Puncte de vedere

Generalul Iulian Vlad și minciunile din memorii (II)

    Marius Albin Marinescu: Am văzut în suplimentul „Cotidianul” că memoriile generalului Iulian Vlad, publicate de generalul Rogojan, încep […]

 

 

Marius Albin Marinescu: Am văzut în suplimentul „Cotidianul” că memoriile generalului Iulian Vlad, publicate de generalul Rogojan, încep cu un text despre activitatea Securității în timpul regimului ceaușist.  A fost publicată  și o declarație a generalului Vlad, dar nu se menționează contextul și de când datează textul, ci se înțelege că face parte din memorii. Ne puteți face niște precizări?

Corvin Lupu: Sigur că da. Este o declarație-raport, importantă, a generalului Iulian Vlad, dată în 31 martie 1990 noilor autorități politice ale României, privitoare la activitatea instituției Securității în timpul regimului ceaușist. Despre această declarație, cu ani în urmă, generalul Iulian Vlad îmi spunea că îi pare rău că le-a dat-o lui Iliescu & CO.

Generalul Rogojan a publicat textul fără să menționeze despre ce este vorba, lăsând să se creadă că sunt memoriile generalului Vlad, date în ultima perioadă, după ce a simțit cancerul la stomac și s-a gândit că se apropie sfârșitul. Se poate proba că nu este un text aferent memoriilor înregistrate pe bandă magnetică, tocmai prin lipsa acesteia. Eu am recunoscut documentul imediat și știind că Aurel Rogojan nu este un om corect, l-am confruntat cu originalul și am văzut că sunt eliminate pasaje din documentul original și sunt și adăugiri, pe care generalul Vlad nu le-a scris la timpul potrivit. Deci, se confirmă ce am discutat noi, în primul nostru dialog, despre corectitudinea generalului Rogojan. Eu nu vreau să spun că nu sunt și istorici care modifică adevărul. Sunt, dar, cel mai adesea se întâmplă acest lucru cu cei care abordează tărâmul istoriei din alte interese și care sunt străini de acest domeniu. Unul dintre ei, este Aurel Rogojan, absolvent al școlii militare de ofițeri de securitate, care și-a completat studiile, cu încă doi ani la facultatea de Drept, fără frecvență, susținând examene de diferență, în grupe formate exclusiv din ofițeri ai M.I., care beneficiau de un tratament special din partea corpului didactic, fiind considerați oameni foarte ocupați, cu răspunderi foarte importante, care trebuie ajutați. Așa și-au făcut ei studiile, iar după ce au intrat în posesia diplomelor, unii dintre ei, ca Rogojan, fac pe marii savanți în domeniul Istoriei, cu toate că nu au studiat ansamblul problematicii de istorie și dau lecții profesioniștilor.

În acest punct al discuției, aș dori să vă spun că am observat la mulți militari, inclusiv recent, la un medic militar, impresia lor greșită că dacă au fost în spatele zidurilor unităților militare ei știu ce s-a întâmplat, iar noi, cei din afara zidurilor, n-avem cum să știm. Se înșală amarnic. Participanții la evenimente au cunoscut ceea ce s-a întâmplat pe areale mici, în continuarea unor ordine pe care le-au primit de la comandantul lor și atât. Prin sistemul compartimentării severe a muncii, în condițiile secretului de serviciu, acești ofițeri nu știau decât bucățica lor și nu au avut acces la ansamblu. Doar la vârf era cunoscut ansamblul, iar vârful era controlat de foarte puțini oameni. Cercetătorii, în schimb, am cercetat ansamblul evenimentelor, din surse diferite, urmărind fenomenele și evenimentele de la vârf înspre bază și le-am corelat cu întreaga istoriografie a problemei, legând evenimentele de la noi cu ansamblul istoriei contemporane și recente. Clevetitorii au misiunea de a nega adevărul și de a strica imaginea celor care scot adevăruri incomode pentru făptuitorii crimelor și distrugerii programate a României din decembrie 1989 și de după aceea. Apoi, domnule director, militarii în general și securiștii, în special, nu pot să accepte ideea că secretele lor cele mai mari, pe care au crezut ei că le dețin în exclusivitate, că sunt ascunse în mințile lor, au ajuns în cărți de istorie. Ei au rămas cantonați în trecut și văd acuma că mai sunt oameni care au ajuns să acceadă la esențial, la secretele lor, le-au adunat cap la cap, le-au clasificat, le-au ordonat și le-au așezat pe firul logic și adevărat al istoriei contemporane și recente a României.

