Lichele

Hoț sau prost?

    A fi hoț sau a fi prost? Ce-i de preferat? Aceasta este întrebarea cu care o sumedenie de […]

 

 

A fi hoț sau a fi prost? Ce-i de preferat?

Aceasta este întrebarea cu care o sumedenie de internauți – era să zic internăuci!, au fost treziți din somn de Ion Țiriac, când acesta, într-o emisiune la Realitatea TV pe marginea celor petrecute în Piața Victoriei, a declarat că Domnia Sa preferă, la nevoie, să aibă de-a face cu un hoț, iar nu cu un prost.  Nu cred că celebrul nostru compatriot făcea neapărat trimitere la cei din Piața Victoriei, deși eu, ca spectator TV, urmărind scurtele și puținele declarații ale celor din Piață, am remarcat cu întristare „un nivel precar de adecvare la realitate” al acestor declarații. Adică multă prostie!

Ba chiar aș completa cu următoarea observație: mai ales în transmisiile făcute la posturile TV care susțineau Piața, ni se ofereau  imagini și comentarii din studiou sau ale reporterilor din Piață, și  foarte puține păreri în direct ale manifestanților, iar atunci când totuși aveam parte de așa ceva, te apuca tristețea: nu cumva și ceilalți din Piață, cei „două sute de mii”, gândeau la fel de puțintel?!

Spre deosebire de „tinerii frumoși” din Piața Victoriei, mahalagiii cu gura știrbă de la Cotroceni aveau un mesaj mult mai bine articulat. E drept că și motivele de a cere demisia Johannului erau mai clare, mai ușor de formulat! Erau, și sunt în continuare, la mintea cocoșului!

Eu însă abordez perspectiva filosofică, metafizică, a problemei! Și mă întreb: ce e de preferat? Să ai de-a face cu un hoț sau cu un prost? Să fii hoț sau prost?…

Se înțelege, din felul cum a pus Ion Țiriac problema, că hoțul nu ar fi un prost, iar prostul ar fi un ins corect, incoruptibil chiar!

Așadar, ce e de spus în favoarea hoțului, cel preferat de domnul Ion Țiriac?! Din păcate moderatorul  l-a împiedicat pe Ion Țiriac să-și susțină părerile cu argumentele domniei sale, de fiecare dată numitul Bogdan Rareș a intervenit zgomotos și indignat, fără nicio idee clară, scandând câteva lozinci împotriva hoției, a corupției. Ar fi fost interesant și normal să aflăm părerea „autorului”. Corect era ca …hoțul de Rareș să-i ceară explicații pe loc domnului Țiriac, cum de susține o asemenea idee, cu care va scandaliza multă lume, partizană a prostimii!

Astfel că, în locul domnului Țiriac, mă încumet eu să ofer câteva argumente, probabil mai puțin convingătoare decât cele care l-au făcut pe marele tenisman să rostească, apodictic, decât prost, mai bine hoț!

Ca vorbitor al limbii române, citez mai întâi mărturia acesteia: decât cu prostul la câștig, mai bine cu un om deștept în pagubă! Prost bâtă! Prost ca noaptea când dormi! Prostia nu doare! Etc…

Și mai sunt o mulțime de vorbe înțelepte și inspirate în limba română și în toate limbile pământului care deplâng defectul numit prostie!

În schimb hoțul este deseori privit cu simpatie. Vocativul Hoțule!, cu o anumită intonație, îl poți adresa chiar și unui prunc nevinovat, când dă semne de istețime, semne că-i merge mintea!

Dacă omul este singura ființă inteligentă din Univers, nefericiții care suferă de prostie pot fi considerați că au handicapul cel mai sever imaginabil!… Nu este nevoie să insist! Cred că niciun …prost nu mă va contrazice! Spectacolul prostiei umane este cel mai trist din toate! De ce? Pentru că prostia este incurabilă, nu poate fi tratată, nu poate fi compensată, așa cum alte deficiențe congenitale permit o minimă corecție. Te naști prost și mori prost! Oricâtă școală se va face cu tine!

