Atitudini

Filoamericanii, filooccidentalii și noi, ceilalți, câți am mai rămas

  Rusofobia unora este plictisitoare astăzi, pe lângă faptul că e evident patologică, precum este și americanofilia celor mai mulți, […]

 

Rusofobia unora este plictisitoare astăzi, pe lângă faptul că e evident patologică, precum este și americanofilia celor mai mulți, care refuză să vadă întreaga realitate a unor raporturi de supunere necondiționată și servilism mizer. Bineînțeles, și invers lucrurile stau la fel, cu excepția unor raporturi cu Rusia și raportări față de Rusia care nu există aproape deloc.

În genere, femininul sufix „filie” nu poate defini decât o nonpersonalitate, un noncaracter, din simplu motiv că un om integru și „așezat” nu se poate lăsa exprimat, în parametrii săi, ca personalitate, în nicio împrejurare, de ceea ce poate fi cel mult o simpatie, o înclinație, o preferință pentru un popor anume, valorile, cultura sau realizările sale, în general.

Filia” se găsește întotdeauna în spațiul patologicului, ca și fobia, fiind nu numai un semn al slăbiciunii unei minți prost instruite, dar este simptomul unei minți degenerate, care poate așeza un lucru, un singur lucru, și un lucru neînsemnat, într-o ordine superioară a lumii, în centrul preocupărilor sau chiar vieții sale.

Cel mai bun exemplu este arghirofilia, lăcomia de bani, iar cel mai puțin nociv pentru tine și mai ales pentru ceilalți este bibliofilia, pasiunea nebună pentru carte. Ambele însă sunt excese și „dăunează grav sănătății”, celei mentale.

Acești oameni, -filii sau -fobii, ar trebui să fie de neînțeles, și de hulit, asemenea iubitorilor de idoli din timpurile biblice. Pentru că manifestarea filiei, a atașamentului necondiționat, este idolatrie. Biblia comanda un singur idol adevărat și un singur ideal de atins: Dumnezeu și împărăția Sa. Iar acest comandament al unui singur ideal însemna situarea omului întru Dumnezeu și a lui Dumnezeu în om, împlinirea de sine, trăirea în acord cu tine însuți, care e singura înțelepciune. Restul era deșertăciune („Căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine”. „Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!”). „Lemn” aici semnifică neînsuflețit, pentru că nu poate exista devoțiune și idealism curat în a imita comportamente și mentalități. Acestea se pot regăsi doar în aspirația intimă de a te căuta și împlini cu adevărat pe tine însuți.

Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa.” (Ieremia 10:1-15). Idolii sunt predestinați pieirii.

Astăzi aproape întreaga clasă politică românească se autodefinește ca filoamericană sau filooccidentală. În termeni biblici: se închină idolilor. Ba mai mult, orice luare de poziție de pe tărâmul naționalității, apărării interesului național, este condamnată de acești idolatriii ca „antimericană” sau „antioccidentală”. Ultimul exemplu este și cel mai bun: discursul candidatului Liviu Pleșoianu la congresul PSD de la sfârșitul lui iunie 2019 a fost calificat de câștigătoarea președinției PSD, Viorica Dăncilă, ca fiind „antiamerican” și „antioccidental. Fără îndoială, în puținătatea minții ultimului personaj acționează niște reflexe condiționate care îi scapă oricărui control rațional. Afirmarea naționalității, a interesului național, a Sinelui, a ajuns să fie acum văzută ca o atingere, o știrbire a imaginii absolute a Idolului Suprem. Pentru că „filia” este irațională, bineînțeles, ca și „fobia”.

La cei mai mulți americanofilia este direct proporțională cu rusofobia și, în pofida faptului că unii dintre ei sunt înzestrați cu arme intelectuale, de împrumut, și capacități reale, care par desăvârșite, lor le lipsește înțelepciunea. De fapt, îndărătul acelor susțineri neocondiționate pentru americanism și occidentalism, care par logice și perfect rezonabile, se găsește pulsând ascuns instinctul de conservare pentru un anumit mod de viață, dat de ceea ce este de acum o ocupație a țării noastre.

Fie la „stânga”, fie la „dreapta” ocupantul are susținătorii său afiliați pe care îi ține într-o dependență nu numai fizică, a pozițiilor ocupate, prin concursul de împrejurări de a fi „filo”, dar și morală, pentru că fără „filie”, adică copierea modelului de comportament impus (în modul cel mai concret de către ambasade), acești oameni pur și simplu nu ar mai ști ce să facă. Iar apoi cealaltă extremă irațională, fobia, rusofobia, în ține pe calea cea… „dreaptă”.

Ai devenit sluga americanilor, bă!”, îi spune un român președintelui Iohannis, la Iași, de Ziua Unirii, în 2016. Iar președintele acelei țări a cărei lider, Nicolae Ceaușescu, în 1989, după plata datoriilor externe, proclama „independența economică și politică”, nu putea spune în 2016 că nu e sluga nimănui, că e independent, că ar conduce o țară liberă, el răspunde: „Decât a rușilor, mai bine așa!”…

                                                                                      Cristian PĂTRAȘCU, ANONIMUS

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*