M.A.M.: Dar dumneavoastră de unde aveți documentul? Din arhivele S.R.I.?

C.L.: Nu, nici vorbă. Documentul este în arhivele S.R.I. și a fost publicat de dl. prof. univ. dr. gl. bg. S.R.I. (r) Cristian Troncotă, în ediția a II-a a cărții „Duplicitarii”.

M.A.M.: În ce context a dat declarația-raport?

C.L.: În 22 decembrie 1989, gl. Vlad ajunsese la apogeul puterii și a deciziilor radicale, șocante pentru clasa politico-militară de atunci. Cu fiecare mișcare, puterea lui Vlad a crescut. A ajuns să controleze integral Ministerul de Interne, după ce l-a arestat pe șeful său, ministrul Tudor Postelnicu și pe secretarul de stat Constantin Nuță, căruia i-a confiscat documentele cele mai importante ale evenimentelor de la Timișoara și l-a predat pe mâna asasinilor săi din M.Ap.N. Generalul Iulian Vlad a fost arestat/pus la adăpost/parțial izolat/deposedat de prerogative în data de 31 decembrie 1989, împreună cu adjuncții săi, generalii Aristotel Stamatoiu și Gianu Bucurescu și cu șeful Direcției a IV-a de Contrainformații Militare, generalul Gheorghe Vasile.

Noii puteri și ministrului Apărării le era încă frică de șefii Securității. I-au chemat la sediul M.Ap.N. sub pretextul nevoii de a se raporta activitatea. Securiștii au vorbit pe rând și fiecare a fost arestat după ieșirea din biroul lui Militaru. Ambasadorul sovietic se afla în clădirea M.Ap.N., semn că arestarea și desființarea Securității s-a făcut sub oblăduirea Moscovei. O butadă spune că „revoluțiile își devorează copiii”. Vlad știa că nu ar fi putut să fie arestat fără binecuvântarea sovieticilor, de aceea, pe moment, Securitatea nu a reacționat în nici un fel și, din locul de deținere, el a continuat să slujească noua putere și, în același timp, să transmită securiștilor din libertate ce conduită trebuie să adopte.

M.A.M.: Cum a ajuns generalul Iulian Vlad să scrie acea declarație-raport în 31 martie 1990?

C.L.: În închisoare, gl. Vlad a fost consultat cu foarte multe lucruri, inclusiv cum să se reorganizeze noul serviciu de informații. În acest context, a făcut și acest tablou al instituției Securității din ultimii ani, arătând că aceasta nu și-a mai îndeplinit prerogativele, nu l-a mai slujit cu devotament pe conducător, a sprijinit mișcarea care a dus la răsturnarea conducerii etc. De altfel, adresându-se lui Ion Iliescu personal, cu 11 zile înaintea expedierii prezentei declarații-raport, generalul Vlad l-a rugat să aibă parte de o judecată politică, nu de o judecată juridică, pentru că dacă va fi judecat după legi, va fi condamnat la moarte.

M.A.M.: Cred că asta este recunoașterea deplină a trădării generalului Vlad și a instituției Securității, care i se subordona total. Atunci de ce s-a mai supărat pe dumneavoastră? Ați fost în relații bune cu generalul Vlad.

C.L.: Da, am fost până când, cercetând profund, am reușit să devoalez toată mizeria din spatele loviturii de stat și am văzut cu multă claritate faptele odioase de care a fost legat generalul Vlad, inclusiv de crimele care s-au petrecut în perioada 22-31 decembrie 1989, când Ministerul de Interne a fost condus de gl. Vlad. Încet, încet, nu l-am mai căutat și nu m-am dus la niște întâlniri de la Căciulata, unde venea anual, de multe ori de două-trei ori. După apariția cărții mele „Trădarea Securității în decembrie 1989”, în 2015, am mai vorbit doar de două ori la telefon, scurt, el fiind foarte sobru. Nu m-a apostrofat direct, m-a criticat doar în spate, în diverse discuții cu securiști și cu unele personalități în fața cărora încerca să-și salveze imaginea și să întrețină „Mitul Iulian Vlad”, cel despre care am scris un articol în publicația dumneavoastră. El știa că aflând lucrurile pe care le-am scris în cărțile mele, în mod sigur, știu și altele, mă cunoștea bine și nu voia să mă provoace. A fost un om foarte diplomat și cu o mare capacitate de a se transpune în postura pe care dorea să o proiecteze în societate.

