Editorial

HOLOCAU$TUL, EVREII SI PALESTINIENII

O axiomă a polemicii relevă că, pentru a ne înţelege, trebuie să ne definim termenii. O facem şi noi: 1) „holocaust“ înseamnă, în cadrul cultului mozaic, ritualul „arderii de tot“; în propaganda antiholocau$tică, „holocau$t“ înseamnă, după Norman Finkelstein şi Noam Chomsky, holocash, adică „escrocheria holocaustului“;
 2) „jidan“ este pronunţia, deformată în unele limbi europene, a germanicului jüden – adică a numelui aşa-zişilor evrei proveniţi din al 13-lea trib, khazarii, care-şi zic „evrei“ fiindcă au parazitat religia mozaică; cuvîntul este ştiinţific, atestat istoric şi, deci, nu are nimic jignitor, cum pretind jidanii. Între evreii autentici, sefarzii (fundamentalişti, din Palestina şi din diaspora), şi jidani, askhenazii, există o duşmănie perenă şi profundă, chiar dacă jidanii o maschează spre a fi confundaţi cu evreii! 3) Palestina nu mai are graniţe definite şi nici statut politic, de aceea palestinienii trebuie holocaustizaţi, ca să facă loc jidanilor imigraţi din Europa şi Rusia. Evreii din Occident nu prea merg să se stabilească în Israel şi în Palestina (zisă, acum, „Teritoriile Cucerite“), iar cei care, din neatenţie, vin, se reîntorc fuguţa în Occidentul „atotcuprinzător“ – cum îl categorisea senatorul evreu-american Joe Lieberman –, fiindcă sunt „terorizaţi“ de rachetele trase de Hamas!
În urmă cu aproape şapte ani, Justiţiarul a publicat, într-un lung serial, articolul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, al redactorului şef al revistei, d-l Vasile Zărnescu (republicat recent şi adnotat; vezi: http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948. Studiul se bazează, în principal, pe lucrările lui Roger Garaudy şi Norman Finkelstein, iar prognozele formulate atunci s-au adeverit. De aceea este necesar să-i facem un scurt rezumat, confruntat cu situaţia de azi.
În esenţă, Roger Garaudy analiza dogmele de care face uz Israelul în politica sa agresivă, teroristă, pe care o aplică încă de la înfiinţarea sa, în 1948. Fireşte, nu este vorba de dogme teologice, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci de dogmele sionismului, pe care le relevă Roger Garaudy în cărţile sale, care i-au adus condamnarea în baza legii Gayssot, după care a fost copiată O.U.G. nr. 31/2002. Prima dogmă este că evreii sunt „poporul ales“ de Dumnezeu. După opinia d-lui Vasile Zărnescu, «propoziţia „evreii reprezintă poporul ales de Dumnezeu“ înseamnă că evreii au fost aleşi de către Dumnezeu pentru ca să facă experienţe politico-istorice pe ei, spre a arăta celorlalte popoare că nu trebuie să procedeze ca evreii. În interpretarea rabinilor sionişti, propoziţia înseamnă, invers, că „evreii sunt singurul popor superior, cărora trebuie să li se supună toate celelalte popoare“. Aceasta este, de altfel, semnificaţia integristă a primei dogme, în esenţă rasistă, extremistă şi, deci, eminamente teroristă». A doua dogmă, elaborată de rabinii sionişti, prin care se „justifică“ înfiinţarea statului izraelian, a fost sintetizată în enunţul „Un pămînt fără popor pentru un popor fără pămînt“: adică, Palestina – din care au fost împrăştiaţi evreii – trebuie cedată, după 2.000 de ani, jidanilor, care au început să vină, crescendo, acolo, abia de la începutul secolului XX, după înfiriparea sionismului! Palestinienii, care trăiesc acolo din străvechime, evident, nu există de vreme ce s-a decretat că Palestina este „un pămînt fără popor“; iar dacă existau, cumva, ei trebuiau exterminaţi sau măcar expulzaţi. A treia dogmă, derivată din cea anterioară, pe care primul dintre prim-miniştrii Israelului, David Ben Gurion – venit din Polonia, deci sionist (adică jidan) –, a considerat-o ca fiind „soluţia finală“, este epurarea etnică, adică una din formele de manifestare a terorismului. De aceea, Ben Gurion a şi fost supranumit „marele expulzator“. Pentru a-i finaliza soluţia, Golda Meir – tot prim-ministru al Israelului, venită din Rusia, deci tot sionistă – a declarat că „palestinienii, pur şi simplu, nu există“ (sic), deşi existenţa lor era foarte concretă, căci se ducea contra lor – şi se duce şi acum – războiul de exterminare. A patra dogmă, implicită, este tot o denaturare a ideilor din Vechiul Testament – „o lectură integristă a Bibliei“, cum o califică Roger Garaudy –, anume că „terenurile de care vorbeşte Biblia, de la Nil pînă la Eufrat, aparţin evreilor“. Prin ea se „justifică“ acţiunile de cucerire a teritoriilor şi de destabilizare a statelor arabe limitrofe graniţei iniţiale a Israelului, stabilită, în 1947, de O.N.U. De fapt, cum se ştie, Israelul nu respectă hotărîrile O.N.U. A cincea dogmă este cea mai edificatoare privind natura funciarmente teroristă a sionismului, văzut ca afacere – după cum îl definise însuşi Theodor Herzl, fondatorul Mişcării Sioniste – dar şi ca politică teroristă: „Înfiinţarea statului Israel reprezintă răzbunarea