Observator

Fratele Vasile Șoimaru, patriot român de dincolo de Prut și colaborator al revistei „Justițiarul”, a împlinit 70 de ani: La mulți ani în slujba României Mari!

  Vasile Șoimaru: Darea mea de seamă în două imagini digitale la a 70-a aniversare…           […]

 

Vasile Șoimaru: Darea mea de seamă în două imagini digitale la a 70-a aniversare…

                                          Dragi prieteni,

Vă mulțumesc din inimă pentru caldele felicitări și urări de bine cu prilejul aniversării mele de …zece ori câte șapte ani de acasă! Vă mulțumesc mult chiar dacă 70 nu-i mult. La japonezi care trăiesc în mijlociu câte 83,3 ani (femeile și mai mult, 86,6 ani), șapte zeci de ani înseamnă a treia tinerețe… Și asta cu toate că unii din ei și azi mor de la radiația de la cele două bombe atomice aruncate peste ei acum 74 de ani de către „supradotații” americani, fără vreun sens militar, în momentul când Al Doilea Război Mondial era, practic, terminat…

La noi, însă, unde, n-a explodat nicio bombă atomică (cu toate că PUTEREA CORUPȚIEI aruncate în capul nostru de către guvernul de la miezul nopții, nu este cu nimic mai slabă decât PUTEREA UNEI BOMBE ATOMICE din 1945), cu chiu cu vai, atingem vârsta medie de 71, 5 ani (bărbații – 68,1 ani), și, atunci, când moldovenii ajung cu bine să sărbătorească aniversarea a 70-a de la naștere se pot considera niște fericiți pe acest plai, fostă parte a Grădinii Maicii Domnului, separat de matcă de cel puțin trei ori în istorie, de către imperiul de la răsărit.

În acest sens, pe data de 6 iunie 2017, eu, deja mi-am sărbătorit a doua naștere, ziua în care conform statisticii noastre demografice am atins vârsta medie de 68,1 ani, medie la care un bărbat moldovean se urcă pentru totdeauna în al nouălea cer…

Unii prieteni au exagerat cumplit cu aprecierile modestelor mele realizări în cele șapte decenii de viață, exagerări care, recunosc, nu mă supără de loc! Cine știe până voi ajunge la STAȚIA TERMINUS, oricât de repede nu s-ar întâmpla aceasta, poate reușesc, măcar parțial, să recuperez din avansul desenat de „exageriști” pe hârtie…

                                                                                                     Vasile Soimaru, 2 mai 2019

P.S.: Ca să vă conving că titlul acestei postări nu este deloc întâmplător vă prezint mai jos două imagini digitale fotografiate pe data de 29 și 30 aprilie 2019. În prima fotografie sunt reprezentați cei șapte membri ai modestei mele familii, aceasta fiind, de fapt, realizarea mea supremă.

Iar în a doua imagine sunt prezentate patru „coloane …finite”, care pe viitor vor putea fi completate cu alte segmente, construite din cărțile și articolele din periodice, care au fost semnate de mine sau la care am participat în calitate de coautor, sau care au fost posibile cu sprijinul meu în calitate de coordonator. O parte din ele vor fi expuse începând cu data de 15 mai curent la USM, unde sunteți cu plăcere invitați…

Am postat aceste două documente fotografice pentru cei care „raportează” acolo unde sunt așteptați cu ușile deschise că subsemnatul a reușit în viața lui să facă trei fotografii în cruce… Păcat că n-am fost în stare să tipăresc la această aniversare o nouă ediție a BIOBIBLIOGRAFIEI mele chiar dacă de la apariția primei ediții s-au scurs deja opt ani de zile.

Nota redacției „Justițiarul”: Vasile Șoimaru s-a născut în data de  30 aprilie 1949 în satul Cornova, fostul ținut al Orheiului, Regatul României (astăzi în raionul Ungheni, Republica Moldova). Dânsul este politician, economist, conferențiar universitar, publicist și fotograf moldovean, fost deputat în parlamentul Republicii Moldova în legislaturile 1990-1994 și 1998-2001. A fost unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova.