M.A.M.: În schimb, v-a provocat generalul Rogojan!

C.L.: Rogojan și alții, care au intervenit și pentru a mă lovi indirect, prin familie și direct, prin încercarea de a-mi strica imaginea publică. Sunt vechile lor apucături securiste de care nu se pot dezbăra.

M.A.M.: Fiindcă ați afirmat că gl. Rogojan a eliminat unele pasaje din declarația-raport a gl. Vlad și a mai și adăugat pasaje, prezentați-ne câteva mostre de acest fel.

C.L.: Eu vă dau câteva exemple punctuale pe care le-am subliniat pe text. Sunt doar aparent lipsite de importanță, dar cunoscătorii își dau seama de intenția de a cosmetiza, folosind falsul, ceea ce duce la denaturarea memoriilor. Dacă așa a procedat cu toată „opera”, atunci nu avem de-a face cu memoriile generalului Vlad, ci cu niște făcături ale gl. Rogojan. Eu lupt pentru adevăr, iar ei, denigratorii mei, falsifică.

Vorbind despre ministrul Postelnicu, Rogojan a eliminat partea din text în care se arăta că Securitatea a slujit scopuri dictatoriale i-a folosit ministrului Postelnicu pentru a-și asigura ascensiunea, cât mai mult cu putință. Din text reiese că Securitatea nu-și făcea atribuțiile stabilite prin lege, ci făcea altele. Anterior acestui pasaj, Rogojan a eliminat o parte a unei fraze în care se arăta că Securitatea a fost cea care a întărit dictatura. Or, domnule director, după 1989, securiștii s-au prezentat pe sine ca niște victime ale istoriei. Manipularea trebuie să înceteze. De asemenea, tot referitor la ministrul Tudor Postelnicu, pe lângă cele scrise de gl. Vlad în declarația-raport, Rogojan a mai inserat, din burta lui, ca să-l apese de tot pe ministrul care nu avea încredere în Vlad și colaboratorii săi apropiați, următoarea propoziție: „Postelnicu a adoptat metodele de relaționare politică bazate pe șantaj și amenințare”.

A fost eliminat din text un aliniat întreg referitor la regretele generalului Iulian Vlad de a nu fi refuzat funcția de șef al D.S.S. Apoi, un alt aliniat întreg eliminat a fost cel în care Vlad arată că el nu a avut experiență practică în operativ. Or, atât generalul Vlad, cât și alți propagandiști ai fostei Securități, l-au prezentat pe Iulian Vlad ca pe o eminență cenușie a muncii de securitate, ceea ce nu a fost. A fost un om cult, a citit mult, s-a prins de el ceea ce a citit și, în adâncurile sale, a rămas devotat internaționalismului socialist.

M.A.M.: Acești internaționaliști socialiști fac parte din aceeași familie cu globaliștii de astăzi.