Holocaustului“. În sfîrşit, a şasea, confecţionată minuţios, este dogma „celor şase milioane“ de evrei omorîţi în al Doilea Război Mondial, adică aşa-zisul „Holocaust“, cu H mare, în sensul că ar fi vorba de unicitatea acestuia, adică numai evreii ar fi avut de suferit. Ceea ce este absolut fals. Fals este că nu au murit „şase milioane“ de evrei, ci mai puţin – după unii vreo 4,5 milioane, iar după alţii mai puţin, ajungîndu-se la cifra de doar cîteva sute de mii! –, iar, apoi, chiar dacă ar fi murit atîţia, nu ar fi o cifră prea mare în comparaţie cu pierderile altor popoare, care se ridică la 50-60 sau chiar 100 de milioane de oameni. Dar a o ţine, într-una, cu cele „şase milioane“ de evrei care n-au fost şase şi, totodată, a ignora – ba, mai mult –, a refuza recunoaşterea celorlalte zeci de milioane de victime ale altor popoare, a refuza recunoaşterea holocaustului armenilor făcut de turci, a holocaustului amerindienilor comis de yankei, a holocaustului românilor comis de jidanii kominternişti înseamnă că, vorba lui Eichmann, cele şase milioane reprezintă doar de o „statistică“, manipulată pentru a face un mare gheşeft. Adică, gonflarea numărului victimelor de la cîteva sute de mii la 6 milioane nu a avut decît acest scop: confecţionarea „holocaustului unic“ şi transformarea lui în holocau$t, în holocash – fapt denunţat de Norman Finkelstein, Roger Garaudy, Robert Faurisson, Arthur Butz, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Wilhelm Staglich şi toţi ceilalţi autori ai literaturii zise „revizioniste“, ale căror nume şi lucrări pot fi văzute pe http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html.
De fapt, toate dogmele enumerate, pe care Garaudy le intitulează „Miturile fondatoare ale politicii izraeliene“, sunt absolut false, bazate pe falsificarea textelor biblice de către nişte atei – cum au fost şi sunt toţi conducătorii Israelului. Dar respectivele falsuri dobîndesc – printr-o agresiune informaţională bine concertată şi cu sprijinul S.U.A. – o valoare de întrebuinţare specială: fac bani şi servesc Israelului la acapararea de noi teritorii – care tot bani înseamnă. De aceea, ele reprezintă „interesele“ pe care, arăta Finkelstein, le apără Wiesel, aflat în fruntea „holocaust-ologilor“. Referitor la miturile – sau la dogmele – enumerate, Garaudy conchidea: „Această folosire a textelor biblice pentru a justifica o politică a crimei nu are nici o bază religioasă, ci constituie numai o lectură integristă a textelor sacre, lectură care devine o sîngeroasă escrocherie rasistă“. Consecinţa periculoasă a practicii acestor „holocaust-ologi“ a fost rezumată de rabbi Arnold Jacob Wolf, director la Yale University: „Se pare că, în universităţile noastre, Holocaustul este vîndut, nu predat“ (sic).
Între timp, această prezumţie a devenit realitate. Pentru că, nu numai în S.U.A şi în statele satelite acestora, dar şi în România, ca urmare a lichelismului ex-premierului Adrian Năstase, a fost impusă, prin O.U.G. nr. 31/2002, introducerea studierii holocaustului (adică a sionismului) în manualele şcolare, precum şi plătirea a circa 20 de miliarde de dolari ca despăgubire pentru pretinsul „holocaust“ comis de români! Roger Garaudy îl citează şi pe rabinul Moshe Menuhin (tatăl violonistului Yehudi Menuhin), care, referindu-se la conducătorii Israelului, îi numea „barbari tribali precum Ben Gurion, Moshe Dayan şi bandele militare care au pervertit Israelul“, şi pe care îi îndemna: „Reveniţi la Dumnezeul părinţilor voştri, la iudaismul profetic, respingeţi regimul napalmului. Întoarceţi-vă la graniţele date în 1947 de către Naţiunile Unite pe seama arabilor săraci şi duceţi o viaţă constructivă şi nu distructiv㻓. Dar a vorbit în van! Trebuie reamintit că Armata Israelului a atacat deliberat, cu napalm, nava Liberty, a prietenilor lor americani, mitraliind inclusiv răniţii şi bărcile de salvare! Ei, iată că şi „politica napalmului“ a devenit o realitate cotidiană: palestinienii dau cu pietre, iar armata izraeliană dă cu rachete cu napalm de ultimă generaţie, producînd, de 60 de ani, holocaustul palestinienilor! Fîşia Gaza a redevenit poligonul de instrucţie al conducătorilor Israelului. E locul să amintim că toţi aceştia sunt sionişti, adică jidani: David Ben Gurion, Menahem Begin, Ariel Sharon, Moshe Dayan, Shimon Peres ş.a. provin din ţările central şi est-europene şi aproape toţi conducătorii Israelulul sunt terorişti, căci au condus organizaţiile teroriste (Irgun, Stern etc.) prin care s-a înfiinţat statul Israel. Ei nu sunt evrei autentici, de neam, ci doar de religie mozaică apropriată, furată, fiind khazari la origine. Evreii autentici, organizaţi în Neturei Karta, contestă existenţa statului Israel şi fac demonstraţii sistematice (cf. www.nkusa.org), cum se vede în fotografia alăturată. De altfel, sionismul a fost condamnat de către O.N.U. ca fiind doctrină rasistă (teroristă).
