Observator

Grupul de la Cluj pune umărul la ascuțirea luptei de clasă

Așa numitul „grup de la Cluj” reprezintă unul dintre implanturile securistice cele mai la vedere în politica românească actuală. El […]

Așa numitul „grup de la Cluj” reprezintă unul dintre implanturile securistice cele mai la vedere în politica românească actuală. El influențează de ani buni orientări și strategii ale statului român de pe poziții așa zis vizionariste. Plasat exact în plexul solar al PSD-ului, acolo unde eșecurile repetate în alegeri au durut cel mai tare, de ani buni, acest partid, grupul de la Cluj a fost constant un cal troian, o vulnerabilitate de nedepășit pentru PSD.

Vasile Dâncu și Ioan Rus sunt doi dintre exponenții cei mai cunoscuți ai acestei grupări. În mod programatic aceștia au ocupat poziții cheie în guverne succesive ale ultimilor ani, fie ele de partid sau tehnocrate.

Faptul că Vasile Dâncu, pesedist, chipurile, a fost numit vice prim ministru în guvernul Cioloș, cred că spune totul despre el. Cine îl susținea și pe cine reprezenta. Și nu de ieri de azi ci din totdeauna.

În acest context mi-a atras atenția un interviu acordat cu vreo trei zile în urmă de Ioan Rus lui Cozmin Gușă (și această opțiune de comunicare, cu cozminii, grăitoare. Când nu Prelipceanu, atunci Gușă).

Referindu-se la șansele lui Klaus Iohannis de a câștiga, peste doi ani, un nou mandat de președinte al României, Ioan Rus profețește:
Pe măsură ce se va apropia momentul în care [Klaus Iohannis, n.a.] va dori să câştige eventual un al doilea mandat, va trebui să iasă în piaţă. Fără să joace, stând aşa doar, nu ştiu dacă nu cumva nu va reuşi să obţină un al doilea mandat“.

Ce să fie asta? m-am întrebat suspicios. Defetism, cumva? Tocmai la televiziunea binomialo – prezidențială? Hmm! Nu prea le stă în fire. Zona asta de propagandism ostentativ, venind din seva atotputerniciei securiste, nu folosește adevărul și judecata obiectivă ca produse direct vandabile ci doar ca ingrediente ale unor manipulări cu bătaie mai lungă.

Pe această logică am ajuns la concluzia că mesajul lui Ioan Rus s-a vrut, de fapt, unul autoritar și mobilizator, care să-i indice președintelui Iohannis direcția victorioasă nu printr-o șoaptă la ureche ci printr-un deget arătător, ieșit viguros din disciplina pumnului.

O parte a societății românești (e drept, încă semnificativ minoritară) a simțit nevoia ca, prin vocea lui Ioan Rus, să-l trezească la viată pe molaticul nostru președinte, să-i ceară acestuia să îmbrace pelerina roșie, „să iasă în piață”,   „să joace”, să se implice și să nu mai facă pe mortul în păpușoi în vreme ce curentul popular anti – Kovesi și anti – binom câștigă vertiginos teren.

Avertismentul lui Ioan Rus nu este altceva decât o evidentă continuare a altor demersuri menite să-l scoată la luptă deschisă pe președinte. Vă amintiți cererea de dialog formulată către Cotroceni de „societatea civilă” reprezentată de ONG-urile sorosiste (și acceptată chiar a doua zi de consilierii președintelui)? Dar de atacul CSM-ului asupra CCR, prin acuzarea lui Valer Dornean că s-ar fi antepronunțat într-o speță ce viza un posibil conflict de natură constituțională între executiv și justiție?

Sunt semne din ce în ce mai evidente că, undeva în etanșul ce a protejat până de curând omerta sistemului ocult, ceva a cedat și adevărul a început să țâșnească amenințător din toate direcțiile. Ca în vapoarele de mare tonaj în care compartimentarea devine ineficientă când se produc fisuri, și în binom, din momentul în care au început să apară infiltrații și dezvăluiri, s-a declanșat alarma de naufragiu.

Ioan Rus nu face altceva decât să-i ceară imperios președintelui României să stopeze lansarea la apă a bărcilor de salvare (echivalentă cu abandonarea navei și declanșată, se pare, cu acordul lui tacit) și să treacă cu toată vigoarea la peticirea spărturilor.  Ceea ce înseamnă că Ioan Rus și ceilalți in numele cărora vorbește nu prea sunt mulțumiți de jumătățile de măsură cu care Klaus Iohannis acționează.

Să constatăm: regulamentul comisiilor parlamentare de anchetă s-a îmbunătățit semnificativ (în sensul creșterii forței de acțiune a acestora), procedura pentru audierea lui Sebastian Ghiță și a altora s-a simplificat, SRI dă semne că ar fi dispus să colaboreze mai consistent decât până acum pentru aflarea adevărului, dezvăluirile despre abuzurile, chiar ororile făcute de procurori DNA, curg cu nemiluita, spălarea Laurei Kovesi la Bruxelles a fost un eșec total. În plus, tandemul Udrea – Băsescu se pare că a decis continuarea la alt nivel a luptei pentru a-și salva propria piele.

Toate acestea reprezintă indicii că tabăra anti – binom crește, că șansele ei de victorie atrag tot mai mult atenția și interesul marilor jucători. Ar fi culmea ca tocmai președintele României, cel mai informat civil al țării, să nu ia în calcul beneficiile sprijinirii (cu discreția și ambiguitatea necesare) a unora dintre demersurile acestei  tabere.

Faptul că Ioan Rus îl cheamă atât de strident pe baricada tefelistă pe Klaus Iohannis, amenințându-l că altfel PSD îl va  zdrobi la viitoarele prezidențiale cu un contra-candidat, George Maior, pregătit deja, în ascuns, de americani, mă face să cred că nivelul de panică în rândul susținătorilor Laurei Kovesi a ajuns la cote de dezastru.

                                                                                                                          Contele de Saint Germain

1 Comment

  1. Jan Valjean

    Gunoaie securiste mafiote si ahtiate dupa bani obtinuti prin influente specifice mafiotilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*