folosește  este  cea română literară

Fiind un generator de idei, Ioan Buzdugan, deși antrenat intens în treburile de importanță de stat ale Sfatului Țării, găsește timp să colaboreze la publicațiile naționale:  „Moldovanul”, „Glasul Țării”, „Sfatul Țării”, „Neamul românesc”, „Cuvântul Moldovenesc”, „Ardealul”, „România nouă” ș.a. Împreuna cu alți membri ai Comitetului Central Ostășesc organizează publicarea ziarului „Ostașul Moldovan”. Împreună cu alți colegi militari de la Iași  pune temelia unui nou partid – Partidul Socialist Revoluționar Moldovenesc. Scopul acestor acțiuni politice era orientat spre soldații și ofițerii moldoveni, care în perioada revoluției trebuiau reorientați spre idealul eliberării naționale, patriotismului românesc și nu spre bolșevismul rus, spre ideile revoluției socialiste ruse.

După Unire, a fost deputat de Bălți din 1918 până în 1932, în aproape toate legislaturile. A fost subsecretar de Stat la Industrie și Comerț, senator de Bălți.

Despre Ioan Buzdugan, marele publicist și patriot a scris: „…poetul de remarcabil talent, Nică Românaș de la ”Cuvântul Moldovenesc”, care participase activ la acțiunea de naționalizare a școlii basarabene în 1917, sfârșită cu completa izbândă, datorată și îndărătnicei lui stăruințe, ostașul moldovean, care,- după însăși mărturisirea lui Nicolae Iorga, – neprețuit serviciu adus cauzei românești în momentul din 1917 de la Iași, când oștirea rusă, cuprinsă de duhul revoluționar, plănuia înlăturarea, și poate mai mult decât atât, a Regelui nostru.”

A lansat volumele : „Cântece din Basarabia”, „Icoane basarabene”, „Miresme de stepă”, „Păstor de timpuri”, „Țara mea”, „Poezii”, etc.  Poeziile lui sunt pastorale și nostalgice, amintind de M. Eminescu , G. Coșbuc, O. Goga, purtând și o autentică mărturie a sensibilității autorului. Politica și viața lui au fost influențate de cei mai puternici și cei mai abili. Firea lui fierbinte și explozivă era ușor provocabilă și dirijabilă. …Dar crezul lui a rămas mereu neschimbat, așa cum și l-a schițat în imnul ‘„Eu aș vrea să fiu o stană”:

 

„Eu aș vrea să fiu o stană,

Piatra care-n vieci nu geme,

De pe-o culme diafană,

Să privesc în zări, departe:

Până dincolo de Vreme ,

Până dincolo de Moarte!”

 

Și încă un vers semnat de Nică Românaș:

„…Bucură-te, Românie!

Astăzi soarele răsare,

Strălucind din cer feeric

Pe pământul Basarabiei:

Raza lui mânuitoare

Izbăvește astăzi slabii,

De jug, lanțuri și-ntuneric!…”

 

Din 1940, după invazia rușilor sovietici în Basarabia, publicistul Ioan Buzdugan se refugiază la Bucuresti, este adăpostit în casa generalului Traian Timiș. În perioada celui de al II-lea Război Mondial, românii au dus lipsuri materiale, greutăți și pierderi umane considerabile.Viața devenise și mai grea pentru români.

Dupa 1945, când vremurile s-au schimbat cu totul spre mai rău, poetul și publicistul Ioan Buzdugan nu mai avea trecere la orânduiala socialistă din România, intelectualii basarabeni și oamenii politici refugiați in România erau luați în evidență de ocupanții ruși, „ca fiind cei mai periculoși dușmani”, erau imediat arestați, lichidați sau duși în Siberia. Ceilalți, „mai liniștiți”, erau lăsați sub supraveghere, pentru o altă perioadă. Pentru a supraviețui și a-și prelungi activitatea literară, minunatul mânuitor de condei și-a amintit de vechea sa pasiune – literatura rusă, și de o veche ocupație,  traducerile. De sub condeiul lui, au ieșit cărți de literatură romanească, aduse din inima culturii ruse. Au prins grai românesc eroii lui A. Pușkin, I. Bunin , M. Gorki, A. Bloc, S.Esenin, V. Maiakovski, A. Ahmatova, M. Koțiubinski, ș,a. Văzându-l atât de străduitor și talentat, muncind pentru autoritatea rușilor în România, serviciile secrete ale securității ruse și românești l-au lăsat în pace.

Ostașul Armatei ruse, al Armatei moldovenești și al Armatei române, omul politic, poetul si publicistul Ioan Buzdugan a încetat din viața la 24 ianuarie, 1976. A fost înhumat la cimitirul Belu, din Bucuresti.

Dincolo de dispariția fizică, a rămas amprenta lui spirituală, a rămas pentru vecie…

Opera:  „Miresme de stepă” (1922), „Țara mea” (1928), „Păstori de timpuri” (1942), „Metanii de luceferi” poezii (1943), „Permanența românității în Basarabia” Viața Basarabiei., 1940, nr.7-8,  Traduceri din opera lui Pușkin – „Țiganii”, „Evghenii Oneghin” (1967), ș.a.

Distincții: Ordinul Regele Ferdinand I în grad de Comandor, Medalia Regele Ferdinand I cu spade și panglică, ș.a.

                                                                    Col . (r) conf. univ. dr. Anatol MUNTEANU, membru AOȘR

 

Bibliografie

1.Colesnic, Iurie, Generația Unirii, Chișinău, 2016

2.Tofan, Gheorghe, Sărbătoarea Basarabiei, 1917

3.Toni, d., V., Viața Basarabiei, 1944, nr.3,4

4.A.N.R.M., f.727, inv.2, dos.37, dos. 77,

5.Țane., N., Poetul Ioan Buzdugan, Viața Basarabiei, 1933, nr.3

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*