Istorie

Făuritori și martiri ai Unirii Basarabiei cu România: General-maior Brăescu Constantin

  Făuritori și martiri ai Unirii Basarabiei cu România         General-maior Brăescu Constantin (1873-1928) Comandant de Mare […]

 

Făuritori și martiri ai Unirii Basarabiei cu România

        General-maior Brăescu Constantin (1873-1928)

Comandant de Mare unitate în Primul Război Mondial, a contribuit la fondarea Armatei Naționale Moldovenești, a sprijinit Unirea

Constantin Brăescu s-a născut la 21 ianuarie 1873 în satul Corbul, județul Soroca, în familia lui Petru Brăescu, moșier cu trei mii de desetine de pământ, fost mareșal al nobilimii din partea de nord a Basarabiei. El a mai deținut funcția de tutore al ”magaziilor de cereale”, rezervele de stat ale județului Hotin și Soroca, strict supravegheate de autoritățile Imperiului Rus, folosite de armată în campaniile militare[1].

Constantin Brăescu, după studiile școlare și-a prelungit învățătura la un jimnaziu militar, apoi a absolvit Școala militară de Cavalerie din Nicolaev, Novorusia. A fost avansat la gradul  de sublocotenent, încadrat ca ofițer în Regimentul ”Astrahani”, dislocat în Rusia, transferat în  orașul Tiraspol.

Este detașat la Școala militară din Tveri, Rusia, unde s-a aflat până în 1904, exercitând inițial funcția de ofițer, apoi cea de aghiotant, fiind, concomitent, și profesor de istorie în Școala de instrucții. În decembrie 1904, este numit ofițer  pentru misiuni în cadrul Statului Major al Armatei a 3-a din Manciuria, iar în august 1905 preia funcția de aghiotant superior al Secției de decorare de pe lângă Statul Major al acestei armate.

În 1906 este transferat în regimentul ”Astrahani”, i se dă în subordine un escadron de cavalerie. În același an este avansat la gradul de locotenent-colonel, fiind trecut în Regimentul de husari Lubensk, încartiruit în Chișinău, este transferat ca ajutor al comandantului de Regiment pentru gestiune, iar mai târziu, numit și al Serviciului  al unei Mari Unități pe front.

Participă în Primul Război Mondial, este avansat la gradul de colonel. Pe frontul de Vest participă, în cadrul Statului Major ca aghiotant al comandantului de regiment. În noiembrie 1914, în luptele cu germanii, este grav rănit, contuzionat în piept și în abdomen de un proiectil brizant și urmează tratamentul într-un spital de companie, este transferat la spitalul militar din Chișinău, care aparținea Uniunii Zemstvelor. În 1915 colonelul C. Brăescu se înapoiază în Regimentul din Galiția, unde s-a aflat până în 1917, comandând regimentul și alte structuri separate de luptă.

În perioada Revoluției din februarie 1917, C.Brăescu a fost comandant de Divizie.

În „Albumul Basarabiei”, Gh.Andronache menționează că „… La sfârșitul lunii aprilie 1917, C.Brăescu i-a convocat pe toți basarabenii înrolați în Divizia a 8-a Cavalerie pentru a clarifica care este atitudinea acestora pentru formarea unui Regiment Moldovenesc, a unei unități militare a moldovenilor din Basarabia”. În această perioadă colonelul C. Brăescu ia legătura cu Comitetele Ostășești ale militarilor moldoveni, susține ideea autonomiei Basarabiei, în cadrul Rusiei, aducânduși aportul personal în această problemă. În mai 1917 a preluat comanda Regimentului 8 de ulani Voznesensk. În perioada activizării acțiunilor bolșevice în Chișinău(decembrie 1917-ianuarie 1918) nu s-a implicat în restabilirea ordinei publice, nu a susținut unitățile militare revoluționare.

Când Sfatul Țării a abordat problema naționalizării trupelor militare moldovenești, a fost primul care s-a oferit să-și asume această răspundere. S-a oferit Armatei Moldovenești, cu cunoștințele și experiența din domeniul militar. A solicitat Comandamentului Armatei Ruse să fie concediat din funcția de comandant de Regiment și să fie pus la  dispoziția Sfatului Țării, care l-a numit Comandant al Regimentului Moldovenesc de Cavalerie.

În cel de-al doilea guvern al Republicii Democrate Moldovenești sub conducerea lui Daniel Ciugureanu, din 19 ianuarie 1918, colonelul Constantin Brăescu a fost numit Director General al Departamentului de Război.