Revenind cu analiza asupra acestei situaţii, în ultima sa carte, TUPEU, evreul-american Norman Finkelstein relevă ironic şi acuzator: „Tot ce ţine de evrei este unic: antisemitismul, Holocaustul, Israelul, naţionalitatea evreiască, poporul evreu… Dincolo de şovinismul ei respingător, această doctrină a unicităţii, atît de găunoasă din punct de vedere intelectual, slujeşte funcţia ideologică utilă de a permite Israelului să revendice o dispensă morală unică: dacă suferinţele evreilor au fost unice, atunci Israelul nu trebuie să fie constrîns de standardele morale normale.“ Ca atare, Israelul are tupeul să nu respecte nici o rezoluţie a O.N.U. şi bombardează, repetat, Libanul şi Fîşia Gaza. În runda anterioară, Hamasul trăsese circa 4.000 de rachete şi omorîse vreo 20-30 de izraelieni. Apoi, din 27 dec. 2008 pînă acum, a tras vreo 700 de rachete şi a omorît 4 (patru!) izraelieni. În schimb, în această rundă, armata izraeliană a omorît aproximativ 900 şi a rănit circa 3.000 de palestinieni. Asta fiindcă rachetele lansate de Hamas „terorizează“ Israelul. Una dintre ele – aşa cum s-a arătat la televizor – a fost atît de teroristă încît chiar a zgîriat asfaltul unei şosele izraeliene! Ce oroare!
Ne punem, de aceea, întrebarea: ce fel de rachete sunt acestea? Din cele folosite la spectacolele   pirotehnice?! Şi ce fel de trăgători sunt „luptătorii“ Hamasului? Orbi, ageamii sau cum? Tinerii elevi americani dezaxaţi omoară mai mulţi colegi de-ai lor cînd trag cu pistoalele-mitralieră în curtea şcolii sau în clasă! Chiar  în România, în anii anteriori, „rachetele“ şi „bombele“ vîndute de ţigani şi trase cu ocazia Sărbătorilor de iarnă au rănit sau omorît mai mulţi indivizi decît au făcut-o rachetele Hamas în Israel! Iar în 9 ian. a.c., pe Realitatea TV, vorbeţii de serviciu, ca noul politruc Sever Voinescu, sau ca ex-directorul S.R.I., Costin Georgescu, pretindeau că „Hamas este orgnizaţie teroristă şi e singura vinovată“ (!). Trebuie să ne amintim că, în urmă cu peste 10 ani, în presă s-a vehiculat ştirea că, pentru a contracara politica şi acţiunile organizaţiei Al Fatah – considerată de Israel et comp. ca „teroristă“ –, Israelul sprijinea pecuniar şi logistic organizaţia Hamas, apreciată ca fiind „moderată şi parteneră de dialog pentru normalizarea situaţiei din Teritoriile Ocupate“! Ca atare, acum ne punem şi întrebarea care se iţeşte imperios: nu cumva liderii Hamas sunt, iarăşi, „sprijiniţi“ (citeşte: cumpăraţi) de Israel să tragă acele rachete jalnice, care nu omoară pe mai nimeni şi nu distrug nimic, dar care să servească drept pretext pentru agresiunea „pacificatoare“ a Israelului? Căci prea e cusută cu aţă albă: armata izraeliană, dotată ultramodern, bombardează angro, după o pregătire minuţioasă (cum s-a recunoscut la TV), provocînd holocaustul palestinienilor, ca răspuns la provocările „teroriste“ ale Hamas – provocări condamnate doar de corul lingăilor, ca cei doi sus-numiţi –, iar „luptătorii“ Hamas trag, la întîmplare, cu rachete-sperietoare, „terorizînd“ Israelul. Se mai iveşte încă o întrebare: de unde are bani Israelul pentru asemenea rachete, care trag şi după colţ?! Din banii plătiţi de guvernul român pentru pretinsul holocaust?! Dar pentru holocaustul românilor provocat de jidanii kominternişti în Basarabia, la Canal, în închisorile administrate de ei, cine plăteşte?!
JUSTIŢIARUL

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*