Atitudini

Fundații străine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea națională

  Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, în primele zile după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, o […]

 

Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, în primele zile după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, o noutate în peisajul instituțional românesc: fundațiile de „binefacere” cu finanțare din străinătate. În sfârșit, românii vedeau cu ochii lor cum Occidentul plin de bunăvoință și prietenie dezinteresată, aduce bani în România pur și simplu ca să ne ajute. Adică, occidentalii veneau să ne dea bani „pe gratis”. Primul om care a venit în România, cu primul avion, după ridicarea interdicției de zbor și deschiderea spațiului aerian al țării, a fost George Soros. Spațiul aerian al României fusese închis mai multe zile de autorii loviturii de stat, ca să poată să-și rezolve nederanjați de nimeni problemele preluării puterii și să-i curețe pe cei care nu au trădat România alături de ei și nu s-au racordat agresiunii serviciilor străine împotriva țării noastre.

George Soros, reprezentant al „poporului ales”, a fost primit de conaționalul său Saul Bruckner, deghizat în român sub numele de Silviu Brucan. Internetul păstrează și astăzi fotografii ale întâlnirii lor când au pus bazele Grupului pentru Dialog Social, prima fundație finanțată din străinătate, în care aprox. 10% dintre membri ei au fost de etnie română, ceilalți fiind minoritari etnici, majoritatea minoritari ascunși sub nume românești. GDS-ul lui Brucan și Soros a devenit cea mai crudă poliție politică a intelectualității din România și cea care veghează și astăzi ca tinerilor noștri să li poată spăla creierele cât mai bine. Era doar începutul. Au urmat alte și alte organizații și fundații, granturi finanțate de cercetare, fonduri diverse pentru schimburi academice și finanțări în foarte multe direcții social-economice și cultural-științifice de acțiune. S-a început cu ideologia și apoi s-a trecut la înființarea fundațiilor cu interese economice. Într-adevăr românii au crezut că Occidentul chiar dă bani „pe gratis”… Poporul român a fost din nou neatent…

Puțini au fost cei care au recomandat prudență și au arătat că nimeni nu dă bani „pe gratis”, că în spatele fiecărui dolar cheltuit în România se ascunde, mai în adâncuri sau mai la vedere, un interes. Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât interesul este mai mare. Acești avertizori au fost imediat taxați ca fiind comuniști, eventual securiști, ceaușiști, sau naționaliști, acestui din urmă termen atribuindu-se, prin abuzarea înțelesului său pozitiv, conotații negative, chiar peiorative. Un cor admonestator, uneori asurzitor, a acoperit imediat pe avertizori, iar noile softuri ale poliției politice a noului regim, deservită de „puii” fostei Securități, i-a încadrat de îndată pe avertizori și ei au fost luați „în lucru”.

Un distins coleg profesor universitar și colaborator apropiat, fost decan la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și câțiva ani profesor universitar asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, venit aici ca să-mi ajute facultatea pe care o conduceam, a fost invitat, în 1995, în SUA, la o universitate foarte prestigioasă, dar care avea și alte misiuni de „formare” în România. Cu acest prilej, i s-a propus „o afacere”. Facultatea lui urma să primească suma de un milion de dolari, cu condiția să scoată toate orele de istorie din planul de învățământ al facultății!!! Istoria care conservă adevărul peste timp deranja foarte tare pe noii noștri „prieteni”, îndrumători, „binefăcători”, de fapt viitorii noștri stăpâni. Păi cum să faci Științe Politice fără să știi istorie, fără să cunoști rădăcinile evenimentelor și fenomenelor politice care se petrec astăzi? Istoria este regina științelor umaniste. Fără istorie nu se pot însuși temeinic nici Politologia, nici Relațiile Internaționale, nici Studiile de Securitate. Se poate face doar propagandă politică de slabă factură, ceea ce, din păcate, se face în cea mai mare măsură. Conducerea colectivă a facultății din Cluj și rectorul de atunci au acceptat oferta. Și clanțele de la uși au fost aduse din SUA, dar studenții n-au mai învățat istorie și au rămas cu un handicap profesional major. Se forma „omul nou”, homo europaeus, homo mondialus, homo globalus, sau cum să-i mai spunem.

O țară fără istorie nu are viitor!!! Atunci am înțeles că viitorul sună rău și că vom ajunge colonie. Am spus-o și studenților mei. Peste ani, în ultimul deceniu, mai mulți studenți au recunoscut că în 1995 nu m-au crezut, dar astăzi constată că am avut dreptate. Le-am spus că aceasta este menirea unui profesor. Să spună adevărul, cât ar fi el de crud și să transmită mesaje care să dăinuie peste timp, nu doar mesaje cu valabilitate conjuncturală, temporară.