Vasile Șoimaru este licențiat al Facultății de Economie a Institutului Politehnic (ulterior – Universitatea Tehnică) din Chișinău (1971). Are studii de doctorat (1973-1977) la Institutul de Finanțe și Economie din Leningrad (Sankt Petersburg), susținând, în 1978, teza de doctor în economie „Prognozarea productivității muncii în industria RSSM”. În anii 1971-1973 a fost asistent la Catedra de economia muncii de la Politehnica din Chișinău. Între 1977 și 1990 a lucrat la Facultatea de Economie a Universității de Stat din Moldova: lector, lector superior, conferențiar universitar (din 1982), prodecan. În 1991-1994 a fost vicerector al nou-fondatei Academii de Studii Economice a Moldovei. (Sursa: Wikipedia) https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_%C8%98oimaru#cite_note-1

„PE AICI NU SE TRECE, COMANA, 17 MAI 2018”. Vasile Șoimaru împreună cu doi veterani de război: generalul  Radu Theodoru și generalul Ion Dobran.

În vara anului 2012, patriotul basarabean Vasile Șoimaru a meșterit PRIMA CRUCE INSTALATĂ LA COTUL DONULUI ÎN MEMORIA CELOR 156.000 DE OSTAȘI ROMÂNI care s-au prăpădit acolo în noiembrie 1942-februarie 1943 în timpul tragicei bătălii a Stalingradului…

„…Ajungând acolo pe 17 august, unde toată vara n-a căzut un strop de ploaie, dar când am  ajuns în central orășelului Kletskaia s-a pornit o ploaie de parcă s-a spart cerul deasupra mea; nu puteam deschide ușa la mașină să intru în curtea casei autorului monografiei staniței Kletskaia pentru a procura un exemplar de carte. A ținut ploaia 45 de minute încontinuu. Când s-a terminat și am vrut să deschid ușa, intra apa în mașină. Acesta a fost un moment de mare mirare pentru mine, pentru că după o secetăcumplită, de trei luni, când ajung eu acolo se pornește o ploaie torențială de pomină!…Probabil, a plans și Dumnezeu de bucurie că, în sfârșit, după șapte decenii de la tragicul eveniment, a venit, posibil, primul roman să-i “viziteze” pe cei 150 de mii de frați care zac acolo pe vecie…

Dar nu numai ploaia m-a surprins. Când ea s-a terminat, și s-au scurs apele de pe dealurile de cretă ale staniței Kletskaia, m-am urcat pe dealul cel mai mare unde stăteau ostașii români în 1942, am făcut cu cuțitul o cruce dintr-un copăcel uscat, legând-o cu lipici, am rupt ultima pagină din albumul meu Poeme în imagini, care reprezintă fotografia Tricolorului Independenței  (cu semnăturile deputaților din Primul Parlament al R. Moldova, care au votat pe 27 august 1991 Declarația de Independență, inclusiv semnătura mea, noi crezând că votăm independența față de Rusia). Am prins poza tot cu lipici, de cruce, pe care am înfipt-o cât mai adânc posibil în pământul alb ca varul răzmuiat de ploaie și am fotografiat-o, am destupat o sticluță-suvenir de coniac ”ȘtefanVodă” (Călărași), am turnat în dopul sticluței câteva picături de coniac și le-am sorbit de sufletul și în memoria celor 150 de mii de români care zac, acolo, în creta de la Cotul Donului, am pornit muzica din automobil cu excelenta trupă K 1 Band și superbul său șlagăr “Toți ca unul orice ar fi, pentru România, pentru România!”, precum și excelentul cor al elevilor de la Liceul Prometeudin Chișinău, cu emoționantul lor “Îndemn la Unire” și am început să strig ca un apucat de bucurie că am ajuns și am făcut lucrul acesta că, în sfârșit a apărut o cruce cu un tricolor românesc la Cotul Donului.

Dacă mă auzea și mă vedea cineva, credea că-s unul scăpat din casa de nebuni. Eram atunci cel mai fericit român din lume de parcă am aterizat primul astronaut pe Marte… Nu cred că până în acel moment am simțit o victorie mai mare în viața mea, în cei peste 60 de ani…” (Fragment din cartea lui Vasile Șoimaru, „Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”, 2012, p.6-7)

1 Comment

  1. Dan Cristian Ionescu

    Profit si de ocazia aceasta, frate Vasile, ca sa iti mai urez o data „La multi ani cu sanatate si bucurii”. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne revedem la Comana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*