Atitudini

Femeia, de la mama dătătoare de viață la ministru de război! (III)

                              Hai, înjurați-mă! (III) Poate că […]

 

                            Hai, înjurați-mă! (III)

Poate că sînt tributar unor tradiții multimilenare, dar eu știu că de cînd Dumnezeu l-a făcut pe om (sau, după alții, de cînd maimuța s-a transformat în om și apoi în cetățean UE), bărbatului i-au revenit treburile grele în gospodărie. Bărbatul a trebuit să ucidă, fie animalele sălbatice pentru a asigura hrana familiei, fie să ucidă pentru a-și apăra familia și gospodăria iar, mai apoi, patria. Sîntem astfel obișnuiți ca bărbații să ucidă, dar nu și femeile să ucidă. Și totuși, avem în istorie femei criminale în serie (fie, cum ar spune Marean Vanghelie, `pă persoană fizică”, adică pe cont propriu, fie ocupînd o funcție în stat). Apoi, au apărut politica și afacerile, apanaj al bărbaților – implicit, a apărut și corupția, de asemenea apanaj al bărbaților; dar iată că acum ne confruntăm cu corupția femeilor intrate în politică sau afaceri. Să înțeleg că asta înseamnă egalitatea de sex sau de gen?

Vorbeam despre femeile criminale „pă persoană fizică”. Cea mai însemnată dintre acestea este contesa Erzsebet Bathory (1560-1614), din familia care a condus Transilvania și care între anii 1585-1610 a torturat și ucis un număr aproximativ de 650 de slujitoare (nu intru în amănunte, le găsiți pe internet).

Un alt caz, cu mult mai puține victime dar cu o activitate păcătoasă mult mai amplă, pe mult mai multe planuri, a fost Lucrezia Borgia (1480-1519) din celebra familie criminală Borgia, posesoarea multor titluri nobiliare (contesă, ducesă, principesă și guvernatoare a ducatului Spoleto). A fost fiica lui Rodrigo Borgia, cel care în anul 1492 a devenit papa Alexandru al VI-lea și a uneia dintre multele sale amante. Primul soț al Lucreziei, la despărțire, a acuzat-o pe aceasta că trăiește cu propriul său tată, preasfîntul părinte. Papa Alexandru al VI-lea, poate cea mai mare pată din istoria bisericii catolice, a rămas cunoscut ca fiind curvar, incestuos, corupt, dornic de avere și criminal. Adesea, crimele erau săvîrșite de fiica lui care, după cum se scrie, avea un inel care ascundea o otravă pe care o streucura în paharele cu băutură ale dușmanilor papei sau de care acesta nu se mai folosea, sau în paharele amanților săi de care vroia să scape. Lucrezia a avut 8 copiii, în general cu paternitate necunoscută sau controversată.

Iată portretele a două femei a căror imagine, în mintea mea, nu se asociază cîtuși de puțin cu feminitatea.

Și Vechiul Testament dar și istoria consemnează numele a foarte multe regine, dau în marea lor majoritate acestea erau regine-consoarte și doar puține conduceau țara pe tronul căreia se urcaseră.

Din această din urmă categorie, cred că prima a fost regina din Saba (sau Sheba), în sec. X î.Ch, menționată în Vechiul Testament. Nu se cunoaște nici numele din cartea ei de identitate și nici unde se afla exact regatul ei (în Asia, pe teritoriul actualului stat Yemen, sau în Africa, pe teritoriul Etiopiei de azi). Aflînd de întelepciunea regelui Solomon, regina s-a dus la Ierusalim să îl cunoască și acolo, cu înțelpciunea sa proverbială, Solomon a lăsat-o însărcinata. Din această legătură a rezultat un băiat, care conform tradiției bisericii ortodoxe copte, s-ar fi numit Menelik (în altă versiune însă, Menelik ar fi fost fiul unui arhitect). Crescînd mare, Menelik s-ar fi dus la Ierusalim să își cunoască tatăl iar la întoarcere, ar fi furat din templu Tablele Legii, care și astazi ar fi ținute în biserica Sfînta Maria din Sion, în orașul etiopian Axum, un loc în care singura persoană care are acces este păzitorul acestora. Frumoasă ieșire din încurcătură pentru evrei! Ei pretind că Iahve le-a dat Tablele Legii scrise chiar de El, dar dacă întrebi unde sînt ridică din umeri: „Ne-au fost furate!”