C.L.:  Da. După 1968, internaționaliștii îl condamnau pe ascuns, șoptit la ureche, pe Ceaușescu pentru că se îndepărta tot mai mult de Moscova, ei fiind de părere că regimul socialist de stat nu putea să reziste decât cu susținerea puterii de la Kremlin. Din acest punct de vedere, internaționaliștii proletari aveau dreptate. De altfel, s-a și văzut după Malta, cum au căzut toate regimurile socialiste de stat sub bagheta Moscovei. Generalul Vlad a intrat în Securitate în 1952, când instituția era condusă cu mare autoritate de consilierii sovietici, în frunte cu celebrul Alexandr Saharowski, șeful consilierilor sovietici din Securitate și Ministerul Afacerilor Interne, un geniu al informațiilor, care a devenit ulterior director al Directoratului I din K.G.B., respectiv structura de spionaj extern, pe care a condus-o timp de cincisprezece ani. Toți ofițerii erau formați în spiritul unui atașament total față de Uniunea Sovietică. În 1956, Vlad a fost trimis la studii în U.R.S.S., împreună cu viitorul general Macri, om de încredere, pe care Vlad avea să-l trimită în 1987 la Brașov, când s-a făcut repetiția de declanșare a revoltei populare, iar în decembrie 1989 l-a trimis la Timișoara. Tot lui Macri i-a transmis Vlad ordinul să-l împuște pe generalul Constantin Nuță, pentru a-l opri să vină la București și să preia comanda Ministerului de Interne, al cărui secretar de stat era. Ar fi fost deranj mare pentru puciști… Doresc să menționez și să accentuez că toți cei care mergeau la studii în U.R.S.S. erau recrutați ca agenți ai serviciilor sovietice. Fără excepție. Faptul că imediat după întoarcerea în România a fost avansat în funcție este o dovadă a faptului că lucra pentru sovietici. Degeaba a încercat Ceaușescu să transforme Securitatea într-o instituție națională românească, cadrele ei erau injectate de sovietici și virusate și această generație era la comandă în decembrie 1989. Ceaușescu aștepta de la ei să lupte până la sacrificiul suprem ca să apere România de atacul internațional concentrat împotriva țării, din decembrie 1989, iar ei, cu Iulian Vlad la comandă, au acționat ca să predea România agenturii sovietice, iar ulterior, după devalizarea țării, Ion Iliescu & Co au predat-o Occidentului care ne-a colonizat.

Foarte puțin mai jos, a fost eliminat din text un pasaj în care Vlad arată că nu i-a slujit cu devotament pe conducătorii României și nu și-a îndeplinit obligațiile „așa cum o cereau calitatea de militar și obligațiile funcției”. Din acest punct de vedere, generalul Vlad este foarte explicit.

M.A.M.: Generalul Vlad spune exact ceea ce ați arătat dumneavoastră în cărțile dumneavoastră.

C.L.: Da, el a avut voie să spună, dar când am spus eu aceste lucruri, au luat toți foc, semn că au o mare problemă de incompatibilitate cu obiectivitatea și cu capacitatea de a se replia de pe pozițiile mizerabile în care s-au situat unii dintre comandanții Securității. Repet: nu vreau să arunc anatema pe tot aparatul din Securitate. Au fost mii de ofițeri de securitate care au contribuit mult la dictatura de dezvoltare, la acumularea de valori, la protejarea bazei materiale a societății și a bunurilor, care habar nu aveau că sus, la vârf, niște trădători își dau mâna cu serviciile secrete străine și cu alți trădători din Partidul Comunist și din Armată, ca să dea o lovitură de stat și să predea țara pe mâna hoților, străinilor și minoritarilor etnici.

A fost eliminat și un lung pasaj, cuprinzând cinci aliniate, în care gl. Vlad se referă la felul în care el a eliminat din rapoartele către conducerea țării anumite componente ale activității Securității, modul în care s-a ascuns ca să nu fie trădat pentru felul în care încălca obligațiile ce le avea și a dat două liste de șefi ai Securității, una cuprinzând comandanți în care avea încredere și alta cuprinzând pe generalii Gianu Bucurescu și Ștefan Alexie, în care avea cea mai mare încredere că nu îl trădează.

De asemenea, din două fraze diferite au fost eliminate o serie de cuvinte, suficient cât cititorii să nu poată înțelege ideea că Vlad declara/raporta noii puteri a lui Iliescu că a conștientizat necesitatea înlăturării dictatorilor și că a luat măsuri în spiritul acestei concluzii la care a ajuns el.

Privitor la această foarte importantă parte a declarației-raport a lui Vlad, doresc să precizez câteva aspecte pentru cititorii noștri, mai ales pentru civili, care nu cunosc foarte bine specificul calității de militar. Ofițerii de toate armele sunt executanți ai ordinelor care se dau în baza legilor și regulamentelor în vigoare. Doar ordinele ilegale nu trebuie executate. În decembrie 1989, nu s-au dat ordine ilegale de către conducerea statului. Cei care au făcut afirmații în acest sens, au speculat, au denaturat și au manipulat opinia publică. Militarii nu sunt decidenți politici în societate. Militarii nu sunt filozofii și înțelepții națiunii. Ei nu sunt școliți, numiți, păstrați, plătiți pentru a conduce România. Nu ei sunt cei care trebuie să ia deciziile politice, administrative, ideologice și de altă natură în societate. Nu militarii trebuie să stabilească ce este bine și ce este rău în societatea românească. Generalul Iulian Vlad, în mod repetat, cu diverse ocazii, a arătat că el a judecat, a analizat și a ajuns la părerea că trebuie să nu respecte legile și ordinele și a acționat după părerea lui. Ce militar a fost ăsta, domnule director? Și se găsesc o mulțime de…, n-am să-i calific, să susțină acest „model” de militar. Ce om cu judecată și responsabilitate poate admite că militarii trebuie să decidă destinele poporului român? De aici a venit răul în decembrie 1989 și el s-a perpetuat, până astăzi!

