Colimator

În decembrie 1989 Revoluționarul de azi Klaus Iohannis a stat cu nevasta la căldurică!

  Pe tot parcursul lui 1990, Ion Iliescu a fost contestat în stradă și în presa liberă (mică din punctul […]

 

Pe tot parcursul lui 1990, Ion Iliescu a fost contestat în stradă și în presa liberă (mică din punctul de vedere al numărului de publicații, mare, uriașă din punctul de vedere al forței, deoarece se pusese în slujba Adevărului și nu a Puterii FSN-iste), pentru că furase sau confiscase Revoluția făcută de Popor. La vremea respectivă am scris că acuzația nu era adevărată. Fusese o Lovitură de stat dată de Moscova prin intermediul comuniștilor promoscoviți din țară, conduși de Ion Iliescu și al unor grupări din Securitate și Armată care erau în stare de orice pentru a scăpa de Nicolae Ceuașescu și a-l înlocui cu un comunist cu față umană.

Cu toate acestea mașinăria propagandistică a Puterii Iliesciste vorbea de o Revoluție și de Revoluționarul între Revoluționari Ion Iliescu.

Teza Loviturii de stat puse la cale de Moscova scoate din discuție teza Revoluției.

Rechizitoriul Parchetului General i-a dat forța asumării oficiale. Prin urmare, nu mai putem vorbi azi de Revoluționarul între Revoluționari Ion Iliescu.

Contrazicînd Rechizitoriul Parchetului General, pe care l-a salutat la vremea apariției, dar acum îl neagă sub influența consilierului Andrei Muraru, sfetnicul de taină al lui Klaus Iohannis, un fel de Gavrilă Marinescu pentru Carol al II-lea, autorul multor intrigi, diversiuni antidemocratice și ilegalități, care l-ar putea duce la pușcărie cînd vor fi descoperite (afacerea cu dosarul lui Traian Băsescu de la CNSAS a fost dirijată de Adrian Muraru, adevăratul șef al CNSAS, PSD-istul Constantin Buchet fiind un simplu ducător de servietă), Președintele României susține teza Revoluției din decembrie 1989. Dacă a fost Revoluție, așa cum spune pe toate drumurile Klaus Iohannis, atunci ar trebui să-l elogiem pe Revoluționarul Ion Iliescu.

Ion Iliescu lipsește. I-a luat locul Revoluționarul Klaus Iohannis. A participat Klaus Iohannis la Revoluție? A ieșit în stradă asemenea a mii de oameni înainte de 22 decembrie 1989, sfidînd Securitatea și Armata? Evident, nu.

În cadrul interviului de la Realitatea Tv din 22 septembrie 2014, l-am întrebat pe Klaus Iohannis ce-a făcut în decembrie 1989. Așa cum se poate vedea din transcriere, dar și din banda video (https://www.facebook.com/339817559450850/videos/648055925731489/), Revoluționarul de azi Klaus Iohannis a stat cu nevasta la căldurică în zilele cînd alții ieșeau în stradă. Pe 22 decembrie 1989, după Căderea lui Ceaușescu a ieșit și el în Piață, să sărbătorească împreună cu nevasta și prietenii. Cînd a început să se tragă, a tulit-o acasă! Alții au rămas pe străzi, ca să înfrunte gloanțele.

 

Noi nu-i pretindem lui Klaus Iohannis din decembrie 1989 să-și fi riscat viața, cum au făcut-o mulți concetățeni. Noi îi cerem însă să pună capăt imposturii de Revoluționarul numărul unu al Patriei, la aniversarea a 30 de ani de la Evenimentele din decembrie 1989.

Ion Cristoiu: În carte expediați capitolul momentul, normal, al revoluției la Sibiu. Faceți-mi și mie, cunosc bine așa-zisei, mă rog să-i spunem, revoluției de la Sibiu. De fapt, cînd erați la Sibiu ați auzit de Nicu Ceaușescu?

Klaus Iohannis: Da, dar nu l-am întîlnit niciodată.

Ion Cristoiu: Lucruri bune sau lucruri rele?

Klaus Iohannis: Numai lucruri rele. Nu a fost iubit de sibieni. Nu a fost bine văzut.

Ion Cristoiu: Știam că a fost bine văzut.

Klaus Iohannis: Nu.

Ion Cristoiu: De ce?

Klaus Iohannis: Nu între sibienii pe care i-am cunoscut eu.

Ion Cristoiu: Ce s-a întîmplat în decembrie 1989? Cum putem caracteriza întîmplările de la Sibiu de atunci? Le-ați trăit. Sunteți sibian. Erați acolo?

Klaus Iohannis: Da. Deosebit de violente.

Ion Cristoiu: Există o interpretare a dumneavoastră? Cum adică? A fost o diversiune? A fost chiar o bătălie între securitate și….?

Klaus Iohannis: Eu cred că a fost foarte multă dezinformare. Și de la un moment dat fiecare s-a temut că ceilalți sînt inamicii neamului, și au tras unii spre ceilalți, și pînă în ziua de astăzi se văd case unde se vede că armata a tras spre miliție și miliția a tras spre armată. A fost o nebunie totală. Atunci, înainte să înceapă lupta armată, cum ar veni. Înainte să înceapă să tragă, lumea se adunase în fața Casei de Cultură. Probabil știți, Casa de Cultură a Sindicatelor, toată piața a fost plină. Am fost acolo cu toți prietenii noștri. Și s-au ținut speech-uri. Am strigat toți Noi sîntem români, Noi sîntem România. A fost foarte frumos. Pînă au început să șuiere gloanțele. Atuncea lumea s-a împrăștiat. Au început luptele, prima dată la Miliție, pe urmă la Securitate, pe urmă al Armată și așa mai departe. Și cîteva zile a fost aproape imposibil de ieșit în oraș fiindcă se trăgea în toate direcțiile, fără să se știe cine împotriva cui se lupta acolo. După care s-au liniștit lucrurile.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră în calitate de candidat credeți că o serie de dosare, ale teroriștilor, ale Mineriadei, ar trebui închise sau păstrate, spus adevărul?

Klaus Iohannis: Eu cred că ar trebui spus adevărul. Ele ar trebui închise prin rezolvare.

Ion Cristoiu: Da, era condiția și să nu fie.

Klaus Iohannis: E singura variantă pe care aș accepta-o eu ca persoană sau în calitatea mea de candidat. Mi se pare greșit că au fost tergiversate, că au fost trase pînă în ziua de astăzi. Și e păcat că nu știm adevărul. Poate că în unele chestiuni nu se mai poate afla adevărul fiindcă oamenii implicați nu mai există. Dar sînt convins că în multe locuri am putea să aflăm adevărul și cred că este de datoria celor care lucrează pe dosare să ne spună acest adevăr.”

                                                                                                                    Ion CRISTOIU

Sursa: cristoiublog.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*