Anii au trecut, România a aderat la NATO, la UE și s-a înscris să mărșăluiască pe tot felul de „axe”, parcurs pe care și-a pierdut suveranitatea și independența națională și odată cu ele o mare parte din elite, din genele bune, acumulările și resursele de toate felurile. Economia românească a fost lichidată și înstrăinată și înlocuită cu o economie străină. La sfârșitul anului 2016, Institutul Național de Statistică ne-a anunțat că 88% din capitalul din România aparține străinilor, iar 12% aparține românilor. Nu etnicilor români, ci cetățenilor români, inclusiv străinilor care, din interese economice, și-au luat și cetățenia română. În condițiile în care toate resursele naturale ale României și jumătate din cel mai bun teren agricol al țării sunt exploatate de străini, am crezut că presiunea fundațiilor străine se va încheia și ea. Am sperat că și-au atins scopul și se opresc. Au reușit să facă din România o colonie pe placul lor. Dar, nici vorbă! Vin mereu alții… cu alte interese, dornici să pună mâna pe alte bogății ale țării, pe care le cunosc mai bine decât românii. Doar ei sunt cei care au pus mâna pe hărțile secrete cu resursele minerale, cu ajutorul mizerabililor lor complici interni, printre care au fost și unii etnici români.

Recent am fost solicitat de un apropiat al meu să dau niște relații referitoare la un teren de pășune alpină proprietate a familiei mele din Munții Făgărașului, la poalele vârfului Moldoveanu, pe Valea Viștea Mare. Astfel am auzit pentru a doua oară de o fundație germană care mișună de câțiva ani prin Țara Făgărașului și prin nordul județului Argeș. Mai auzisem despre această fundație cu câțiva ani în urmă, de la același apropiat al meu, când fundația era în curs de constituire.

Am aflat atunci că urmărește scopuri nobile de protecție a mediului, în special a pădurilor din Carpații Meridionali, dorește să conserve natura minunată a României, să marcheze trasee turistice, să facă podețe peste râurile de munte, pe traseul potecilor turistice etc. Apropiatul meu mi-a relatat numai lucruri minunate despre această fundație. Cu experiența vârstei și a șanselor pe care le-am avut în viață de a înțelege operațiunile din spatele cortinei, am devenit curios. M-am interesat de această fundație și am găsit informațiile care mă interesau și m-am decis să le fac cunoscute și celor care nu au auzit de ele. O fac cu speranța, care moare ultima, că poate și românii vor găsi mijloace să-și apere puțina sărăcie care le-a mai rămas. Bogăția s-a dus deocamdată în mâini străine, dar puținul rămas românilor trebuie apărat.

Fundația se numește Conservation Carpathia. Ce nume frumos și cu conotații generoase! În 2 decembrie 2002, prin Încheierea nr. 16/AS a Judecătoriei Zărnești acestei fundații i s-a acordat personalitate juridică. Membrii ei fondatori sunt:

  • Johann Georg Wyss – cetățean elvețian, născut la 19.09.1935. Are o avere estimată de revista Forbes la 6,1 miliarde de dolari, în anul 2016 fiind pe locul 196 între cei mai bogați oameni ai lumii și pe locul patru între bogații Elveției;
  • Hedy Wyss, cetățean elvețian, sora lui Johann Georg Wyss, născută la 17.10.1940;
  • Douglas Rainsford Topkins – cetățean al SUA, născut la 20.03.1943, între timp, decedat în anul 2015. A fost fondatorul brandurilor de îmbrăcăminte The North Face și Esprit;
  • Kristine McDivitt Tomkins – cetățean al SUA, născută în 30.06.1950, soția lui Douglas Rainsford Tomkins;
  • Markus Fiedrich Jebsen – cetățean danez, domiciliat în Hong Kong, născut în septembrie 1962, director general al grupului de firme Jebsen&Co;
  • Paul Alexander Lister – cetățean al Marii Britanii, născut la 5.09.1962, fondatorul The European Nature Trust (TENT), moștenitorul unui imperiu al mobilei, Mulland Furniture Industries (MFI), vândut în anii 2000. Este finanțatorul documentarului ”Wild Carpathia”;
  • Toby Nigel Bertram Aykroyd – cetățean al Marii Britanii, născut în noiembrie 1955, coordonatorul Wilderness Foundation;
  • Peter John Bennett – cetățean al Marii Britanii, născut în august 1954, fondator al fundației Rainforest Concern;
  • Manfred Johann Hell – cetățean german, născut în august 1956, co-fondator al brandului de echipament outdoor Jack Wolfskin;
  • Horațiu Hanganu, cetățean român, născut în iunie 1977, devoalat de investigația jurnalistică a TV Antena-3, „În premieră”, ca fiind intermediar pentru retrocedări;
  • Barbara Promberger Furpass – cetățean al Austriei, născută la 10 aprilie 1974;
  • Cristoph Franz Johannes Promberger – cetățean german, născut în iunie 1965.