După 24 ianuarie 1918, Directoratul General pentru Probleme Militare și Maritime a fost transformat în Minister de Război. Funcția de ministru fiindu-i atribuită colonelului C.Brăescu, mai târziu avansat în gradul de general maior. Noul Minister de Război a continuat activitatea de formare a armatei naționale, de organizare a Statului Major al Armatei, de completare a locurilor vacante cu ofițeri basarabeni cu experiența frontului și a războiului. Comunicările și rapoartele între unitățile militare se făceau în limba rusă. Armata era în organizare, era nevoie de timp de pregătire și instruire, iar colaborarea cu armata română nu exista. Într-un interviu, din presa vremii, C.Brăescu spunea: „… în viitorul apropiat va fi cretă o comisie din reprezentanții Franței și României care să înceapă pregătirile pentru crearea unui Corp de Armată Moldovenesc.” Conform relatărilor ministrului, unitățile militare urmau să fie compuse numai din cetățeni moldoveni. După scenariul conceput generalul C.Brăescu: ”Armata Română trebuie să curețe teritoriul Basarabiei de bolșevici, să stabilească posturi de frontieră pe Nistru, după care urma să părăsească teritoriul Republicii Moldovenești, deoarece ”… funcțiile ei vor fi preluate în întregime de unitățile naționale”. Dar, după cum demonstrează evoluția ulterioară a evenimentelor, acest proiect nu a putut fi realizat. Nu a fost adeptul intrării Armatei române în Basarabia, regimentele moldovenești și cohortele trebuie singure să-și rezolve problemele cu bolșevicii. Concepție și decizie greșită pentru acea perioadă.

La 31 ianuarie 1918, ministrul Constantin Brăescu declara, în Sfatul Țării,: „…Comenzile militare se vor da deocamdată în limba rusă, iar mai apoi în moldovenește. Unitățile trebuie create după principiul național și dacă Sfatul Țării va adopta hotărârea ca limba moldovenească să fie comună pentru toate naționalitățile, atunci ea va fi prezentă în toate unitățile”. Ministerul condus de generalul C.Brăescu nu a efectuat schimbări esențiale sau reforme radicale în armată, generalul era principial și controversat.

Funcția de ministru a deținut-o până la Unirea din 27 martie 1918. După demobilizarea din Armata Republicii Democratice Moldovenești, trece, cu gradul de general, în armata activă română, fiind un timp comandant al trupelor teritoriale din Basarabia. Din 1920 este trecut îm rezervă, a ocupat funcțiile de inspector al cercurilor de recrutare din Basarabia, apoi inspector al Departamentului de pensii, președintele Ligii „Fiilor lui Ștefan cel Mare”, președinte al Asociației Invalizilor, ofițerilor veterani de război.

Din cauza bolilor, rănilor de război și a unor probleme personale avute cu autoritățile locale, moare subit în data de 15 martie 1928.

Distincții militare: Ordinul Sf.Gheorghe cl.III, IV; Sf.Ana cl.III; Sf.Vladimir cl.IV;  Medalia Ferdinand I, ș.a. medalii jubiliare

                                                                     Col .(r) conf.univ. dr. Anatol MUNTEANU, membru AOȘR

[1] Note: Înaintașii neamului Constantin Brăescu, constituie o ramură de nobili, boieri moldoveni (perioada s.XVI-XVIII), care se trag, conform documentelor, de la stolnicul Gavril Brăescu.

Bunicul, Constantin Brăescu, la 1832 avea vârsta de 30 de ani, era căsătorit cu Zoița, fiica boierului Iordache Gore, avea treapta socială de nobil, a avut moșiile la Cernoleuca, Andriașeni și Corbul, situate în județul Soroca. Constantin Brăescu (bunicul) s-a stins din viață în 1870, în satul Corbul. În familia acestuia au mai fost: fiica Sofia, fiul Petru și fiica Ecaterina.

Tatăl, Petru Brăescu  s-a născut la 28 iunie 1833, botezat în biserica Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil din satul Burlănești, județul Hotin(date din certificatul de naștere). La 4 ianuarie 1854 Adunarea Deputaților Nobili din Basarabia îi acordă titlul de nobil, i-a fost încredințată funcția de tutore a magaziilor de cereale rezervate, mareșal al nobilimii din județul Soroca, judecător și mai târziu pregedinte de pace din județul Soroca. Petru Brăescu a decedat în 1896. Era bogat și avea trei mii desetine de pământ în trei sate din județul Soroca. (Sursa: Dinu, Poștarencu, Constantin Brăescu, Destin Românesc, Chișinău, 2007).

                                                                        Bibliografie

1.A.N.R.M., f.88, inv.1,2, d.339, d.302

2.N.Stoicescu. Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova, București, 1871.

3.Gh.Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru, București, 1943, vol.II

4.Gh.Bezviconi, Arhondologia Basarabiei. Din trecutul nostru, 1934, nr.7-8.

5.Informațiile referitoare la studiile și cariera militară a lui Constantin Brăescu au fost extrase din schița biografică K.P.Broesko, publicat în organul legislativului basarabean Sfatul Țării (ediția în limba rusă), nr.27 din 6 februarie 1918, precum și din Dosarele militare. Arhiva Pitești.

6.Gh.Andronachi, ”Albumul Basarabiei. În jurul marelui eveniment al Unirii”, Chișinău, 1933.

7.Dinu Poștarencu, Constantin Brăescu, Destin românesc, Chișinău, 2007.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*