Atitudini

Figuranții la președinție

29 de militari români au fost uciși și 180 răniți, în Afganistan sau Irak, în misiunile militare la care participă […]

29 de militari români au fost uciși și 180 răniți, în Afganistan sau Irak, în misiunile militare la care participă România. Lor li se adaugă personalul diplomatic rănit zilele astea la Kabul, plus cei răniți pe alte fronturi, mai puțin sîngeroase. România nu a ajuns mai aproape de programul Visa Waiver în toți acești ani. Recent am aflat că îmi trebuie viză să merg și în Canada, unde am primit un premiu, crezînd și eu ca toată lumea că nu mai era nevoie, că așa s-a raportat, mare succes al României, cine are viză americană nu mai are nevoie de viză în Canada. E fals.

Pe scurt, nu există profit real al participării noastre în aceste misiuni pentru țară și mă îndoiesc că diurnele soldaților merită riscul. Americanii cad la pace cu talibanii deja. În Consiliul de Securitate nu am prins loc, s-a aruncat vina pe faptul că ne-am abătut de la politica tradițională (adică ne-am dat de partea lui Netanyahu în loc să jucăm la ambele capete, deci și cu arabii). Dacă acest gen de oportunism ține la noi locul politicii externe, vorba aceea, ce era să căutăm acolo, mai bine că s-a ales mica și principiala Estonie. Cum știm din comparația Finlandei cu noi după pactul Ribentropp-Molotov (și ne amintește jurnalul lui Nicolae Iorga, publicat la Humanitas zilele astea, care dă detalii din Consiliul de Coroană), țările mici rezistă nu atît cu tancurile, cît cu caracterul. Dacă au vreunul.

  Cînd a fost ultima oară cînd românii au fost întrebați dacă vor să participe la aceste misiuni?

Sau dacă au nevoie de rachete anti-Iran la Deveselu, cu riscul – între timp materializat – ca Rusia să priceapă că sunt de fapt contra ei și să se reînarmeze, să investească într-o suprarachetă, și alte mizerii care puteau fi evitate dacă acum 15 ani alegeam o altă politică externă, occidentală, fără a fi provocatoare? Sau dacă Georgia și Ucraina meritau invitate în NATO la summitul de la București, deși nici una, nici alta nu satisfăceau condiția preliminară necesară invitației (și nici vreo șansă să o satisfacă), adică frontiere necontestate de vecini?

                               Niciodată – atunci au fost întrebați românii

Azi, numărul candidaților la președinție crește vertiginos și se cheltuiesc atîția bani pe publicitate că toată lumea știe cine sunt. Nimeni nu știe, în schimb, cîtă lume a murit în misiunile astea, că de fapt nu au avut niciun impact asupra vizelor în ciuda promisiunilor oficialilor români, și că Rusia s-a înarmat în ultimul hal în urma acestei politici stupide. În 2004 eu am fost la pescuit cu o barcă furată de la flota din Sevastopol -niște rugine la ancoră pe atunci – că așa arăta litoralul ucrainean al Crimeei. Toate bărcile pentru turiști erau furate de la ce rămăsese din Armada Roșie.

E poate inevitabil, dacă electoratul știe așa de puțin, începînd de la care e de fapt domeniul autorității prezidențiale – acesta e, cel de mai sus, nu hărțuiala cu guvernul – ca electoratul să se aleagă doar cu președinți care nu ar rezista cinci minute într-un talk show onest despre pozițiile lor cu privire la înarmare, planurile lui Macron pentru Europa cu două viteze, participarea la misiuni și așa mai departe. Sau dacă nimeni nu bagă de seamă că mîncăm Rusia pe pîine în online (bani aruncați de servicii ca să lupte cu trolii Moscovei), dar în politica noastră externă pupăm papucul lui Trump (nu al Americii, al lui, personal), care vrea Rusia înapoi în G7- și tot așa.

                    Toată lumea se agită să poată vota zile în șir în noiembrie

Ca să voteze ce? Au cea mai mică idee care sunt pozițiile candidaților pe zonele lor de competență? Președintele nu poate reforma poliția, nici să vrea, și nici educația. Autoritatea lui e pe zona de mai sus, plus supravegherea și performanța serviciilor secrete. O să îi întrebe cineva pe candidați de ce SRI are buget dublu față de serviciul secret german, la un sfert populație, sau dacă vor propune legislație ca în sfîrșit Curtea de Conturi să poată controla și serviciile noastre, să nu mai cîștige firmele lor licitații săptămînal? Agitație mare cu justiția, timp în care continuăm să conducem la CEDO la condamnări abuzive (undue process) și să furnizăm cel mai mare număr de cazuri noi, semn că justiția nu stă așa faimos nici fără contribuția trioului Iordache-Nicolae-Nicolicea. Candidații știu măcar că asta e o problemă, ce să mai vorbim dacă au idee de unde pot veni soluțiile? Nu: ce se pregătește e marea bălăcăreală: tratatul celorlați ca penali, comuniști, retardați, neresetați, parveniți, fripturiști, securiști. etc. Bonus pentru femei, că de ce se bagă în calea bărbaților.

Dacă nu îi întrebați nimic, dacă nu există poziții clare pe problematica de care se ocupă președintele, alegerile astea prezidențiale sunt doar o telenovelă de prost gust, iar candidații niște figuranți. Deciziile vor continua să fie luate de cine le-a luat și pînă acum, în zona obscură, în vreme ce civilii sunt ocupați cu circul și mahalaua. Nu mai multe zile de vot erau necesare, ci mai multă informație pe fond ce vor face candidații după ce ajung președinți. Dar cui nu cere nici nu i se dă.

                                                                                                         Alina Mungiu-PIPPIDI

Sursa: romaniacurata.ro

 

 

1 Comment

  1. Augusta

    Alina Mungiu-PIPPIDI si ONG -ul familiei sale, mai primeste bani de la Soros? Ca sa stim si noi cum si in ce scop a scris acest articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*