Puncte de vedere

În România, nu există antisemitism! Dar știți ce înseamnă, la urma urmei, să fii antisemit? (II)

  Dacă sînteți de acord cu ce am scris în prima parte, atunci plecăm mai departe de la o premiză […]

 

Dacă sînteți de acord cu ce am scris în prima parte, atunci plecăm mai departe de la o premiză comună, și anume faptul că omorul și minciuna au apărut în lume din cauza evreilor (după propria lor recunoaștere). Și așa, aceștia au reușit să subjuge finanțele mondiale, presa mondială și conducătorii țărilor pretins creștine, printre care și prăpădiții care se lăfăie în Palatul Cotroceni, în Palatul Victoria și în Palatul Parlamentului.

Președintele Iohannis. premiera Vasilica (și aproape toți premierii precedenți), viitoarea președintă (? ferească Dumnezeu!) Găbița, cu toții trădătorii de țară, singurii care au dezlegare să ajungă în fruntea României, sînt adepții minciunii, sînt dușmanii țării, ai istoriei adevărate, ai eroilor Patriei. În Psalmi avem niște vorbe foarte adevărate și foarte de actualitate: „Căci, atunci cînd se ridică sus oameni de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni” (Psalmul 11.8, care în ediția din 1938 apare ca Psalmul 12.9).

Nu cu multe zile în urmă, la postul de radio „Israel 2” (așa alint eu postul ”Radio România Actualități”) am ascultat un interviu luat lui Carol Iancu (un alt khazar născut pe pămînt românesc și care urăște România și adevarul) și care a vorbit despre cartea sa „Miturile fondatoare ale antisemitismului” (titlul pare inspirit de un autor pe care l-a urît de moarte, revizionistul Roger Garaudy, autorul cărții „Miturile fondatoare ale politicii israeliene” – am impresia că la 6 ani de la moartea sa, pagina Wikipedia în limba română a celui mai important filozof al sec. XX a fost ștearsă; din fericire, cartea sa încă poate fi citită:

http://aaargh.vho.org/fran/livres9/garroum.pdf

Am devenit curios, m-am interesat și am aflat că această carte a lui Carol Iancu a apărut în anul 2005 la editura „Hasefer” (unde altundeva?) iar buzduganul a fost aruncat încă printr-un interviu luat în oct. 2004 de revista  ”22” (de cine altcineva?). Iată interviul:

https://revista22.ro/1203/.html

Ce să se fi întîmplat ca în mai 2018 Radio România Actualități să prezinte această carte? Să fi fost reluat un interviu vechi de ani de zile, sau să i se fi luat un nou interviu pentru a ni se reaminti permanent faptul că noi îi prigonim degeaba pe sărmanii evrei?

Nu mă amestec în probleme pe care nu le stăpînesc, dar acolo unde cît de cît știu cîte ceva, îmi permit să-mi dau cu părerea, așa că voi comenta trei aspecte.

Carol Iancu declară că ura creștinilor față de evrei pornește de la faptul că aceștia l-au ucis pe Mîntuitor. Hai să mai lămurim cîte ceva. Este adevărat, Mîntuitorul nu a fost răstignit de evrei ci de soldații romani, dar aceștia au executat ordinul dat de Pilat, pe care sinedriul în frunte cu Caiafa l-a convins să valideze condamnarea la moarte (nu este sigur cine s-a împotrivit, doar Nicodim sau Nicodim și Iosif din Arimateia). Dar Pilat le-a spus evreilor care ceruseră condamnarea Mîntuitorului și grațierea lui Barabas că el nu este vinovat de vărsarea unui sînge curat. Evreii au spus: „Sîngele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 17.25). Și într-adevăr, așa cum și-au asumat atunci, după cca. 40 de ani (adică două generații, ei și copiii lor), Ierusalimul a căzut, templul a fost distrus de Titus, iar evreii s-au răspîndit în toată lumea. Dar despre motivele sentimentelor negative față de evrei, la final.