M.A.M.: Interesant. Vă rog continuați.

C.L.: De asemenea, a fost eliminat din text un aliniat în care Iulian Vlad declara că acționând „susținut” în spiritul convingerilor sale că dictatorii trebuie înlăturați, nu a mai pus în lucru și nu a mai urmărit informațiile care puteau preveni evenimentele care s-au produs. Dacă generalul Vlad ar fi fost trimis în judecată pentru înaltă trădare, ceea ce ar fi fost efectiv un act de justiție, procurorii nu trebuiau să facă altceva decât să-i adune declarațiile și să i le posteze în rechizitoriu. Pe această ultimă linie de text eliminat din „memorii”, redau cititorilor noștri un citat dintre cele lăsate de o parte de Rogojan: „…deși erau numeroase date din care rezultă că în ultima parte a anului 1989 situația operativă se deteriorase foarte mult, nu am luat nici o măsură deosebită , așa cum s-ar fi impus și așa cum eram obligat să o fac, în scopul prevenirii unor urmări grave și nici n-am raportat informații care erau foarte importante.” Acest aliniat este sugestiv și explică toate cauzele relelor care au urmat, respectiv destabilizarea totală a statului național unitar independent România, care nu s-a mai restabilit până astăzi, locul său fiind luat de un stat aservit total străinătății, care a transformat țara în colonie și astăzi acest stat o ține cu forța în această postură.

Din partea de final a declarației-raport a generalului Iulian Vlad, Aurel Rogojan a mai eliminat două fraze în care se spune că acțiunile și măsurile pe linia încălcării atribuțiilor Securității, care au condus la lovitura de stat „au fost însă mult mai multe”. Ultima frază cenzurată și eliminată din text arată că Securitatea a facilitat „acțiunile forțelor revoluționare ale maselor populare împotriva regimului dictatorial…” Deci, trădare recunoscută pe față.

Pasajele eliminate confirmă trădarea generalului Iulian Vlad și statul paralel pe care Securitatea l-a creat și care acționa în afara dispozițiilor legale și fără cunoștința conducerii țării.

M.A.M.: Recunosc că nu citisem acest document extrem de important, iar acuma îmi dau seama cu argumente în plus de ce ați hotărât dumneavoastră să scrieți o lucrare în care să lăsați posterității adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. Cred că patriotismul pe care nu vi-l contestă nici dușmanii dumneavoastră a fost factorul generator al cărții „Trădarea Securității în decembrie 1989”.

Vă mulțumesc și vă aștept să continuăm analiza memoriilor generalului Vlad.

                                                                                                                   (Va urma)

                                                                                            A consemnat Marius Albin MARINESCU

 

 

1 Comment

  1. Dan

    Prin prisma evenimentelor din decemb. 1989, la care am participat efectiv, incl. la reconstituirile de mai târziu, este evident ca DSS a fost principalul „actor” in tradarea sistemului, iar actuala campanie, destul de agresiva in desfasurare, are menirea de a „albi” pe tortionarii din subordinea lui Tudor Postelnicu.
    Dupa 1990, ba chiar si in prezent, SC „Securitatea” SRL a desfasurat activitati economice protejate pe piata concurentiala, incl. dintre cele considerate a fi contrabanda.
    Poate va veti intreba unde se afla SRI si SIE pe timpul spolierii Romaniei de resurse, de vânzare pe nimic a obiectivelor economice strategice si va voi raspunde tot eu: nu au protejat tara, ba chiar au facut parte dintre echipele ce au vândut-o pe doi arginti oricui le strecura spagi masive in conturile din paradisurile fiscale.
    Intamplarea a facut ca gl Gusa sa-l monitorizeze pe Iulian Vlad, reusind partial sa limiteze consecintele (mai) catastrofale prin care securistii au trecut intreaga tara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*