Ajuns aici, fac o paranteză. Eu nu cred în existența Tablelor Legii. Se spune că Dumnezeu poate orice, dar de fapt sînt două lucruri pe care Dumnezeu nu le poate: Dumnezeu (care nu este ființă materială, ci este duh) nu poate să moară și Dumnezeu (cel puțin Dumnezeul nostru, al creștinilor) nu poate să urască. În rest, poate orice. Deci Iahve ai fi putut teoretic să scrie în jurul anului 1500 î.Ch. Tablele Legii cu litere ebraice (cum vedem în filme sau tablouri istorice), deși evreii au inventat alfabetul ebraic de abia în sec. IX î.Ch. În condițiile în care aceste table au fost furate înainte de inventarea alfabetului ebraic, înseamnă că evreii nu le-au citit niciodată!

Și să mai fac o precizare, eu nu cred nici în Pentateuh (sau Cărțile lui Moise, adică primele 5 capitole ale Vechiului Testament care se pretind a fi fost scrise de Moise, care nu știa să scrie în ebraică). Acum cîteva luni o prietenă care intrase pe facebook într-o polemică cu un preot într-un domeniu pe care nu îl stăpînea dar îl intuia din bun simț, m-a rugat să îi dau argumentația necesară (pe care a și postat-o fără să și-o însușească, precizînd că este textul meu). Este un text lung și, zic eu, interesant, din care vreau să vă expun teza mea: “…cînd toți oamenii sînt copiii Domnului, cum a putut Iahve, în trei rînduri, să promită lui Avraam, Moise și Iosua că va da evreilor întregul pămînt („și orice bucată de pămînt pe care piciorul vostru va pune talpa, vi-o dau vouă”)? Nu cumva acest fals a fost făcut în jurul anului 280 î.H. cînd la cererea faraonului Ptolemeu al II-lea cei 72 de înțelepți evrei din Alexandria au tradus Septuaginta și au profitat pentru a pretinde că întregul pămînt le-a fost dat lor?…”). Vedeți, fac eu ce fac și acum, după dușmanii adevărului, după politicieni, după trădători, după corupți și după feministe, ofer posibilitatea să mă injure și teologilor cu ochelari de cal!

În mileniul II d.Hr. reginele domnitoare s-au înmulțit.

Aș începe cu Isabela de Castilia (1451-1504) care a domnit împreună cu soțul ei, Ferdinand al II-lea de Aragon.  Legat de ea, îmi amintesc trei lucruri: a sponsorizat traversarea Oceanului Atlantic de către Cristofor Columb, l-a numit în funcția de inchizitor general pe cel mai crunt închizitor, evreul convertit Tomas de Torquemada și a emis decretul prin care evreii sefarzi și musulmanii din Spania erau obligați să se convertească la catolicism – cine refuza, era expulzat. Legat de ultimul aspect, trebuie remarcat că acesta a condus la creșterea masivă a consumului de carne de porc întrucît s-a constatat că mulți s-au convertit nu din convingere, ci din interes – astfel a fost introdus un test, convertiții au fost puși să mănînce carne de porc, iar cine refuza însemna nu s-a convertit cu adevărat, astfel încît era expulzat.

În Anglia (și apoi în Regatul Unit), au fost multe femei regine. dar trebuie să distingem între monarhia absolută și cea constituțională. În prima categorie le enumăr pe Maria I Tudor (1516-1558, regină între 1553-1558) și Elisabeta I (1533-1603, regină între 1558-1603), ambele ordonînd crime. Maria Tudor (numită și Bloody Mary, adică Maria cea Sîngeroasă) a ordonat execuția verișoarei ei în vîrstă de 16 ani, Lady Jane Grey, care avea și ea dreptul la tron (a fost chiar regină timp de 9 zile) precum și a soțului acestuia, și a declanșat prigoana împotriva protestanților, fiind executați cel puțin 300 dintre aceștia (Maria, nepoată a lui Ferdinand al II-lea de Aragon, era catolică). Elisabeta I-a a ordonat executarea verișoarei ei, Maria Stuart, regina Scoției. În același timp, în cei aproape 45 de ani de domnie ai săi, a crescut puterea Angliei pe plan mondial, a început să fie colonizat nordul Americii, Francis Drake a înconjurat globul, cultura și filozofia din Anglia au beneficiat de William Shakespeare, Christopher Marlowe, Ben Johnson, Francis Bacon.