Scopul principal declarat al fundației este să creeze un Parc Național în Carpații de Sud ai României prin folosirea de fonduri publice și private.

Printre obiectivele fundației sunt și acelea să cumpere pășuni, păduri, să administreze flora și fauna sălbatice și să dobândească dreptul de extracție a mineralelor. Iată deci finalitatea acțiunilor fundației Conservation Carpathia.

De îndată ce a obținut drepturile legale de funcționare, Fundația Conservation Carpathia, prin SRL-uri comerciale subsidiare a început o campanie agresivă de achiziții de terenuri forestiere, în special în Pasul Rucăr, prin Dâmbovicioara, Dragoslavele, în zona barajului Pecineagu, parcul natural Piatra Craiului, Leaota ș.a. În demersurile sale, fundația a justificat dorințele ei de a achiziționare de terenuri montane prin remarci denigratoare la adresa românilor, „națiunea care dorește să se împroprietărească cu cele trei milioane de hectare de păduri, cu singurul gând de a le transforma în bani”.

Până la ora când am cules eu informații pentru prezentele rânduri, fundația achiziționase suprafața de 26.000 de hectare de pădure și pășune(!), cu complicitatea unor șefi de composesorate și ocoale silvice private. Cu un tupeu ieșit din comun, FCC declară că ea cumpără zeci de mii de hectare de pădure numai pentru a o salva de la defrișare. Cât de proști ne cred și cât de proști sunt cei care îi cred pe ei. FCC și-a legalizat și un fond de vânătoare și a devenit membru în unele composesorate de pădure, calitate în care are dreptul legal de a achiziționa terenuri de la alți composesori.

Fundația Conservation Carpathia a încearcă, direct și indirect, prin forța autorității Ministerului Mediului și Pădurilor să obțină controlul asupra arealului Munților Făgăraș. La 25 iunie 2010, Ministerul mediului și Pădurilor a încheiat cu Ocolul Silvic Rășinari RA și cu Ocolul Silvic Izvorul Florii convenția de administrare nr. 7, prin care cele două ocoale silvice private au preluat în administrare situl Munții Făgăraș ROSCIO122 și aria piemont Făgăraș ROSPA0098. Cele două situri au o suprafață de 270.207 hectare și includ teritorii din județele Vâlcea, Sibiu, Brașov și Argeș.

Fundația Conservation Carpathia și-a manifestat interesul de preluare în administrare a siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, propunând, într-o primă fază, o asociere cu cele două ocoale private care au în administrare siturile. Ca urmare, prin Încheierea 1604/CC din 28.01.2014 a Judecătoriei Sibiu, s-a înființat Asociația Administrația Siturilor Făgăraș, având ca membri fondatori OS Rășinari RA, OS Izvorul Florii RA și Fundația Conservation Carpathia.

Această inițiativă a reprezentat o tentative evidentă a Fundației Conservation Carpathia de a obține indirect influență și atribuții decizionale cu privire la administrarea celor două situri, dar autoritățile guvernamentale române au înțeles pericolul ca această fundație, prin complicitatea interesată a conducerii ocoalelor silvice private, să preia controlul asupra suprafețelor de pădure din Munții Făgăraș. Dar în legislația din mai multe state occidentale, cine stăpânește pădurile, are drept de exploatare și a subsolului acestora, iar legislația se poate mișca în această direcție și în România, țară care „trebuie” îndrumată să-și compatibilizeze legislația cu cea a mai marilor ei. Apoi, Munții Făgăraș dețin mari zăcăminte de mai multe feluri, inclusiv uraniu și alte resurse prețioase, care nu au fost niciodată exploatate, dată fiind tăria rocilor. Dar, tehnologia a avansat și acest fost impediment este unul ușor surmontabil în prezent și în viitor.

Interesul conducerii ocoalelor silvice private, la care m-am referit, s-a văzut în determinarea acestora de a se asocia cu Fundația Conservation Carpathia prin demersuri reglementate în justiție.