În schimb hoțul nu este hoț din născare, ci, cel mai des, ca rezultat al mediului în care trăiește! S-au văzut o mulțime de cazuri în care hoțul se îndreaptă și devine un mare filantrop. În cartea sa Secolul evreiesc, Yurii Slezkine consideră că aceasta ar fi și mutația care se petrece azi în mentalul întregii evreimi!…

Și argumentul suprem, care mă scutește să mai caut și altele: primul om care a intrat în rai a fost un hoț, hoțul de pe crucea din dreapta Mântuitorului! Care a avut mintea cu care să înțeleagă ce alții vedeau și nu credeau! Căci hoția nu poate fi practicată de naivi, ca să nu le spun proști!

Un prost nu va fi niciodată hoț! Sau, dacă va încerca, se va da de gol minten! Cum se dă mereu de gol numitul Rareș Bogdan. Încearcă el să fure, să ne mintă, cum că ar fi imparțial politic, patriot, cinstit etc, dar se dă de gol la fiecare apariție cât este de vândut! O coadă de topor nu suficient de isteață pentru a nu se vedea că este mânuit, manevrat, manipulat! Deocamdată este clar că cei care îl programează nu ne sunt prieteni, ci sunt inamici ai Neamului. Inamici neadormiți! Cum aceștia nu sunt puțini, ne este greu, deocamdată, să pricepem al cui lacheu este Bogdan Rareș! În solda grasă a cui!…

…Toată povestea asta, care a stârnit indignarea unor „formatori de opinie”, mi-aduce aminte de anecdota cu „să iasă prostul din baie”!

În concluzie: ce este Bogdan Rareș? Un prost sau un hoț?

Eu, ca dascăl și ca „inginer de suflete”, zic că Bogdan Rareș nu s-a născut lichea, hoț și mincinos! Așa cum alții se nasc proști! Încă ar mai fi recuperabil. Sub presiunea mediului încearcă și el, amărîtul, să se țină de hoții, de minciuni! Nu vrea să lipsească de la masa VIP-urilor! Numai că se dă de gol prea ușor, seară de seară, adică nu este destul de inteligent ca să ascundă caietul de sarcini primit de la patroni.

Dobândit sau congenital, sufletul său de slugă, exhibat cu tenacitate și vehemență, ne întristează tot mai mult! În diverse ipostaze, îl descoperim la mai toate televiziunile, în nefericita breaslă de așa ziși comentatori TV, moderatori, formatori de opinie… Bogdan Rareș nu este nici pe departe un caz unic în mass media românească! Doar că este mai țipălău ca toți! Și cel mai pleșuv! Mai …rareș!

                                                                                                                                         Ion COJA

 

PS Dacă mi-aduc bine aminte, în emisiunea cu pricina dezbaterea ajunsese la alt subiect: contractul cu Bechtel, atât de păgubos pentru România. Iar Țiriac vorbea despre prostia celor care l-au semnat, fără să-și dea seama de capcanele contractului. „Mai bine plăteam oricât de mult un avocat priceput care să nu se lase păcălit de avocații de la Bechtel!” În acest context a lansat domnul Țiriac elogiul adus …profesionistului, competenței. Niciodată un prost nu va ajunge competent în vreun domeniu!… E drept că mulți proști ajung în funcții care pretind competență și profesionalism! Nu-i ajută la nimic corectitudinea. Și sunt mult mai nocivi decât hoții, corupții! Care fură ei ce fură, dar mai fac și treabă, căci se pricep!

Așa se face că pe 22 decembrie 1989, românii care au avut acces la microfonul Televiziunii Române Libere, cei mai mulți dintre ei au cerut un regim politic întemeiat pe competență! Cuvîntul „competență” a fost rostit cel mai des în cea zi! Nu libertate, nu democrație, ci competența trebuie pusă prima! Restul, ce mai urmează, decurg toate din competență! Din inteligența binevoitoare față de ceilalți!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*