Celelate două, Victoria (1819-1901, regină între 1877-1901) și Elisabeta II (ns. 1926, regină din 1951), au lăsat crimele în seama parlamentului britanic sau a primului ministru – se intrase într-o nouă epocă. Iată 4 regine care în total, au ocupat tronul 140 de ani!

Maria Tereza (1717-1780) a fost împărăteasa Imperiului Habsburgic între 1740-1780. Despre nimfomania și zoofilismul ei circulă multe legende ca de pildă „Legenda privind nimfomania împărătesei a căpătat în timp diverse variaţiuni. Una dintre acestea priveşte un episod petrecut pe teritoriul Transilvaniei, la castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, locul în care Maria Tereza ar fi obişnuit să-şi ucidă iubiţii după ce îi consuma sexual. „Maria Tereza intra cu bărbaţii pe poartă castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea, îi ducea într-o camera de la etaj şi îi poftea să între acolo. După ce bărbatul îi trecea pragul, împarateasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele şi omul cădea în nişte săbii ce erau aşezate cu vârful în sus”, ar fi o legendă răspândită de localnici.” Sau „De altfel, pasiunea pentru cai şi călărie i-a atras una dintre cele mai zguduitoare legende care au circulat de-a lungul timpului despre marii lideri politici ai lumii: aceea că întreţinea relaţii sexuale cu armăsarii din grajdul imperial şi că unul din episoadele zoofile i-ar fi cauzat şi moartea. Mai precis, că ar fi fost zdrobită de copitele unui armăsar pe care l-ar fi biciut în timpul actului sexual.” Nu știu cît adevăr și cîtă legendă este aici, dar românii din Transilvania nu pot uita faptul adevărat că Maria Tereza l-a trimis aici în anul 1761 pe generalul von Bukow care a ars bisericile și mănăstirile ortodoxe românești.

Ecaterina cea Mare (1729-1796, de origine germană, țarina Rusiei între 1762-1796).  „Reputația Ecaterinei de insațiabilitate sexuală s-a format în timpul vieții ei și s-a imprimat cu putere în memoria opiniei publice. Nu există mărturii credibile decât despre 12 amanți care s-au perindat prin viața Ecaterinei,  La 67 de ani, înainte de a muri, Ecaterina ar fi avut 1 soţ, 14 amanţi tineri, dar şi o mulţime de relaţii pasagere.”

Nu știu de la ce număr de amanți în sus o femeie măritată poate fi considerată ninfomană, așa că îmi este greu să o caracterizez ca atare pe regina Maria. Dar citind despre nenumărații săi amanți, politicieni români, ofițeri sau diplomați străini, chiar și o rudă (este adevărat, mai îndepărtată), le-am pierdut numărul. Dacă a păcătuit în acest fel și la Conferința de pace de la Paris în interesul României, iertat fie-i  acest păcat.

Am intrat deja în secolul XX. Veți vedea că diavolul a început deja să își vîre coada, așa că vom întîlni atît femei-bărbat (care ordonă războaie sau crime și care, dacă le priviți fotografiile, nu găsiți nimic feminin la ele), cît și tinere ingenue și proaste rău de tot dar drăguțe, care nu din rea-credință (fiindcă nu înțeleg nimic) ci din cauza naivității, în ultimele (puține) decenii datorită codoașei de lux UE ajung europarlamentare (vezi Eba) sau în parlamentele naționale, unde votează cum li se ordonă, ori în funcții administrative, unde dispun cum li se ordonă.

M-am referit la UE ca la o codoașă de lux, întrucît asta este. Impunînd o cotă de femei în funcții legislative sau executive, cînd cele mai multe sînt tinere, în general blonde (unele vopsite intenționat blond, fiindcă dă mai bine la bărbați), fără nici o pregătire, fără gîndire și viziune, cum credeți că au ajuns unde au ajuns? UE a creat o nouă categorie de prostituate de lux pe care nu le mai plătește clientul ci statul (sau UE), inclusiv pensia.

                                                                                                                              Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*