Ca urmare a sesizării intențiilor periculoase pentru viitorul Munților Făgăraș, Ministerul Mediului a refuzat acordarea dreptului de administrare a celor două situri, apreciind că aceasta se poate acorda doar de către minister și nu prin demersuri în justiție care să ocolească prevederile legii. În acest sens a redactată adresa nr. 15.827 din 27.06.2014 a MMSC. Refuzul a fost decis de ministrul Attilo Korodi, filiera maghiară din România nefiind doritoare ca acești occidentali să preia controlul asupra munților Transilvaniei, provincie pentru care ungurii au alte proiecte…

Această evoluție neprevăzută a determinat Fundația Conservation Carpathia să-și schimbe strategia și să se îndrepte împotriva celor două ocoale cu care se asociase. După schimbarea ministrului Attilo Korodi, fundația a făcut un lobby puternic pentru a determina Ministerul Mediului să rezilieze contractul de administrare a celor două situri „Natura 2000” încheiate cu cele două ocoale silvice menționate. În urma acestor demersuri, prin noul ministru, Grațiela Leocadia Gavrilescu, Ministerul Mediului notifică cele două ocoale (prin adresele nr. 3810 din 16.07.2014 și nr. 5557 din 23. 10.2014), iar prin adresa nr. 5557 din 14.01.2015 ministrul Mediului a anunțat rezilierea de drept a contractului de administrare nr. 7 din 25.06.2010.

La 28.01.2015 OS Rășinari RA și OS Izvorul Florii RA au contestat măsura rezilierii. Prin procedura prealabilă, ocoalele au explicat cu dovezi că și-au îndeplinit absolut toate obligațiile impuse, în mod succesiv, prin contract, de către Ministerul Mediului. În plus, s-a evidențiat implicarea administratorilor siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, în valoare de 17.225.594 lei, deci aprox. patru milioane de euro, proiect aflat în implementare. În urma acestui proiect a rezultat un plan de management al siturilor, situat, conform unei surse din Ministerul mediului, în top trei planuri de management de calitate, întocmite la nivel național.

Soluționarea litigiului între cele două ocoale silvice private și Ministerul Mediului a fost atribuită Curții de Apel Alba Iulia. La termenul din 4.09.2015, în proces a fost admis ca intervenient Fundația Conservation Carpathia (FCC), dar nu alături de foștii ei asociați, ci pentru a susține „argumentele” Ministerului Mediului.

Cererea în vederea obținerii calității de intervenient în proces a fost argumentată deosebit de interesant, devoalând intențiile reale ale Fundației Conservation Carpathia. Astfel, fundația își argumenta drepturile prin calitatea de mare proprietar de fond forestier pe raza județului Argeș, în zonele limitrofe ale siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”. Fundația arăta în cerere că „se creează posibilitatea atribuirii siturilor către alt administrator și posibilitatea ca pe viitor ea să poată participa la procedura de atribuire în administrare a siturilor Făgăraș”, arătând că deține logistica necesară activităților de administrare în arii protejate, iar când Ministerul mediului va organiza o nouă procedură de încheiere a unui nou contract de administrare a siturilor „FCC are deja asigurate și pre-aprobate sursele de finanțare necesare”.

Instanța Curții de Apel Alba Iulia înțelege întregul fenomen și lupta acerbă din spatele cortinei pentru stăpânirea Munților Făgăraș și anulează notificările de reziliere și rezilierea de drept ale Ministerului Mediului, apreciate ca fiind arbitrare și excesive, bazate pe repetate ordonanțe ale Guvernului cu privire la acest aspect, care au creat norme juridice care nu sunt clare, previzibile, precise și inteligibile, încălcând în acest fel principiile securității juridice și al încrederii legitime.

Dar Fundația Conservation Carpathia este foarte puternică și nu a renunțat la lupta pentru acapararea Munților Făgăraș. Odată cu numirea „guvernului meu”, condus de agentul Dacian Cioloș, membrii ai fundației sunt numiți la conducerea Ministerului Mediului!!! Ministru este numită Cristina-Daniela Pașca Palmer, iar secretari de stat sunt numiți Erika Stanciu și Viorel-Traian Lascu, care se autosuspendă temporar din calitatea de membrii ai Fundației Conservation Carpathia, dar nu demisionează nici unul.

Noua conducere a Ministerului Mediului nu ia nici o măsură de punere în aplicare a sentinței definitive a instanței, în ciuda solicitărilor oficiale în acest sens a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” care nu puteau să-și îndeplinească obligațiile de administrare a siturilor. În cele din urmă, ignorând decizia Curții de Apel Alba, conducerea Ministerului Mediului a decis că nu mai recunoaște calitatea de administrator a celor două situri.