Carol Iancu denunță o altă pretinsă minciună a creștinilor, legată de uciderea ritualică de către evrei a unor copii creștini. Să nu se supere pe mine bătrînul sionist, dar eu am mult mai multă încredere în Neofit Cavsocalvițiul (fost rabin creștinat), Mihail Kogălniceanu și în dr. Nicolae Constantin Paulescu decît în minciunile lui. Ia citiți mai jos:

„78. În februarie 2007 , a publicat în Italia cartea „Paștele evreiesc al sîngelui. Evreii europeni și crimele rituale”. Subiectul cărții îl constituie un proces medieval de notorietate privind uciderea rituală a unor copii de către un grup de evrei. Din păcate, curajul nu l-a ținut prea mult: din motive ușor de bănuit, după doar cîteva zile, Toaff a cerut editorului să oprească distribuția cărții și apoi a retras-o de la vînzare. În februarie 2008 a publicat o a doua ediție în care, renegînd rezultatul propriilor cercetări, declară că acuzațiile de crime rituale ca o practică rituală evreiască curentă sînt în întregime o invenție a creștinilor, fără a exclude însă posibilitatea unor astfel de crime săvîrșite de evrei radicali, fie în scop ritualic, fie ca răspuns împotriva „persecuțiilor” creștine.

În cap. 1 al cărții sale „Înfruntarea jidovilor”, ieromonahul Neofit, fost rabin creștinat și călugărit (v. nota de subsol 60), comentează, explică și dezvoltă cazurile în care tradițiile religioase iudaice necesită folosirea de „sînge de creștin muncit”.

Despre crimele rituale evreiești împotriva creștinilor a scris și Nicolae Paulescu: după ce a arătat că între anii 1071-1670 istoria a consemnat cca. 50 de astfel de omoruri (exemplificînd cu două dintre acestea, unul în Italia și altul în Franța), comentează cazuri mult mai recente (1840 în Damasc, 1881 în Galiția austriacă, 1883 în Roma iar, la momentul în care își scria capodopera, procesul unui astfel de omor se desfășura la Kiev). Paulescu ne mai dă un exemplu al formidabilei influențe a evreimii: în cazul crimei din Beirut unde au fost uciși călugărul capucin Thomas și servitorul acestuia, s-au deplasat înșiși marii apărători ai iudeilor, evreul francez Adolphe Cremieux (v. nota de subsol 3 din acest capitol) și evreul italian, naturalizat și înnobilat în Anglia, sir Moses Haim Montefiori, prim baronet (1784-1885), care au reușit să obțină punerea în libertate a celor 10 evrei condamnați la moarte. Și în acest caz, aurul evreiesc a înfrînt justiția (v. Nicolae Paulescu, „Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria”, pag. 51-62).

În următoarea sa carte („Cele patru patimi și remediile lor”), Nicolae Paulescu completează acest panoptic criminal cu mai multe omoruri rituale săvîrșite de evrei pe pămînt românesc, primul dintre ele, care a avut loc în anul 1727, fiind menționat anterior într-o cronică istorică scrisă de Mihail Kogălniceanu.”

Carol Iancu ne mai băsmuiește cum creștinilor li s-a inoculat ideea că evreii sînt bolnavi de lepră, motiv pentru care erau evitați. Nu pot să contest această afirmație, dar aș vrea ca bătrînul sionist să nu vorbească doar vorbe, ci să ne prezinte și niscaiva documente istorice. Deocamdată, eu spun doar atît:

– de sute de ani, regii, împărații și sultanii au avut medici și cămătari evrei fără să le fie teamă de lepră – este pentru prima dată cînd aud această gugumănie, pe care nu pot să o cred decît cînd voi vedea documente istorice;

– ia citiți această notă de subsol din cap. XIII al cărții mele: „ 3. Una dintre  marile minciuni pe care sioniștii, conducătorii Europei „Unite” de azi, încearcă să le impună, se referă la ghetourile evreiești din marile orașe europene. Se susține că ura creștinilor față de evrei ar fi determinat alungarea acestora din urmă la marginea orașelor, în cartierele tipic evreiești denumite ghetouri. Este o minciună sfruntată: nu creștinii i-au alungat pe evrei în ghetouri, ci ei înșiși le-au construit întrucît, conform interpretărilor iudaice, un evreu nu putea intra în casa unui neevreu, nu putea primi în casa sa un neevreu, nu putea să stea la masă cu un neevreu, deoarece astfel se „murdărea”. Acesta este motivul pentru care evreii au construit ghetourile în care, fiind doar între ei, se simțeau curați, ca acasă.”

I-am explicat d-lui. Marinescu din ce motiv (obiectiv) voi avea nevoie de 1-3 zile pentru a putea termina și ultima parte. Deci, din nou, va urma!

                                                                                                                            Dan Cristian IONESCU

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*