La 14 septembrie 2016, Guvernul Dacian Cioloș aprobă un Memorandum cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș. De observat că Guvernul Cioloș nu a emis o ordonanță sau o lege, care pot fi contestate în contencios administrativ, ci un Memorandum, care nu poate fi supus formelor legale de contestare. În acest document se specifică și modul de constituire a parcului Național Munții Făgăraș, prin „inițierea unei oferte de colaborare pe bază de voluntariat public privat în vederea colaborării cu diverse organizații de mediu care doresc să sprijine pe termen lung constituirea parcului național”. Memorandum-ul stabilea și termenul de înscriere pentru colaborare cu Guvernul României, care a fost octombrie 2016. La ora respectivă, singura fundație care avea un asemenea obiectiv asumat era Conservation Carpathia, iar în luna rămasă alte organizații nu mai aveau timp să se înființeze sau să-și modifice statutul în instanță.

Siturile „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” au solicitat guvernului României anularea/retragerea/denunțarea Memorandumului cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș, aprobat de Guvernul României la 14 septembrie 2016.

Speranța moare ultima…

În jurul problematicii proiectului de înlocuire a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” cu o administrare de către Fundația Conservation Carpathia a Munților Făgăraș s-a declanșat o adevărată luptă. Susținătorii administrării Munților Făgăraș de către această fundație străină își bazează argumentația propagandistic, susținând că cei care se opun străinilor sunt cei care vor să taie „ras” pădurile Făgărașilor, cei care vor să vâneze toate trofeele faunei care a mai rămas în viață și care vor să facă din Transfăgărășan un mare talcioc.

Dar, stimați cititori, hoția trebuie să fie oprită de prin acțiunile magistraților și ANAF-ului, pe care îi invităm respectuos să abandoneze poliția politică mizerabilă pe care o practică de mai mulți ani și să treacă la treaba pentru care sunt investiți de lege.

Oare trebuie să dăm România în întregime străinilor din cauză că unii români fură și cei îndrituiți nu i-au măsuri? Asemenea sugestii/susțineri/demersuri sunt adevărate ofense aduse minimei inteligențe a poporului român. Adică românii nu sunt buni să-și păstreze țara pentru că sunt hoți, așa că hai să dăm țara străinilor, care s-au dovedit mult mai corupți decât românii, doar că au tupeu mare și „hoții strigă «hoții»”, iar guvernul român, aflat sub presiunea euro-atlantică, pe de o parte și a statului paralel intern, pe de altă parte, nu-și poate exercita suveranitatea pentru a lăsa România, atâta cât a mai rămas, românilor. Fundația Conservation Carpathia joacă dur. Ea a dat în judecată Federația proprietarilor de păduri și pășuni din România, NOSTRA SILVA și i-a cerut daune materiale pentru că i-ar fi stricat imaginea! Tupeu nu glumă! Românii nu mai au voie în țara lor să critice intrușii străini veniți după bogățiile noastre.

Vrând, nevrând, scriind aceste rânduri, nu pot să nu fiu de acord cu președintele actual al SUA, care se pronunță ferm pentru o Europă a națiunilor! Doamne ajută! Poate atunci își vor găsi și românii locomotiva care să-i împingă spre mai binele la care aspirăm mulți dintre noi.

Lupta pentru acapararea Munților Făgăraș cu multele lor resurse naturale continuă!

                                                                                                              Prof. univ. dr. Corvin LUPU

 

Citiți și:

Din nou despre legătura dintre „dreapta”, cultele neoprotestante, fundațiile germane, propaganda neoliberală și distrugerea instituțiilor românești

Klaus Iohannis, la Muzeul Istoric German din Berlin – discurs presărat cu falsuri istorice, revizionism nemțesc și ideile globaliste ale lui Merkel

Caracatița George Soros, de la Washington la Moscova

Despre cum onegeurile-dronă înăbuşă gândirea democratică şi creează naţiuni de unică folosinţă

Iohannis se consultă cu ong-urile soroșiștilor pe tema Referendumului cu justiția

„Cărămizile” lui Soros la soclul statuii lui Kovesi

Niște propagandiști iohannisto-globaliști decid cu de la sine putere care știri și site-uri  sunt „fake news” pe Internet și Facebook

Mihail Bumbeș și „Miliția spirituală”, promotori ai neomarxismului, progresismului și anarhiei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*